Fotbal în Mainhattan. „Armonie” și puls 200 printre fanii lui Eintracht Frankfurt
Inca o portie de fotbal german! De când am aflat despre posibilitatea de a vedea Frankfurt pe Main mi-am pus întrebarea dacă nu cumva se poate să văd, de la fața locului, cât de similar este Commerzbank-Arena, fostul Waldstadion, că deh, acum trebuie denumiri… comerciale, cu a noastră Arena Națională. Doar se știe că cel mai modern stadion din România este o copie fidelă a celui din Frankfurt, al cincilea oraș ca mărime din Germania. Și cel mai… american oraș din Europa. La capitolul zgârie-nori, desigur, că doar nu degeaba i se spune Mainhattan. Revenind la subiect, băgăm o căutare pe Google și norocul e de partea noastră. Eintracht Frankfurt – SC Freiburg, meci de fotbal din Bundesliga, se joacă de la ora 15:30. Perfect. Deși eu am înțeles altceva, dar ajungem și acolo. E șansa să experimentez ceea ce ar fi, aparent, a treia galerie din punct de vedere al fanatismului.
Eintracht Frankfurt e in top 3 „fanatism” in Germania
Doar mi-a spus-o Jörg, prietenul meu berlinez, care a văzut mai multe meciuri de fotbal, în mai multe țări, decât am văzut eu în România. Așa că: 1. Dynamo Dresden, 2. FC Köln, 3. Eintracht Frankfurt. E topul pe care îl iau de bun. Ajuns în orașul de pe Main cu patru ore și ceva înainte de începutul meciului (așa credeam eu), mă cazez, apoi o iau încet spre stadion. Cu gândul să-mi iau bilet și apoi să mai vin un pic prin centru, că doar e destul timp. N-avea să fie. Ajuns la locul faptei, după o plimbare plăcută de vreo patru kilometri, dau peste o atmosferă extrem de frumoasa. Nu folosesc cuvinte mari, nu e cazul, dar chiar m-am simțit ca la o sărbătoare, nu doar la un meci de fotbal. Berea curgea valuri, cârnații, de tot felul, sfârâiau zgomotos. Am găsit până și sandwich-uri cu pește crud-uscat. Normal că le-am gustat! Biletul, cel mai ieftin pe care l-am găsit, 28 euro! La peluză, undeva un loc decent, dar totuși modest. Când mă gândesc în România ce mai înjură oamenii când se pune 15 lei un bilet la un meci de fotbal din Liga 1…
Nu te joci cu preturile biletelor in Germania
Ca fapt divers, cum am mai scris, 8 euro era un bilet în liga a cincea din Berlin. Un loc in picioare! Revenind la subiect, credeam că mai e o oră jumate până la meci. Nu m-a dus capul, încă, că ceva e în neregulă. Am zis să mă alătur bulucului de la poartă și să pătrund în incintă. Nah, să mă duc un pic și pe la fan-shop. Aveau și fanii magazinele lor, cu destule produse și, evident, mai ieftine, dar parcă voiam ceva autentic. La 3 și 5 coada e imensă și mă gândesc… „Uite, bă, ce oameni ăștia… Intră cu miile cu o oră jumate înainte.” Mă duc liniștit la fan shop, arunc o privire pe-acolo și după părăsesc incinta. Mândru că o să intru, probabil, cu 30 minute înainte în tribune. Eh, atunci îmi dau seama că ceva pute și că s-ar putea să fiu un pic imbecil. Ei bine, constat că eu am luat în calcul ora în minus doar de pe telefon, nu și de pe Soccerway. Așa că… Am ratat primele 20 de minute. Nu e bai, esențialul avea să urmeze. Creadeam ca meciul incepe, de fapt, la 16:30…
Eintracht Frankfurt si finala de neuitat cu Real Madrid
Eintracht nu a câștigat vreodată Bundesliga, doar un titlu înainte de acest format al competiției, în 1959. Cu toate astea, e în top 10 ca puncte acumulate all-time în Bundesliga, mai exact pe 9. Nu e puțin lucru având în vedere giganții din fotbalul german. Nu e nici mare lucru, dacă stăm să ne gândim statutul orașului Frankfurt în peisajul economico-demografic al țării. Adică pentru orașul de pe locul 5 ca populație, locul 9 în ierarhia all-time a Bundesligii nu este ceva tocmai ieșit din comun. Pentru nostalgici însă altceva rămâne nemuritor. Eintracht Frankfurt este prima echipă din Germania care a jucat finala Cupei Campionilor Europeni, în 1960. Practic, la fel ca Nottingham Forest, a valorificat cât a putut unicul titlu câștigat. Sigur, în fața lui Real Madrid nu a avut vreo șansă, dar parcă și un 3-7 în astfel de condiții sună destul de frumos, romantic chiar. Pentru că, până în ziua de azi, nu a existat finală în cea mai tare competiție intercluburi în care să se marcheze mai multe goluri!
Amintiri cu Feyenoord, la fel ca cele ale Rapidului
Trebuie spus că atunci Eintracht, adică „armonie” sau „concordie” cum s-ar traduce în Română, nu a avut adversari colosali până în finală. Dar nici nu mai contează acum, importantă e istoria care a rămas scrisă. Chiar… Cum ar suna Eintracht Chiajna?! :))) Lăsând totuși imaginația la sertar, ne îndreptăm atenția peste alte două decenii, când Frankfurt chiar a devenit una dintre puținele echipe germane care și-a trecut în cont și o Cupă Europeană. Cupa UEFA sau, cum s-ar spune acum, Liga Europa. Din nou, până în semifinale, doar Feyenoord ce a reprezentat un nume de temut scos – asemenea Rapidului în 2006… – și, pentru ca această frumoasă paralelă să continue, trebuie spus că Eintracht a trecut în drumul ei și de „pretenii” de la Dinamo București. Ce bine! Pe urmă, supremația din acel moment a echipei în toată Germania a fost consfințită prin duble de pomină cu Bayern München și Borussia Mönchengladbach în semifinale, respectiv finală. Evident, ambele tranșate.
Sigla clubului troneaza pe orice. Numai pe carnati nu. Inca!
Nu mai pomenim că Eintracht Frankfurt are și patru Cupe ale Germaniei în vitrină, ultima luată în 2018. Pentru că, până la urmă, la acest club trofeele nu sunt totul. Din nou o paralelă cu ceea ce se vrea a fi și cultura rapidistă. Doar că performanțele europene nu puteau fi ignorate. Asta pentru a crea câteva premise a ceea ce se întâmplă prin Frankfurt, și mai ales pe lângă stadion, în zi de meci. Din gara centrală, de cum cobor din tren, văd oameni de toate vârstele cu rucsăcele cu vulturul încercuit pe ele. Desigur, emblema lui Frankfurt. Cum înaintezi spre stadion, densitatea de fulare și fesuri, mai ales alb-negre – deși alb-roșu sunt, de fapt, culorile clubului – crește simțitor. Cum atingi perimetrul arenei, e numai despre Eintracht. Paharele de bere, dozele, orice, au sigla clubului. Numai pe cârnați încă n-au pus-o, dar poate fi o idee de viitor. Mai ales la câte se găsesc și în fan-shop…
30 de milioane de euro pe sezon din bilete si abonamente!
Ăla mare, de la stadion, unde poți alege ce nici nu puteai să îți imaginezi că există cu însemnele unei echipe de fotbal. Ți-e mai mare dragul să-l vizitezi așa, ca pe un muzeu. Totul organizat perfect, desigur. Și nu am cum să nu fiu impresionat când mă gândesc că la meciul ăsta, totuși de mâna a doua, că doar nu se compară cu unul cu Lazio, Marseille, Bayern sau Dortmund, – să vorbesc doar de adversarii din acest sezon – în tribune sunt 49.200 de oameni. Fix, atât se anunță! Socotesc repede, având în vedere că eu cel mai ieftin bilet pe care l-am mai găsit era 28 euro și mă gândesc la încasările de la un astfel de meci. Banii, până la urmă, sunt foarte importanți. În mod cert au existat și bilete mai ieftine, abonamente cu miile, dar în jur de 1,5 milioane de euro se scot la o astfel de partidă. Doar din bilete si abonamente! Asta înseamnă, la 20 de partide jucate stagiunea actuală pe propriul teren, în toate competițiile, încasări aproximative de MĂCAR 30 milioane de euro. Doar din asta…
49.200 din 51.000 la un meci de fotbal
Nu e important pentru nimeni așa ceva, e bine pentru toată lumea! Fotbalul, deși un divertisment scump în Germania, este savurat la maximum. Iar valurile de oameni care vin dinspre metrou sau dinspre oraș, pe jos, ori de la mașinile pe care și le-au lăsat departe, sau de la tramvai, spun totul. Toți cântă, zâmbesc, povestesc, sunt plini de pasiune. Nu ai cum să nu te molipsești de la modul în care ei văd fenomenul fotbal. Dar, mai ales, de felul în care se bucură de el, de religiozitatea cu care îl tratează. Eintracht nu e Bayern și nici nu va fi vreodată, însă asta nu-i împiedică să îl iubească necondiționat și la capacitate maximă. Pentru că da, am uitat sa specific, 49.200 de oameni este numărul prezent pe un stadion de 51.000 și puțin de locuri. Adică aproape plin. Așa se joacă meci de meci. Inclusiv la cel cu Freiburg. Nu, n-am uitat nici de partida propriu-zisă, chiar dacă am ajuns abia în minutul 21 în tribune. Subiectul însă va continua!