Este vorba Moţului Pittiş, unul dintre cei mai mari artişti rapidişti care au trăit vreodată. Nu se referă în mod special la Rapid, dar se aplică impecabil în cazul dramatic care a cuprins toată suflarea giuleşteană. Sunt poate cele mai triste zile din istoria modernă a clubului. Noi însă credem că totul poate însemna o nouă geneză. O renaştere care va cuprinde toată istoria glorioasă a acestui club minunat. Nu ştim când şi cum, dar putem să vă oferim o analiză completă a situaţiei actuale, a ceea ce ne aşteaptă în viitorul apropiat – adică în următorul an, a ceea ce se poate întâmpla pe viitor şi, mai ales, a ce s-ar fi putut întâmpla dacă beneficiam de ceva clemenţă din partea Organelor de Justiţie.
Nu e decizie definitivă, dar este executorie
Toate speranţele rapidiştilor se leagă de ziua de luni când se va judeca la Curtea de Apel, în regim de urgenţă cererea de suspendare a sentinţei date de Tribunal: cea de faliment. Luni e 11 iulie, iar LPF decide pe 12 iulie dacă Rapid poate sau nu juca în Liga 1. Dar cum joi, adică pe 7 iulie, cererea de suspendare provizorie a deciziei de faliment a fost respinsă ca neîntemeiată, şansele ca totul să se schimbe luni sunt aproape 0. E adevărat, regulamentul nu prevede ca LPF să excludă Rapid dacă se află în procedură de faliment, atât timp cât decizia nu este definitivă, dar Rapid nu are lot!
În acest moment, Rapid are doar trei jucători sub contract, dintre care, Răzvan Trandu, şi-a depus de ceva timp memoriu. Nu au mai rămas decât Nicolae Vasile şi Raul Costin. Alte contracte nu pot fi parafate de lichidatorul judiciar Aurel Brihac, cât timp decizia de faliment nu este suspendată. Astfel încât, Rapid nu are lot, motiv pentru care nu poate participa în campionat. Dar luni nu se decide definitiv falimentul clubului. Acesta va veni, inevitabil, dar o decizie definitivă se va da, cel mai probabil, la toamnă. Pentru că e greu de crezut că va mai depune cineva vreun recurs… Important este de ştiut că luni, cel mai probabil, nu vom avea câştig de cauză, dar asta nu înseamnă automat faliment definitiv, ci faptul că nu vom putea juca în Liga 1.
Părţile bune şi părţile rele ale unei decizii favorabile luni
Cu toate că avem şanse aproape nule să rămânem în Liga 1 să mergem pe scenariul conform căruia Curtea de Apel se înduplecă totuşi şi suspendă decizia de Faliment. În acest caz, dacă există DOAR BUNE INTENŢII, toată lumea ar avea de câştigat. În primul rând, Rapid rămâne în Liga 1. Asta înseamnă că în conturile clubului intră minimum 1,5 milioane de euro din drepturile TV şi din banii veniţi de la suporteri prin bilete, abonamente şi articole de la Fan Shop. Excludem alte încasări, pentru că patron avem doar de carton, pe hârtie, iar sponsorii e greu de crezut că-şi vor asocia numele cu un club falimentar. Pentru că, sută la sută, Rapid intră în faliment.
Varianta cea mai bună ar fi ca acest lucru să se întâmple la primăvară, la finalul planului de reorganizare pe care, logic, cei care trebuiau să-l urmeze nu au mişcat vreun deget în sensul ăsta. Tot atunci s-ar termina şi Liga 1 şi, indiferent de locul ocupat de Rapid, din punct de vedere sportiv nimeni nu este afectat. Încă un sezon în Liga 1, chiar şi unul slab, poate însemna că toţi creditorii, mai ales ANAF, pot recupera ceva din pagubă. Pentru că din 1,5 milioane de euro se pot lua ceva bani, dar şi plăti salariile a 25 de jucători, plus costurile deplasărilor şi de organizare. Nu e uşor, dar gestionat corect bugetul, se poate.
Jucătorii îşi fac CV
Şi pentru jucători ar fi ceva minunat. Premise că Rapid va avea un lot puternic nu prea sunt. Dar există şanse să legitimăm ceva jucători importanţi dacă verdictul e favorabil. Drăghia, Kuşnir, Robuste, chiar Cruz, Jorda. Poate Josl. Pe Cadu şi Herea i-am pierdut, dar mai sunt Ioniţă, Vali Alexandru, Alami, Rui Miguel, Căliţaru, Lung, Neagu, Sîrbu sau Dobre care îşi freacă palmele la gândul că pot îmbracă tricoul Rapidului. Probabil că mulţi dintre ei ar accpeta să joace şi pe sume cu mult sub valoarea lor, dar să şi le primească. Nu vrem să stabilim noi un buget salarial, dar în actuala situaţie se impune. Plus că i-am avea pe Popică, Raiciu şi Morar. Pe Cosmin Novac! Golgheterul de la republicani care abia aşteaptă să rupă plasele porţilor adverse. Pe Potecea, alături de Vasile şi Costin care oricum sunt încă sub contract.
Un calcul simplu ne arată că avem 21 jucători pe care îi putem rezolva, probabil, până la finalul săptămânii viitoare. Dar mai sunt portarii Botaş şi Manea şi, la nevoie, găsim şi pe la juniorii 2000, campioni municipali, nişte copii extrem de talentaţi. Deja de acolo a fost adus David Duţu, alt portar. Cel puţin 23 de jucători şi ceva juniori pot apărea oricând. Trebuie doar o decizie favorabilă!
Televiziunea ar justifica banii investiţi
Rapid, chiar şi şchiop, ar fi o sursă de a atrage telespectatori, mult mai bună decât ACS Poli Timişoara care, apropo, e o echipă mult sub ce ar putea fi Rapid dacă ar legitima acei jucători despre care am amintit şi mai sus. În plus, în Timişoara acum se vorbeşte mai mult despre ASU Poli Timişoara, promovată în liga a doua şi chiar despre legendara Ripensia care, după destule încercări eşuate a ajuns, finalmente, în liga a treia, la ceva ani de la reînfiinţare. Aşadar, ACS în Liga 1 nu e interesantă nici pentru dracu’! Aşa că banii din drepturile TV nu se justifică în vreun fel.
Clubul activează neîntrerupt
O decizie favorabilă de la Curtea de Apel ar ajuta, cel mai mult, clubul. Ca entitate. În sensul că nu s-ar întrerupe activitatea sportivă deloc. Adică falimentul o dată pronunţat în mai, de exemplu, ar da suficient timp pentru ca asociaţia care deţine palmaresul să înceapă un nou parcurs din sezonul 2017-2018 de la nivelul ligii a patra. Nu vrem alte concesii! Nu, vrem cel mai jos nivel al fotbalului din zona Bucureşti – Ilfov, ca să ne ridicăm, încă o dată, CURAT! Doar că asta e o altă discuţie, mult mai complexă asupra căreia vom reveni.
Şi partea proastă e că…
… unul dintre principalii creditori este o societate deţinută de un personaj despre care s-a spus că este patron. Numele celor două entităţi nu le mai notăm, sunt oricum prea evidente. Mai sus am scris cu majuscule DOAR BUNE INTENŢII. Este clar de ce. Pentru că urma să introducem în discuţie şi acest punct. Unul care, la ce a dovedit în doi ani scurşi, e clar că se încadrează „cineva” cu intenţii deloc bune. Adică pentru o persoană la care toată averea înseamnă doar datorii peste tot, suma de 1,5 milioane de euro este clar mult prea îmbietoare. E o pradă imensă.
Fireşte, oricât de prost manager ar fi, iar acest lucru e deja certificat, clar nu s-ar putea gândi la toţi banii. Nu de alta, dar vin în tranşe şi nu pot fi luaţi integral. Nu, dar ar plăti nişte costuri necesare bunei funcţionări a echipei în campionat, 4-5 salarii, la stat ioc, ca şi până acum, că mai ales de aia intrăm în faliment. Şi 800 – 900 de mii sigur intră în buzunarele cui nu merită. Cum? Păi nici legal nu e prea greu… Prin faptul că, ca şi creditor, poţi recupera din bani… Iar firma, în teorie, are ceva de recuperat (nu bani luaţi de la fani şi din drepturi TV şi din ce a trimis UEFA pentru juniori! Nuuuu, Doamne fereşte! LOL). Plus că se mai dau şi nişte comisioane… Sau voi credeţi gogoşile alea cu lucrează gratis?
Care este soarta noastră de luni încolo?
Tocmai din motivul expus mai sus, cel mai probabil, nu avem vreo şansă la Curtea de Apel. Practic, tu trebuie să depui nişte minime garanţii că poţi redresa societatea. Ori, să fim serioşi, numai Nicuşor de la Brăila mai poate fi prostit de impostorii care au pus mâna pe club. De acum curg însă întrebările într-o singură direcţie: ce se va întâmpla cu Rapid dacă nu vom juca în Liga 1?! În contextul în care decizia de faliment nu va fi încă definitivă. În liga 2? E puţin probabil, din acelaşi motiv pentru care nu putem juca în Liga 1: lipsa unui lot de jucători! Să luăm amatori? Teoretic şi practic e imposibil din moment ce primele două divizii sunt sub influenţa Ligii Profesioniste de Fotbal.
Aici este şi cheia care ne spune că Rapid nu va putea juca măcar în liga a doua. Să se înscrie la un nivel mai jos, societatea aflată în lichidare ar fi ceva absurd. Soluţiile ar fi altele, dar despre ele vom vorbi într-un material pe care îl vom împărtăşi cu voi zilele următoare. Cert este că „sfârşitul nu-i aici!” Este doar încă o etapă în istoria plină de zbucium a Rapidului. Ne vom reveni într-o formă sau alta şi vom explica şi de ce!
