1923.ro a ajuns și la Viena… un oraș atât de pomenit de toată lumea, atât de lăudat, dar pe care îl percep precum o femeie superbă, plăcută de toți, dar pentru ea există un singur om, care nu-i dă pic de atenție. Cam așa privesc eu orașul. Nu mă atrage în mod deosebit. Nu l-aș clasa în fața altor orașe vizitate, precum Budapesta, Praga, Berlin sau… Copenhaga. Poate că aș pune-o la egalitate cu Copenhaga, dar nu mai mult. Pare ciudat ca într-un oraș în top mondial la calitatea vieții, a cărui limbă o vorbești, să nu te simți extraordinar. Însă chiar și așa, e o urbe care merită vizitată. Mai ales când vorbim despre palatele Schönbrunn, Belvedere sau despre parcul Prater. Acolo unde Eliud Kipchoge a reușit să alerge primul maraton sub 2 ore din istoria omenirii, chiar dacă rezultatul nu a fost omologat oficial.

1923.ro, pe urmele lui Kipchoge

Evident că 1923.ro i-a urmat pașii marelui atlet kenyan! Însă nu doar atât. Am avut ocazia să ne plimbăm în voie duminica prin Viena. În mod normal, liniștea este tăioasă și apăsătoare în același timp în această perioadă. Cu excepția restaurantelor, mai nimic nu este deschis. De fapt, o beatitudine și o atmosferă de siestă totală, absolută, pune stăpânire pe tot. Dacă e și caniculă, cum este cazul de față, totul are și mai mult sens. E bine, fiindcă e liniște și străduțele pot fi străbătute în voie. Nu sunt podurile alea șmechere de care se bucură Praga sau Budapesta, în celebra roată din Prater deja am fost acum un an, așa că plimbatul prin oraș la picor și cu tramvaiele ultramoderne ale capitalei austriece sunt cele mai la îndemână moduri de a vedea orașul în splendoarea lui.

Clădirile importante, în renovare

Chiar și din metroul care urcă des la suprafață ai ocazia să mai arunci o privire unde pantofii nu te pot duce. Gara, monumentală! Nici nu are rost să o comparăm cu ceva. Viena e mare, frumoasă, dar parcă prea liniștită. Poate un pic prea cochetă și poate un pic prea în… renovare. Fiindcă este cazul Catedralei Sfântul Ștefan și al Primăriei. Două clădiri monumentale care nu pot fi apreciate tocmai fiindcă sunt acoperite de pânze cu însemnele constructorilor pe ele. Nicio problemă, ne adaptăm! Vorba lui Dan Pena, nu contează ce ți se întâmplă, ci cum reacționezi la ceea ce ți se întâmplă. Casa Fluturilor este, de exemplu, specială. Ca o grădină botanică în miniatură, unde fluturi cât pumnul zboară peste tot. Aduși direct din cele mai exotice locuri, inclusiv Surinam, aceștia sunt o simfonie de culori și generează o uimire totală.

1923.ro în orașul lui Rapid. Celălalt Rapid…

Pentru 1923.ro această vizită este, totuși, sepcială, pentru că Viena are legături destul de mari cu Rapidul. Până la urmă, principala echipă de fotbal din oraș poartă același nume. Chiar dacă culoarea lipită de alb este verde și nu vișiniu. Nu am ajuns la stadionul rapizilor vienezi, însă am cuprins, la picior, cât mai multe dintre străzile pe care suporterii lor le străbat până la stadion și înapoi, în zi de meci. Mai puțin acum, dar este irelevant. Activitatea de suporter nu este una part-time, chiar dacă nu mai putem merge pe stadion chiar ca în urmă cu câteva luni. Iar 1923.ro tocmai asta este și va rămâne mereu: site-ul suporterilor rapidi;ti de pretutindeni. Cei bucureșteni, nu cei vienezi! 🙂