Știm cu toții istoria meciului jucat de Rapid in 2003 la Bruxelles și nu o sa vorbesc despre asta. Am să vă povestesc însă aventura de care am avut parte a doua zi, toți cei care am făcut acea deplasare.
Dimineață a început cu o veste de la Nenea, Dumnezeu să-l ierte, conducătorul „delegației” in aceasta deplasare:
– Băieți, am reușit să-i convingem pe șoferi să mergem la mare. Scoateți fiecare câte de 2 euro să-i cinstim cum se cuvine și haideți să mergem sa uităm de meciul de aseară!
In autocar, Ospataru’ din Periș, om vechi și el în Galeria Rapidului, a trecut pe la fiecare cu o șapcă in care toți, rând pe rând, am pus cei 2 euro pentru șoferi.
Ziua a fost super ok. Am ajuns in Oostende pe la 11 dimineață. Am făcut plaja, am înotat in Marea Nordului, am mâncat, am băut, ne-am plimbat, am fost la un spectacol de teatru in aer liber, am admirat un ceas construit din flori care arăta ora exactă, iar la ora 6 seara ne-am urcat în autocar și am plecat spre casa.
La întoarcere, am oprit în Bruxelles, pe un pod, ca să coboare doi de-ai noștri, care trebuia să plece în Spania la niste rude și care voiau să ia trenul spre Madrid. Apoi ne-am continuat drumul.
La un moment dat, puțin după ce am ieșit din Bruxelles, in spatele nostru observăm o mașină de poliție.
– Ba, ăștia se țin după noi, a remarcat cineva.
– Nu e mă, n-au treabă cu noi, hai să nu fim paranoici, vine altă replică.
Eu mi-am dat seamă că se țin într-adevăr după noi, in momentul in care am numărat vreo 20 de mașini care ne-au depășit, dar mașina de poliție a rămas în cârca noastră!
La prima benzinărie ne depășește și mașina de poliție, însă doar pentru a-i face semn șoferului să tragă pe dreapta. Am oprit în benzinărie și, nu știu de unde, au apărut 20 de mașini de poliție și două dube (regine). Din senin, autocarul nostru era încercuit de luptători anti-tero cu veste antiglonț și mitraliere îndreptate spre noi.
După o oră în care deja nu mai puteam de sete, era o căldură infernală, iar noi nici geamurile nu le puteam ține deschise, iată că se deschide ușa autocarului și intră cei doi pe care ii lăsasem pe pod în Bruxelles.
– Ce s-a întâmplat, frate?!
– Ce să se-ntample, manca-v-as p… voastră, ne-am dat jos pe pod, ne-am oprit sa ne p…ăm și ne-am trezit la pământ. Ne-au băgat în mașini separate și am plecat după voi. I-am întrebat pe polițiștii cu care eram în mașină ce s-a întâmplat și mi-a răspuns unul că dacă mai scot un cuvânt mă împușcă. Asta s-a întâmplat.
După inc-o oră, ne punem in mișcare. Habar n-aveam unde mergem, dar spectacolul era major. Nici președintele țării nu cred că avea o asemenea escortă.
Am ajuns într-un final la o secție de poliție, unde atmosfera era ceva mai relaxantă.
Am coborât din autocar, ne-au percheziționat, Ne-au luat tot din buzunare și le-au pus într-o pungă cu numele nostru pe ea, ni s-a dat voie sa mergem la WC, iar apoi ne-au urcat în dubă.
După ce au audiat șoferii, din senin, ne-au dat actele, banii și obiectele personale înapoi, ne-am urcat în autocar și am plecat înapoi la benzinărie, unde polițiștii au plătit plinul autocarului, iar apoi i-au dus la gara în Bruxelles pe cei pe care ii luasera de pe pod.
Și-acum probabil vă întrebați ce s-a întâmplat. De ce s-a ajuns aici? De unde și până unde aceasta desfășurare de forțe împotriva Galeriei Rapidului?
Ei bine, înainte să plecăm la mare, șoferii au avut o discuție cu Nenea, in care inițial au refuzat să ne ducă la Oostende, pentru că șeful lor avea neapărat nevoie de ei sa-i trimită în altă cursă. Talentul de negociator al lui Nenea a fost însă decisiv, iar șoferii au fost convinși cu 50 de euro de fiecare, astfel încât am plecat la mare.
Șefului, însă, i-au spus altceva:
– NU PUTEM SA VENIM PANA JOI, PENTRU CA NE-AU PUS TIGANII CUTITUL LA GAT SI NE-AU AMENINTAT CA DACA NU-I DUCEM LA MARE NE TAIE BEREGATA!
Șeful a sunat la poliție și le-a zis că autocarul a fost deturnat de teroriști!
Dragoș Leasă
1923.ro
