Cristi Săpunaru a purtat din nou banderola de căpitan al echipei naționale a României, la selecția cu numărul 33. Așa cum s-a întâmplat în multe dintre meciurile din acest an în absența lui Vlad Chiricheș. Cu toate că a greșit provocând o lovitură de la 11 metri în repriza a doua, rapidistul a fost salvat de Ciprian Tătărușanu care a apărat penalty-ul. Astfel, România a putut obține un prețios succes, scor 1-0, pe terenul celor din Muntenegru. Prima victorie într-un meci oficial cu acest stat. Pe care nu l-am mai bătut decât în… 2008! Cu 4-0, într-un amical care, culmea, însemna debutul lui Cristi Săpunaru sub tricolor. Așa că dacă victoria cu Lituania a fost specială, datorită poveștii din spate, pentru Săpun, în mod cert și acesta a fost.

Săpunaru, integralist și căpitan în majoritatea meciurilor

Ultima partidă dintr-un an calendaristic care se termină fără înfrângere pentru echipa națională a României! În zece partide, tricolorii nu au pierdut nimic. Au câștigat șapte și au remizat în trei. Toate egalurile înregistrându-se în Liga Națiunilor. Unde, să recunoaștem, România a avut o prestație decentă. Fiind, la rezultate directe, peste toate cele trei echipe: Serbia, Muntenegru și Lituania. În plus s-au obținut și victorii cu adversari tari în amicale, precum Chile sau Suedia. Cristi Săpunaru a fost titular în toate cele zece meciuri și în toate căpitan, pentru că Chiricheș nu a jucat decât 31 de minute în tur cu Muntenegru, iar după ce a ieșit, Săpun a preluat banderola. Mai mult, exceptând meciul cu Finlanda, în care a ieșit în minutul 56, numărul 22 al naționalei a fost integralist.

An fără precedent în istoria de 96 de ani a echipei naționale!

Săpunaru a purtat, din postura de lider, echipa națională spre un an fără precedent în istoria recentă! Cele șapte victorii și trei egaluri din zece meciuri au corespondent cel mai recent în 2015. Atunci naționala însă, deși a terminat anul neînvinsă, a avut doar două victorii și cinci egaluri în cele șapte meciuri. Este adevărat că atunci au avut loc preliminariile pentru EURO 2016, însă singurul adversar învins în 2015, într-o grupă totuși modestă, a fost Insulele Feroe, de două ori. Practic în toată istoria naționalei de fotbal a României, în anii în care aceasta a jucat măcar cinci meciuri, s-a mai întâmplat de numai două ori să fie neînvinsă! În 1975 și 1997. În primul caz însă, din cele zece partide, nouă au fost egaluri! Iar în al doilea, șase victorii și două remize din opt meciuri.

Suntem în urna a patra valorică pentru EURO 2020…

Așadar, putem spune fără emoții și fără să greșim cu ceva că, sub conducerea din teren a lui Cristi Săpunaru, anul 2018 a intrat în istoria fotbalului românesc. Chiar și așa, acest aspect nu ne-a ajutat prea mult. Fiindcă în urnele pentru tragerea la sorți a grupelor de calificare la EURO 2020 am rămas în a patra valorică. La limită, dar asta nu prea mai contează. Am fi tentați să spunem că ne vom mulțumi doar cu organizarea EURO. Noi am îndrăzni să credem că nici măcar cu asta… Rămâne de văzut. Până atunci vă invităm să aruncați o privire peste urnele valorice care vor da cele zece grupe din care primele două formații vor merge la turneul final al campionatului european, urmând ca restul de patru echipe să vină dinspre Liga Națiunilor. Teoretic, de aici e cea mai bună șansă a noastră…