Naționala de Fotbal a RomânieiRapid

Nu-i mai dați cuvântul lui Iordănescu, că ne aude lumea!

Anghel Iordănescu, acest antrenor al secolului care a fost umilit de Albania fiindcă și-a uitat iconițele în torpedo a început cu discursul naționalist când vine vorba despre echipa națională a României. Că Daum n-a fost bun, în schimb e încântat de Contra și Rădoi care în afară de „haide, bă!”, adică discurs de Marius Lăcătuș, al oamenilor care au dat pe la școală doar când aveau contuzii, sunt perfecți. Problema nu e ce zice Iordănescu, fiindcă niciun om cu capul pe umeri nu poate asculta această glumă sinistră de antrenor, cel mai slab din istoria Rapidului coposcian. Iordănescu, omul care a inventat sistemul 4-6-0 din simplul motiv că nu-i ieșise bine numărătoarea pe degete la un meci cu Ceahlăul când și Copos și-a dat seama ce-a făcut.

Iordănescu, deranjat de opinia pertinentă a lui Mircea Lucescu

Revenind… Problema e că venerabilul nea Tata Puiu a venit cu ideea că un antrenor străin e o prostie în momentul în care Mircea Lucescu a dat exemplu Ungariei, care are antrenor italian. Sigur, la unguri nu ăsta e singurul atu, spune un om care a trăit printre ei un an și a gustat inclusiv din modul în care ei văd sportul, însă, cumva, Il Luce are dreptate, din simplul motiv că antrenorii români, în bună măsură, sunt atât de slabi încât n-au cum să mai primească pe mâna naționala. E drept, mulți antrenori importanți nici n-am avut vreodată, însă acum marea hibă e că și jucătorii sunt extrem de slabi. Că dacă nea Iordănescu antrena acum 30 ani naționala de acum avea rezultate și mai slabe decât Mirel Rădoi.

Lumea vorbește de World Cup 1994, dar nu de fiecare rezultat în parte

Sigur, noi lui Iordănescu i-am ridicat statuie după World Cup 1994, uitând ce fotbaliști erau. Păi cu Hagi, Popescu, Dumitrescu, Răducioiu, Petrescu, Stelea și restul în teren oricine era pe bancă, tot pe acolo era. Ba poate dacă era un antrenor pe care să-l ducă bibilica, puteam câștiga chiar Cupa. Nu de alta, dar, de exemplu, Bulgaria, Turcia, Grecia au obținut performanțe mai mari decât România și despre asta nimeni nu prea pomenește. Bașca în 1994 ne-a bătut Suedia. O națională care, totuși, valoric era sub cea a României. Adică nu ne-a eliminat Italia sau Germania, ori mai știu eu care. Sigur, de asta nu se vorbește. Nu se spune că Tata Puiu a condus naționala și în meciul din grupe în care Elveția a bătut la noi ca la fasole, 4-1. Elveția, din nou, adică nu Brazilia.

Ienei a reușit la EURO 2000 performanțe similare cu alți adversari

S-a marșat pe ideea victoriilor cu Columbia, o echipă pe care numai Pele, un om cu o inteligență de nivelul lui Iordănescu, o vedea mare. Sau pe cea cu SUA, națională care juca același fotbal la nivelul anului 1950. Pare că dăm în acel rezultat, dar nu e deloc așa. Fiindcă sferturi de finală la un turneu final au majoritatea naționalelor. Inclusiv Islanda. România, atunci, avea un potențial mult mai mare. Pentru că, șase ani mai târziu, cu Ienei antrenor, dacă vă amintiți, tot în sferturi s-a ajuns, la EURO. Iar adversarii s-au numit Germania, Anglia, Portugalia și Italia. Nu Tunisia sau Bulgaria sau… Albania. Revin la meciul ăla cu Albania fiindcă pe nea Imi l-au luat pentru EURO 2000 cam cum l-au luat pe Iordănescu pentru EURO 2016. Când știm ce a făcut Iordănescu…

În 1994 a fost Iordănescu, dar putea fi, la fel de bine, Ghiță Poenaru

De aia, la fel ca Ienei, venit din neant pentru EURO 2000, și dacă îl puneai în 1994 pe bancă pe Ghiță Poenaru de la Bacău, erau șanse bune să se ajungă tot măcar în sferturi. Și atunci n-ar mai fi fost nea Anghel antrenorul secolului, ci nea Ghiță. Acum, tragem și noi un semnal de alarmă. Tata Puiu e bun să meargă să stea și să depene amintiri cu tablagii prin Cișmigiu, nu să vorbească la TV. Mai ales să-l combată pe Mircea Lucescu, fără să aibă vreun argument. Din păcate, Il Luce n-a reușit la un club de talia lui Inter Milano, însă, în același timp, la un astfel de club, Iordănescu n-ar fi fost primit nici măcar să facă poze în muzeu. Așa cum nu m-au lăsat nenii ăia pe mine să fotografiez la Furth plachetele cu titlurile cucerite de Greuther acum 100 de ani.

Naționala Greciei, dusă în secolul 19 înainte de titlul european

Mircea Lucescu a reușit să facă lucruri cu Galatasaray Istanbul, cu Beșiktaș Istanbul, cu Șahtar Donețsk, cu Dinamo Kiev. Putem spune chiar și cu Brescia Calcio. De ce? Pentru că nu există un singur antrenor român acum care să fie capabil să se ducă în liga a doua din Italia, Spania, Germania, Anglia sau Franța, adică fotbalul care contează, și să promoveze o echipă. Nici unul! Despre ce vorbim? Cum să-i punem pe cei doi cap la cap, când Anghel Iordănescu, pe lângă faptul că a distrus în trei meciuri la Rapid ceea ce construise Lucescu în trei ani, a antrenat echipe cu nume de plaje low-cost, care l-au dat afară cu șut de fiecare dată. Să amintim, oare, de naționala Greciei? Cea care nu știa cum să mai scape de nea Tata Puiu când i-a realizat valoarea?

Ar putea Tata Puiu să-i dea lecții și lui Tim Cook

N-am aduce Grecia în discuție dacă băieții nu urmau să ia titlul european în 2004, după ce au trebuit să o ia de sub nivelul mării, de unde-i lăsase Anghel Iordănescu în 1999. Cam asta e dezbaterea corectă. Scris mult, dar am putea și mai mult. Să vină Anghel Iordănescu și să atace un punct de vedere al lui Mircea Lucescu este ca și cum unul care lucrează într-un service Apple cu juma’ de normă, îl învață pe Tim Cook cum ar trebui să schimbe designul Macurilor. Cam asta e diferența. Însă rezultatele se văd. Cu Tata Puiu, cu Stoichiță, cu d-ăștia am ajuns să fim în ajunul unor rezultate istorice cu Liechtenstein. În timp ce Mircea Lucescu, la 76 de ani, s-a reinventat la Dinamo Kiev, și-a luat o revanșă, după experiențele mai puțin reușite de la Zenit și de la naționala Turciei.

Nu uita, nea Anghele, 0-1 cu Albania…

Pentru Anghel Iordănescu ultimul rezultat va rămâne cel din meciul cu Albania, 0-1 la EURO 2016. Când, o victorie, ar fi calificat naționala României. A fost însă înfrângere în fața celei mai slabe naționale care a jucat și va juca vreodată la un turneu final – poate la egalitate cu Macedonia de Nord, dar pe ăia i-au bătut toți – și care, în mod sigur, nu se va mai califica vreodată undeva. Meciul 100 al antrenorului secolului. Acum vine cu lecții pentru un om care a câștigat două Cupe Europene și a făcut din Rapid un brand după 30 de ani de letargie. Ăștia suntem și de aia fotbalul românesc arată cum arată. Multă sănătate tuturor! Și ca să fim imparțiali până la capăt, iată mai jos o listă cu ce au realizat, pe bune, cei doi tehnicieni în cariera lor.

Mircea Lucescu

  • 22 trofee cu Șahtar Donețsk, printre care Cupa UEFA în 2009;
  • 3 trofee într-un an cu Dinamo Kiev, 2020-2021;
  • 2 trofee cu Galatasaray: titlul și Supercupa Europei;
  • titlul cu Beșiktaș;
  • Supercupa Rusiei cu Zenit Sankt Petersburg;
  • promovarea din Serie B în Serie A cu Brescia în 1992;
  • 134 meciuri ca antrenor în Cupele Europene, dintre care 60 câștigate;
  • 867 meciuri ca antrenor numai din 2000!
  • antrenor la Inter Milano

Asta pentru a numi cele mai importante realizări, fără a pomeni ce a făcut în România cu Rapid sau Dinamo. Fără a aduce în discuție naționala României pe care a condus-o la EURO 1984 într-o grupă extrem de grea, când se calificau numai opt echipe, nu 24 ca acum. Lista e lungă. Dar să-i dăm cuvântul și lui… nea Anghel…

Anghel Iordănescu

  • niște cupe ale președintelui și prințului prin țările arabe

Deci… ce să mai zicem? Antrenori internaționali de înalt nivel. Amândoi!

Mircea Dominte

S-ar putea sa te intereseze

10 Comments

  1. Boss, steaua a fost calificată de Ceaușescu, nu de Iordănescu. Lucescu ți-a dus naționala la CE 1984, când se calificau opt echipe, nu tot continentul ca acum. Iordănescu a calificat naționala la trei turnee finale, corect, având în vedere generația avută. Însă nea tata Puiu a pierdut din alea 12 meciuri jucate cinci, adică aproape jumate. A pierdut cu monștri sacri precum Elveția, Bulgaria sau Croația. S-a chinuit cu Suedia, Tunisia, chiar SUA. El se laudă cu două victorii în fața Columbiei, o națională de nivelul Ecuadorului sau a Camerunului. Dacă era tata Puiu așa bun, de ce n-a calificat el naționala în 2004 și 2006, ă? De ce a luat un punct într-o grupă în care l-a făcut de râs Albania și l-a călărit Elveția. Păi la ce generație a avut tata Puiu, România trebuia să joace măcar o finală!

  2. Lucescu Senior s a făcut de râs la toate Naționalele pe care le-a antrenat! La Euro 1985 nu a făcut nimic, a ratat calificarea la Mondialul din 1986 când și dacă antrena tanti Aglaia califica Nationala, Turcia după ce a scăpat de Lucescu a avut calificări și bineînțeles și înainte de Lucescu, cu Dinamo a fost eliminat de 17 Nentori Tirana și de alte echipe, la Inter și Zenit a fost dat afară etc.! Iordănescu ca antrenor secund a câștigat CCE cu Steaua, prima echipa din Estul Europei, a câștigat cu Naționala meciuri în serie încât România în 1994 a fost cap de serie la Turneul Final, 3 calificări consecutive 1994,1996,1998 și alta în 2016, și da, sefrt de finală mondială în 1994!

  3. Amândoi sunt buni antrenori , Iordănescu că jucător te incanta ochiul ,era fin ,juca elegant Lucescu nu avea talent dar muncea mult !

  4. e doi antrenori foarte buni sa interpretat gresit ce a vrut să spună Iordănescu a spus decât să aducem antrenor străin de mana inferioara gen daum mai bine români care cunosc filosofia noastră gen Dan Petrescu Lucescu sumi da e buni și străini dar de mana a doua cel puțin nu a cincea dar ăștia important i nu vin nu le oferă bani mulți federația nu vedeți nu au bani ungurii au bani investesc și la noi își permit noi oare ne potrivim

  5. Este buna completarea lui Sicilianu, mai putin chestia cu Iordanescu finalist al al CCE. In 1986 Anghel Iordanescu aproape ca isi incheiase cariera de jucator iar necesitatea introducerii lui in echipa tocmai in acea finala nu o inteleg nici acum mai ales ca nu mai jucase de multa vreme in echipa. Inclin sa cred ca prietenii din club au dorit ca si numele lui Iordanescu sa fie legat de acea finala. Au riscat dar le-a iesit bine.
    As mai adauga la realizarile bune ale lui Mircea Lucescu preformantele de la inceputul carierei la Corvinul Hunedoara unde s-au format Andone, Rednic, Klein si Gabor jucatori care au facut parte din echipa nationala antrenata de Lucescu care a reusit preformanta uluitoare de a ajunge la turneul final EURO 1984 castigand grupa de calificare din care facea parte Italia campioana mondiala din 1982. Calificarea se obtinea mult mai greu pe atunci pentru ca la turneul final participau doar 8 echipe, nu 24 ca in prezent.

  6. Nu înțeleg de ce trebuie să punem în discuție performanțele celor doi antrenori care , părerea mea sunt cei care ne-au adus cele mai bune performanțe,unul că și antrenor de club peste tot pe unde a fost,și celălalt antrenor de națională care ne-a făcut mândrii că suntem născuți în această țară. Comentariul răutăcios și pertinent al autorului acestui articol ,care jignește jucătorii și antrenorii din Romania ar trebui sa fie mai ponderat și să vadă că vina este in o cu totul altă parte, începând cu învățământul și terminând cu politicul.

  7. Din păcate, cu toată iubirea rapidiștilor, cariera de top lui nea Mircea va rămâne limitată doar la România-Turcia-Ucraina. Porțile fotbalului de elită i-au rămas închise.
    E un antrenor remarcabil prin hărnicie și longevitate, dar nu va face niciodată parte dintre cei mari, așa cum a visat. Și nici Răzvan, foarte probabil. Însă milioanele rămân milioane oricum.

  8. Mircea Lucescu:
    – umilit în Europa de… 17 Nentori, Skonto Riga, Valerenga 😢
    – eliminat de Irlanda de Nord
    – a reușit să rateze titlul în Turcia când avea 15 puncte avans !
    – două retrogradări cu Brescia (una cu Hagi), demis de urgență după ce a îngropat-o pe Reggiana
    – ca antrenor la Inter a reușit… să-l aducă pe Baggio la pescuit în România 😄
    Într-adevăr, nu se compară cu Iordănescu, semifinalist și finalist în Cupa Campionilor…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button

Avem nevoie de tine!

Te rog deblocheaza Ad Blockerul.