EXCLUSIV | Elinton Andrade, dublu campion mondial: „Vă iubesc! Mereu veți fi în inima mea!”

Elinton Andrade nu are cum să fie uitat de vreun rapidist, chiar dacă n-a jucat chiar o perioadă lungă în Giulești. Cu toate astea este, desigur, cel mai de succes portar străin pe care Rapid l-a avut în istoria ei. Bifase meciuri la granzi din Brazilia precum Fluminense, Flamengo, dar mai ales Vasco da Gama. Adus ca rezervă, el a sfârșit prin a se impune în fața lui Urko Pardo, dar și Dani Coman. A făcut câteva partide memorabile, a prins la public, apoi a plecat la… Olympique Marseille! Nu a jucat foarte mult, dar a ieșit campion în 2010. Ultimul titlu cucerit de iubita echipă franceză. Apoi a trăit meciul vieții în Champions League, în sferturi, cu Bayern Munchen.

Elinton Andrade, campion în două sporturi

La 36 ani, în 2015 a schimbat macazul. Tot în fotbal. A dat iarba pe nisipul de pe plajă și a devenit multiplu… campion mondial! La fotbal pe plajă, tot între buturi. Dar pentru Portugalia, nu pentru Brazilia natală. Cu toate că și sud-americanii l-au dorit. Povestea va fi detaliată în interviu. Pentru că Elinton Andrade a acceptat cu maximă plăcere să ofere un mega-interviu pentru 1923.ro în care, evident, nu a uitat de suporteri. Suporterii Rapidului, cei unici. Cu toate că vorbim despre un om care chiar a avut termen de comparație. Pentru că toată lumea știe că Olympique Marseille are cam cea mai înflăcărată galerie din Europa. Lectură plăcută!

Interviu Elinton Andrade

Între 2003 și 2005 ai jucat la trei echipe gigantice din Brazilia: Flamengo, Fluminense și Vasco da Gama. Care-s cele mai frumoase amintiri pe care le ai de la fiecare și care dintre cele trei e echipa ta favorită, dacă ne poți spune…? 🙂
Fără îndoială a fost un continuu vis devenit realitate, să joc pentru acești trei granzi! Mai ales că asta m-a ajutat să câștig o grămadă de experiență care să-mi permită să mă duc cât mai pregătit în Europa. Perioada favorită din acei ani a fost la Fluminense, oricât de mare suporter al lui Flamengo sunt eu.

După ai ajuns în Italia, la Ascoli, dar n-ai jucat. Ce n-a mers bine la prima ta experiență europeană?
Prima experiență a fost, de fapt, la Catania. Chiar dacă una foarte scurtă. Numai că actele mele, prin care să devin cetățean al UE nu se rezolvaseră. Aceeași problemă am avut-o și la Ascoli, unde am stat mai mult, într-adevăr. Ei aveau nevoie să primesc aceste acte pentru a le fi mult mai ușor să mă păstreze ca jucător comunitar. Însă n-a fost să fie. Chiar și așa, după scurta perioadă petrecută în Italia, știam deja ce vreau de la viața mea: să joc în Europa!

Elinton Andrade a fost adus în România de FC Argeș

Așa că în 2007 ai ajuns, până la urmă, la Rapid! Care e povestea transferului?
Am fost persistent! Nu mi-am luat vreo clipă gândul de la visul meu de a juca în afara Braziliei și am continuat să mă antrenez pentru asta fără încetare, chiar dacă între 2005 și 2007 am avut doi ani extrem de dificili. Nu am renunțat! Voiam în Europa. Am așteptat doar să-mi iasă pașaportul european, fiindcă știam ce am de făcut când îl am în mână și asta am făcut. Primul club din România la care am ajuns a fost FC Argeș Pitești, ei m-au adus practic. Numai că într-o săptămână totul s-a schimbat și am semnat pe trei ani cu Rapid. Atât de fericit eram că am putut juca pentru un club atât de mare din România!

Ce știai despre Rapid înainte să primești oferta și ce ai apucat să înveți înainte să te alături echipei?
Ca să o spunem pe aia sinceră, când suntem tineri urmărim principalii poli ai fotbalului mondial, cei care au cea mai mare vizibilitate la nivel mondial. Nu a fost diferit nici în cazul meu. Știam multe despre Spania, Italia, Germania, Franța, Anglia, Portugalia și Brazilia fiindcă trăiam acolo. Așa că habar nu aveam despre România. Însă, după ce apuci să cunoști campionatul, ca fotbalist, înțelegi că este unul foarte valoros și extrem de disputat.

A venit ca rezervă și a sfârșit prin a pleca la Marseille

Ai reușit să le iei fața unor portari extrem de buni, Dani Coman și Urko Pardo! Cum a fost acea concurență?
Adevărul este că în primul sezon am primit șansa să joc foarte des din cauza accidentărilor lui Coman. Pe urmă, în a doua stagiune, Urko Pardo a venit ca titular, pentru că exista o luptă „politică” cu Dani Coman, așa că eu nu aveam altceva de făcut decât ceea ce știam mai bine: să continui să mă antrenez cât puteam de bine. Știam că dacă fac asta îmi va veni rândul. Așa s-a întâmplat: Dani Coman a plecat, Urko Pardo a jucat puțin, iar Andrade a intrat, a jucat, și în scurt timp a plecat la Marseille!

Și nu doar asta! Însă ai reușit să joci și într-o serie de meciuri memorabile, precum cele cu Nurnberg, returul cu Wolfsburg sau celebrul „bricheta” cu steaua… Ce amintiri ai de la aceste meciuri, în mod deosebit?
Primul meci a fost senzațional! 0-0, în Germania, prima mea partidă internațională. Am fost atâââât de fericit! Atunci chiar am simțit că unul dintre visuri devenise realitate. Cu Wolfsburg am simțit că a fost ca o justiție Divină, pentru că tocmai ce revenisem între buturi. După meciul cu Dinamo, pe care l-am câștigat cu 2-1, Mister Peseiro m-a schimbat cu Urko Pardo, chiar dacă eu consider că nu meritam și am ratat ceva meciuri. Pentru a rezuma însă, Urko a avut prestații mai slabe, eu am revenit între buturi chiar la acel meci și consider că am evoluat bine, chiar dacă, din păcate, nu ne-am putut califica…

Dar cu steaua…
Apoi meciul cu steaua… Țin minte că publicul își pierduse controlul, așa că „atleții” (n.r. – aici am adăugat noi ghilimelele) de la steaua au profitat de moment și au ieșit de pe teren. Oricum, țin să spun că a juca în asemenea derby a fost o imensă onoare!

Elinton Andrade, amintiri cu Supercupa din 2007

Care meciuri jucate de tine la Rapid consideri că au fost cele mai importante?
Stai, nu mă lua așa tare, că mi-e greu să zic (râde)! Fiecare meci are povestea lui, e complicat. Totuși, să joci în Cupele Europene sau derby-uri cu steaua, Dinamo ori CFR Cluj sunt niște amintiri pe care orice fotbalist le păstrează cu drag! Atmosfera e… wow! În ceea ce privește trofeele, nu am contribuit. Cu toate astea a fost fabulos că am ajuns la club chiar când s-a câștigat Supercupa României, la 11 metri cu Dinamo (n.r. – ultimul trofeu, din păcate…).

Ai păstrat legătura cu vreunul dintre foștii colegi?
Din păcate, când joci fotbal în altă țară, alt oraș, departe de casă, de obicei leagă prietenii pe moment. După, un pic mai greu de păstrat. Cu toate astea, să știi că eu le port o stimă și o admirație deosebită tuturor colegilor pe care i-am avut la Rapid!

Săpunaru, la superlativ pentru Elinton Andrade

Care sunt cei mai valoroși coechipieri pe care i-ai avut la Rapid?
Săpunaru!

Wow, nu ai avut vreun dubiu! Știi că Săpun iubește foarte mult Rapidul. El a plecat de la echipă la Porto între timp. Ce părere ai despre el?
Una mare și lată, am nevoie doar de un cuvânt pentru a-l descrie: fenomen!

Care sunt cele mai importante amintiri pe care le-ai păstrat despre Rapid și despre România?
Am atât de multe încât mi-ar fi greu acum să le înșir aici. De fapt, întreaga experiență din acea perioadă a fost una fabuloasă pentru mine. Ambele vor rămâne mereu în inima mea, am recunoștință eternă pentru acest loc care mi-au oferit momente cu care mă voi mândri toată viața!

Transferat ca portar de rezervă la Olympique Marseille

În 2009, așa cum spuneai, te-ai transferat la Marseille! Cum s-a făcut acest transfer?
Deschamps avea nevoie de un portar de rezervă, așa că imaginile cu mine au ajuns la colaboratorii săi. După ce le-a plăcut ce calități de portar am, au dorit să știe mai multe despre caracterul meu, despre cum mă comport într-un grup, ce mentalitate aveam, având în vedere că era cunoscut faptul că Mandanda va fi titular. Au pus cap la cap aceste informații și, într-o săptămână, am făcut actele.

Cum a fost concurența cu Steve Mandanda, care și acum joacă la Marseille?
Cea mai bună posibilă! Mă respecta la fel cum îl respectam și eu! Asta a fost una dintre principalele povești ale vieții mele. M-am antrenat mereu ca să fiu pregătit oricând să intru pe teren și cred că, cumva, mi-am molipsit și colegii să facă la fel pe unde am fost.

Elinton Andrade a câștigat șase trofee la Marseille!

Care sunt cele mai frumoase amintiri pe care le ai de la OM?
Cele mai tari din lume! Am fost campion, am luat de trei ori Cupa Ligii Franței, de două ori Supercupa Franței, am jucat în Champions League. Sunt momente de apogeu pentru orice fotbalist din lume!

A fost meciul contra lui Bayern Munchen cel mai important din cariera ta?
Cel mai important din cariera mea, n-aș vrea să spun, pentru că fiecare meci este o poveste. Desigur, a fost o senzație incredibilă, un meci incredibil, dar a fost conform cu mentalitatea mea pentru că, așa cum ți-am mai zis, mereu m-am antrenat cu gândul că trebuie să fiu la un nivel care să-mi permită să joc în astfel de meciuri. Apoi realizezi că oportunitatea de a juca în asemenea partide nu este nimic altceva decât produsul final al unei munci imense.

Elinton Andrade, la locul potrivit, la timpul potrivit

Spune-mi, totuși, cum e să fii campion în Franța alături de cea mai bună echipă din țară?
Sentiment magic! Voi fi veșnic recunoscător destinului că m-a ajutat să contribui la fericirea imensă pe care au trăit-o oamenii din Marseille. Deschamps mi-a spus mereu că am fost la locul potrivit, la timpul potrivit, ca să câștig toate aceste trofee și să rămân în istoria lui Olympique Marseille!

Hai că urmează una grea: poți face o comparație, te rog, între galeria Rapidului și cea a lui Marseille?
Fanii Rapidului, precum cei ai lui Marseille, sunt incredibili! Sigur, cei de la OM au un plus, dar asta și datorită vizibilității clubului, e normal să fie așa. Dar ambele galerii fac o atmosferă senzațională pentru echipele lor și încurajează continuu clubul și jucătorii.

Ți-a plăcut să locuiești în Marseille? Cum sunt oamenii de acolo în raport cu fotbalul?
E incredibil să locuiești în Marseille! Este un oraș micuț, extrem de liniștit, unde poți să locuiești pentru totdeauna. Iar oamenii… sunt de-a dreptul înnebuniți după fotbal, după Marseille. Sigur, mulți sunt pasionați și de rugby sau ciclism, dar chiar și așa, Olympique, rămâne Olympique. Nu are concurență serioasă!

Setea de titluri l-a determinat să se îndrepte către fotbalul pe plajă

În 2015 ai decis să treci la fotbal pe plajă și ai devenit dublu campion mondial cu Portugalia. Cum ți-a venit această idee?
Totul a început în 2014, când m-am întors din Cipru, de la Ermis Aradippou, în Brazilia. Am venit acasă să fiu alături de fiul meu numai că am semnat cu o echipă micuță. Dar, mulțumită lui Dumnezeu, mentalitatea mea de învingător și standardele înalte pe care le-am dobândit jucând în Europa m-au determinat să aspir la mai mult, pentru a-mi menține nivelul. Dorința mea de a fi campion era imensă și atunci am recunoscut oportunitatea.

Și cum a venit alegerea?
Aveam posibilitatea să aleg între Brazilia natală și Portugalia pentru a mă desăvârși ca sportiv, atât individual cât și colectiv. Îmi doream neapărat să fiu campion mondial și cel mai bun portar din lume! Cele două echipe au venit la mine, iar eu am ales Portugalia datorită pașaportului pe care-l dobândisem și, mai ales, pentru familia mea de acolo care făcuse atât de multe pentru mine! A fost modul meu de a le arăta recunoștința pentru tot ce au făcut pentru mine. Pe deasupra, se pare că decizia a fost una bună. Au trecut șase ani, iar eu am câștigat absolut tot ce se putea câștiga!

Elinton Andrade compară cele două sporturi

Poți face o paralelă între fotbal și fotbal pe plajă?
La nivel financiar nu există vreo comparație. Indiferent de circumstanțe, în fotbal se vor câștiga mereu mult mai mulți bani decât în fotbalul pe plajă. La nivel tehnic, la fotbalul pe plajă ai nevoie de o adaptabilitate mai mare pe suprafața pe care joci, în timp ce la nivel competitiv, în cazul meu chiar există comparație, pentru că tot ce am trăit și trăiesc alături de echipa națională este magic!

Cum ai fost, totuși, eligibil pentru a juca pentru naționala Portugaliei?
Păi pașaportul l-am obținut datorită bunicilor mei portughezi, așadar, chiar dacă m-am născut și trăit în Brazilia, am și sânge portughez.

Hobby? Doar sport!

Care sunt hobby-urile lui Elinton în afara terenului?
Hobby-urile mele sunt în aceeași sferă. Îmi place să antrenez și să fac sport, să joc, chiar și în vacanță. Familia mea este sută la sută sportivă! Fiul meu, soția, chiar și câinii (râde cu poftă)! Joc fotbal și cu cățeii. Îmi place să fiu mereu activ și să-mi petrec timpul alături de familie.

Ce mai faci, totuși, în afară să joci fotbal pe plajă?
Locuiesc în Braga și, așa cum ți-am spus, sunt dedicat 100 la sută sportului! Indiferent că merg să țin discursuri în clinici pentru portari sau alți sportivi care se recuperează sau că mă ocup de școala de portari pe care o dețin, îmi place mult să port discursuri motivaționale și nu doar în clinici. În plus, am de gând să joc până la 60 de ani (râde)!

Te rog, lasă un mesaj pentru fanii Rapidului!
Vă iubesc! Veți fi mereu în inima mea! Și să nu uitați că forța voastră poate ajuta Rapidul să ajungă acolo unde merită să fie, în lupta pentru titluri!

CV Elinton Andrade

• 39 meciuri jucate la Rapid în două sezoane, 36 în Liga 1 și 3 în Cupa UEFA
• Câștigător al Supercupei României (2007) din postura de rezervă
• 9 meciuri jucate la Marseille în trei sezoane, 3 în Ligue 1, 1 în Champions League, 4 în Cupa Ligii și 1 în Cupa Franței
• 6 trofee câștigate cu Marseille: titlul (2010), trei Cupe ale Ligii și două Supercupe ale Franței
• a mai jucat la: Fluminense, Flamengo, Vasco da Gama sau Ermis Aradippou
• 145 meciuri și 12 goluri pentru naționala Portugaliei la fotbal pe plajă
• dublu campion mondial la fotbal pe plajă: 2015, 2019

Foto cover: gsp.ro