O zi ciudată, cu sentimente amestecate. Nu mai este vorba aici despre AFC Rapid sau Academia Rapid. Ci despre Rapid. Şi punct. Pentru că, în definitiv, această zi, de 1 septembrie 2017 va rămâne ca o primă mare schismă în istoria Grantului. Noi sperăm într-o reconciliere RAPIDĂ. Iar aici nu ne referim la entităţile mai sus menţionate, ci la esenţa Giuleştiului. Spiritul şi istoria. Care, în această zi s-au luat la întrecere. 6834 oameni. Este numărul la care s-a blocat asistenţa de la partida Academia Rapid – Progresul 2005 13-0 începând cu ora 20, pe Giuleşti. Un număr copleşitor de oameni, cum nu mai vezi în România decât în Cupele Europene. Mai mult decât dublu faţă de cât a strâns maximum AFC Rapid în sezonul trecut, anume 3000 de oameni, cu CS Dinamo.
Academia Rapid a strălucit la lumina nocturnei
Academia Rapid a răsplătit această asistenţă printr-un scor de maidan administrat unui adversar ridicol. Dar astrele s-au aliniat cum trebuie, iar la primul meci al lui Daniel Niculae, spectacolul a fost singura opţiune. Nu conta că tricourile albe nu aveau vreun sponsor, ci doar scris, mare, deasupra numărului de pe spate Primăria Sectorului 1. E totuşi o garanţie, pentru că acum nimeni nu se mai poate juca cu promisiunile. Ridicolul adversar, ce nu avea loc nici la liga a 5-a, n-a avut cum să opună vreo rezistenţă în faţa acestei foame de Rapid, pe care suporterii şi chiar mulţi jucători au afişat-o. N-a contat că Pancone nu a putut fi pe teren. Totul miroase a succes, a forţă, a prosperitate. Dar… istoria cui o lăsăm?
AFC Rapid, pusă în genunchi de Carmen
Sigur, ea poate fi absorbită pe parcurs, peste 30 de ani nu va şti nimeni. Dar sunt şi rapidişti care nu pot dormi noaptea în astfel de momente… Pentru că înainte cu o oră de tăvălugul de pe Giuleşti, AFC Rapid, continuatoarea istorică a SC FC Rapid SA în acest moment era la pământ. Pe strada Metalurgiei, pe un teren cu nume simandicos, de centru SPA, băieţii lui Andrei Anghel Constantinescu le-au permis o reintrare de glorie în istorie celor de la Carmen. Care au revenit după 70 de ani în fotbal, cu o victorie cu 3-0, tocmai în faţa marelui Rapid. Chiar dacă acest mare Rapid, ajuns astfel, mai ales datorită suporterilor, este acum spart în două. Să te bucuri şi să doreşti moartea acestei entităţi care te făcea să plângi de fericire în 2006, când juca în sferturile Cupei este prea mult! Denotă fie prostie, fie ipocrizie.
Conducători necredibili şi într-o parte şi în alta
Nouă nu ne pasă de conducerea administrativă, compusă din Horia Manoliu şi Bogdan Stoica, ce dă dovadă de o incompetenţă crasă. Cea care nu a fost în stare să procure nici măcar echipamente de joc sau să asigure condiţii de pregătire. Fiindcă totul a fost făcut cu efortul jucătorilor şi al antrenorilor Andrei Constantinescu şi Adi Voicu. În detalii vom intra altă dată… Asta pentru că nici de conducerea din acte a Academiei Rapid nu ne pasă. Aşa cum am spus nici Adrian Olariu „Râmă” şi nici Ovidiu Burcă nu prezintă vreo credibilitate. Ne pasă în schimb de tristeţea lui Constantin Berechet, care a fost schimbat fără motiv în minutul 20. Sau de cea a antrenorului Andrei Anghel Constantinescu că nu a putut face mai mult. Deşi a făcut aproape tot singur în această vară, inclusiv bună parte din treaba conducerii administrative. Ori de coşmarurile pe care Andrei Stamate le-a avut după cele trei goluri luate. Cu toate că a fost unul dintre cei mai buni oameni dintr-un meci al cărui scor oricum nu a reflectat realitatea din teren. Ci a fost decis de două execuţii fabuloase, rare şi la Liga 1.
6834, numărul pentru istorie!
Nu uităm nici cum sârbul Milaş Vuk, obişnuit cu promovarea în L3 de la Chitila era să intre în gard, disperat să recupereze o minge la 0-2. Noi vedem lucrurile astea şi ştim că sunt oameni care luptă pentru a păstra vie flacăra istoriei vişinii. Chiar dacă rudele şi prietenii râd de ei şi se duc să vadă Academia Rapid. O echipă învelită în foiţă de aur, groasă chiar. Dar care momentan nu are concret decât un scor de 13-0 la debut şi 6834 de oameni în tribune. Este mult! Însă noi ştim totuşi care este diferenţa între Carmen şi Progresul 2005. Dar şi ce înseamnă să joci pe bătrânul Giuleşti. Marea schismă este oficială, iar noi sperăm ca ea să se termine cât mai RAPID. Am vrea să vedem o singură echipă, care să se numească doar Rapid, care să nu mai aibă sigla ciopârţită şi care să aibă un plan corect de acţiune. Altminteri o vom da din rău în mai rău şi vom rămâne doar cu amintirea unei asistenţe fabuloase la primul meci.
Încasări URIAŞE!
Ar fi o blasfemie ca, acum, având pâinea şi cuţitul în mână, cei responsabili să nu facă totul pentru ca Rapid să fie unul şi bun. Fiindcă suporterii au dovedit că sunt capabili nu doar să voteze în sondaj pe cine susţin, ci să vină şi în număr IMPRESIONANT pe stadion. Şi, prin acest fel, să ţină echipa! Fiindcă încasările de la această partidă, luând în considerare un preţ mediu de 10 lei şi excluzând copiii de sub 10 ani, ar trebui să fie de aproximativ 12.000 euro. O sumă suficientă pentru performanţă de înaltă clasă. Conform sondajului nostru, care se vrea unul de lungă durată, din aproape 2000 de respondenţi până acum, peste 1500 au ales Academia Rapid. Din respect pentru majoritate, fiindcă acesta este site-ul suporterilor rapidişti de pretutindeni, vom scrie şi despre această echipă. La fel cum vom scrie şi despre cea a T2-ului. Chiar dacă lipsa acestei grupări nu s-a simţit absolut deloc de pe Giuleşti. Şi chiar dacă ei au făcut mai mult rău decât bine Rapidului.
Nu mai e un singur Rapid…
Sigur, ne-am dori să scriem doar despre o singură entitate şi numai de bine. Aşa cum am vrut de la început, fiindcă acesta a fost scopul site-ului. Să adunăm toate ştirile pozitive despre Rapid aici. Fără scandaluri, fără materiale împotrivă. Exista doar SC FC Rapid SA. Şi nici nu cunoşteam aceste iniţiale, fiindcă Rapid Bucureşti era unul. Nu ne-a mai plăcut însă de George Copos, l-am alungat, şi acum avem AFC Rapid, AS Academia Rapid şi ACS Rapid. Că ne place sau nu, deocamdată, iniţialele chiar au o importanţă covârşitoare. Dacă vrem să respectăm istoria şi tradiţia giuleşteană. Nu mai este o singură entitate. Există, în schimb, trei. Dar nici George Copos nu mai există. Există în schimb Manoliu şi Burcă… Unul e antipatizat de toată lumea. Celălalt? Hmmm, deocamdată primeşte prezumţie de bune intenţii. Cum a primit inclusiv Valerii Moraru, omul ce l-a adus la Rapid ca preşedinte acum doi ani, la iniţiativa lui Ioan Andone. Nu ţinem însă minte să fi existat conducător la Rapid care să nu fi fost contestat şi înjurat… Deci… Timpul va decide! Rapid trăieşte!
