Mircea LucescuRapid

Viitorul apartine celor care cred in frumusetea propriilor vise!

Cand am vazut ca versul meu deschide un capitol din Istoria Rapidului, in cea mai completa carte scrisa vreodata in Romania despre istoria unui club de fotbal (o poti achizitiona aici daca nu ai facut-o inca), dincolo de bucuria pe care am simtit-o, mi s-a parut un pic WOW faptul ca fac parte din istoria unui club de fotbal fara sa fi fost fotbalist, prin muzica fara sa fiu cantaret.

Cum am ajuns in aceasta postura? Raspunsul este foarte simplu si te rog sa citesti cu atentie, pentru ca aici nu este vorba numai despre mine. Este vorba, asa cum singur vei realiza, si despre tine. Despre visurile si idealurile tale. Despre dorintele si sperantele tale!

N-o sa uit niciodata ziua de 29 mai 1999. Rapidul primeste vizita Universitatii Craiova la un an si 27 de zile distanta de la cosmarul din Banie, cand am pierdut un titlu asa cum numai noi puteam sa-l pierdem.

Si acum se joaca cu trofeul pe masa. La fel ca atunci. O victorie ne-ar fi adus titlul dupa 32 de ani de pauza. N-am mai prins loc nici la Peluza Nord, nici la Tribuna a 2-a, asa ca am vazut meciul de la peluza dinspre teatru.

In momentele premergatoare meciului, tineretul Rapidului, antrenat de Ionut Chirila, face turul stadionului prezentand titlul de campioana castigat recent.

Absolut totul se desfasura intr-o atmosfera de sarbatoare fabuloasa. Era transpunerea in realitate a celui mai frumos vis pe care putea sa-l aiba vreodata un rapidist, dar pe care absolut nimeni nu indraznea nici macar sa si-l imagineze!

Rapid a invins cu 1-0 prin reusita lui Iencsi si de data aceasta, fiesta pregatita n-a mai fost stricata de nimeni.

Totul era incredibil de frumos.

Traiam cea mai minunata bucurie pe care putea s-o traiasca un suporter.

Pana cand… spontan, impreuna cu cei alaturi de care am fost la meciul acela, am sarit gardul de la peluza si am intrat pe teren.

Sentimentul s-a schimbat brusc.

Nu as numi tristete ceea ce simteam, dar nu era in niciun caz bucuria traita in peluza.

Lobont era cocotat pe bara portii in care Daniel Niculae avea sa inscrie cativa ani mai tarziu acel gol fabulos cu Hamburg. Portarul Rapidului privea pe toata lumea de sus si la propriu si la figurat si oferea autografe doar pe materiale in culorile clubului. Orice altceva, refuza cu un semn de respingere facut din degetul aratator al mainii stangi, miscat stanga-dreapta pret de o secunda.

Bogdan Lobonţ n-a uitat de echipa care l-a lansat în fotbalul mare: "Pentru Rapid sufăr cel mai mult"

Foto: GSP

Mircea Lucescu certa jandarmii care incercau sa opreasca fotografii sa-si faca meseria.

Iar eu ma simteam complet strain, ma simteam foarte ciudat, neintelegand cum de nu am acelasi sentiment trait in peluza.

Raspunsul a venit destul de repede: in peluza eram acolo unde imi era locul, iar bucuria imi apartinea pe deplin. In sezonul acela am fost la aproape toate meciurile jucate de Rapid acasa si in deplasare. Ca suporter, imi facusem pe deplin datoria si aveam tot dreptul sa ma bucur.

Pe teren insa, nu facusem absolut nimic.

Si oricand de indreptatit m-as fi considerat, constiinta nu-mi dadea voie sa ma bucur pentru ceva care nu imi apartinea.

A fost motivul pentru care mi-am promis ca voi face tot ce depinde de mine sa-mi castig dreptul de a ma bucura de victoriile Rapidului in toate circumstantele posibile. Sa fac tot ceea ce pot pentru a nu mai simti niciodata acel sentiment ciudat. Ma simteam dator, in plus, si pentru bucuria din peluza de care am pomenit.

Am plecat de acolo cu un vis si o promisiune! Visul ca intr-o zi ma voi bucura de reusitele celor din teren fara sa mai am sentimentul ca nu merit asta si promisiunea ca voi face tot ce depinde de mine sa imi castig acest drept!

Si am reusit sa intru in istoria unui club de fotbal de talia Rapidului, iar aici repet: FARA SA FIU FOTBALIST, PRIN MUZICA FARA SA FIU CANTARET! Ci, asa cum probabil ai inteles deja, printr-un VIS si o PROMISIUNE.

De aceea, daca in clipa de fata visezi sa ajungi fotbalist la RAPID, te rog din tot sufletul meu, VISEAZA! Si nu visa doar ca ajungi fotbalist la RAPID! Viseaza ca dai golul victoriei in finala Champions League pentru echipa pe care o iubim atat de mult! Simti deja pielea de gaina cand auzi strigatul de bucurie al galeriei? Continua cu el. Si nu lasa pe nimeni, dar absolut nimeni sa te abata de la visul pe care il ai!

Daca nu ai talentul necesar si nu este fotbalul, ca si jucator, pasiunea ta cea mai mare, atunci VISEAZA SI TU. Viseaza ca esti in tribuna la finala descrisa mai sus. Rapidul da gol in ultimul minut si castiga! Cum te simti? Continua cu visul pe care il ai. Si nu lasa pe nimeni, dar absolut nimeni sa te abata de la el.

Daca esti sau ai fost fotbalist la RAPID, stii deja, fara sa mai fie nevoie sa-ti spun nimic, cat de adevarat este totul.

Numai tu stii prin cate ai trecut ca sa ajungi aici. Cate sacrificii ai facut pentru visul tau. Cate piedici ti s-au pus. Si totusi ai invins. Pentru ca ai stiut de la inceput ca daca nu faci sacrificii pentru visul tau, visul tau devine sacrificiul pe care trebuie sa-l faci! Iar tu nu ai putut accepta asa ceva! De aceea stii ca urmatorul lucru pe care trebuie sa-l faci ESTE SA VISEZI MAI MULT! Ti-ai demonstrat deja ca VISELE DEVIN REALITATE! Viseaza mai mult!

De-abia astept sa scriem pe 1923.ro despre reusitele voastre! Despre vise devenite realitate! Pentru cat mai multe exemple care sa dovedeasca veridicitatea vorbelor doamnei Eleanor Roosvelt:

VIITORUL APARTINE CELOR CARE CRED IN FRUMUSETEA PROPRIILOR VISE!

Ne mai auzim!

Dragos Leasa

1923.ro

S-ar putea sa te intereseze

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button

Avem nevoie de tine!

Te rog deblocheaza Ad Blockerul.