Povestea lui Cristi Săpunaru a virat, începând cu luna septembrie, spre un nou capitol, unul cu iz gorjean, care cuprinde evoluţii bune, apreciate, revenirea la echipa naţională, dar şi goluri spectaculoase. La vârsta maturizării, căci a ajuns deja la 31 de ani, fundaşul care în 2011 ridica deasupra capului, cu fularul Rapidului pe mână, trofeul Europa League a redevenit fotbalistul pentru care gruparea portugheză, renumită pentru afacerile de succes în materie de cumpărare şi vânzare de jucători, plătea nu mai puţin de 6 milioane de euro. Se întâmpla în 2008, după două sezoane în care „Săpun” a ridicat în picioare tribunele Giuleştiului.
În cei patru ani şi jumătate care s-au scurs de la câştigarea Europa League şi revenirea la echipa naţională, în meciul amical cu Italia, de la Bologna, cariera lui Săpunaru a avut multe momente dificile. Cu toate că era om de bază la Porto, câştigătoare de Europa League şi prezenţă constantă în fazele superioare ale Ligii Campionilor, fundaşul dreapta a fost ignorat de Victor Piţurcă, selecţionerul României care a decis că nu mai are nevoie de serviciile unui fotbalist apreciat în Vest.
3 iunie 2011 – data ultimului meci jucat de Săpunaru în tricoul naţionalei (3-0 cu Bosnia), înainte de amicalul cu Italia, scor 2-2, de pe 17 noiembrie 2015
Penultimul meci al lui Săpunaru în tricoul naţionalei, contra Bosniei, în 2011, pe vremea când selecţioner era Răzvan Lucescu.
Conflictul dintre Săpunaru şi Piţurcă, unul care a privat naţionala României de un fundaş dreapta care reuşise să se impună pe plan european, a început în anul 2011, odată cu turneul României în Brazilia. Conform spuselor sale, Săpunaru ar fi anunţat federaţia că nu poate merge cu echipa, motivând că trebuie să stea alături de tatăl său, bolnav de cancer, care a şi decedat în perioada turneului: „Piţurcă a spus că n-am vrut să merg în Brazilia. Fals! Anunţasem federaţia că trebuie să stau lângă tatăl meu, care avea cancer. A şi decedat în timpul turneului sud-american”, dezvăluia Săpunaru în 2012, la puţin timp după ce Victor Piţurcă a anunţat că, atât timp cât el se va ocupa de echipa naţională, fundaşul nu va mai prinde lotul.
Eu am avut cearta pe care am avut-o cu domnul Piţurcă. Dacă eram şi eu altfel, poate că eram la fiecare meci, dar mama m-a făcut să fiu corect şi aşa o să rămân toată viaţa mea. Nu am mai vorbit cu domnul Piţurcă. Nu am nimic de împărţit cu dânsul, nu m-am căsătorit cu dânsul, nu am de ce să mă împac. Dacă ne întâlnim, îl ocolesc. Sau mă ocoleşte el!
Cristi Săpunaru, octombrie 2015
„Pe Săpunaru nu-l mai iau în calcul la «naţională». La finala Europa League l-am anunţat că-l aştept la acţiunea din Elveţia şi Austria. Mi-a spus că şi-a luat bilete de vacanţă. Nu i-am zis nimic atunci, dar ulterior nu a mai răspuns la telefon. E valoros, evoluează la o echipă mare, dar nu am nevoie de un jucător de acest gen”, spunea selecţionerul, recunoscând, printre cuvinte, că Săpunaru şi-ar fi găsit loc în lot, dacă nu ar fi existat conflictul. Fundaşul a răspuns la scurt timp, negând varianta antrenorului: „Cât timp va fi Victor Piţurcă selecţioner, nu voi mai veni la echipa naţională! Nu pot lucra cu un asemenea om, care a avut mereu ceva cu mine. Se poate verifica uşor la clubul meu, nu a primit nici o adresă oficială prin care să fiu chemat la lot. El nu ştie să vorbească de la bărbat la bărbat. Eu sunt dispus oricând să mă întâlnesc cu el.”
Săpunaru, alături de Radamel Falcao şi trofeul Europa League.
Tras pe linie moartă de Piţurcă, Săpunaru a plecat de la Porto, luând drumul Spaniei. Mai întâi la Zaragoza, unde s-a impus rapid în primul 11, jucând în 35 de meciuri. După un prim an în Prmiera, a mers la Elche, echipă care i-a oferit un salariu foarte bun, 800.000 de euro pe sezon. Problemele sale au început în 2014, când clubul spaniol i-a reziliat unilateral contractul, unul care prevedea că salariul său poate ajunge la 1,2 milioane de euro pe an. Reacţia lui Săpunaru? A dat în judecată clubul, care procedase la fel cu un alt jucător, dar şi cu un antrenor, fapt care l-a făcut să nu poată semna cu altă echipă pe durata procesului.
Săpunaru (foto, în tricoul lui Elche), în duel cu Cesc Fabregas, pe atunci la Barcelona, ajuns între timp la Chelsea.
După luni de judecată cu Elche, care l-au ţinut în afara terenului de joc, Săpunaru s-a întors la marea dragoste, Rapid, echipă pe care a încercat, alături de alte simboluri, Daniel Niculae şi Pancu, să o ferească de o nouă stagiune în Liga 2.
Fotbalul românesc redescoperea, în returul ediţiei trecute, un fotbalist uitat de încăpăţânarea unui selecţioner şi un conflict inutil. Căpitan al Rapidului, Săpunaru a devenit locomotiva echipei. Folosit fundaş dreapta a marcat de patru ori în cele 13 meciuri jucate în a doua parte a campionatului, demonstrând că valoarea omului care ajungea cu FC Porto pe cele mai înalte culmi este cu mult peste ceea ce se putea vedea în Liga 1. În contextul în care Săpunaru făcea meci bun după meci bun în tricoul vişiniu, postul de fundaş dreapta al naţionalei devenea, încet dar sigur, o problemă evidentă, Paul Papp şi Alexandru Măţel fiind singurele soluţii. Evoluţiile slabe ale stelistului au coincis, în ultimul timp, cu revirimentului fostului căpitan din Giuleşti.
Reinventarea lui Săpunaru are loc la Târgu Jiu, unde Edward Iordănescu a descoperit locul perfect pentru promovarea fotbalului spectaculos cu bani puţini. Simbolul Rapidului a spus „da” provocării lansate de Iordănescu Jr., iar ambele părţi au de câştigat. Mai este, însă, o a treia parte care profită de pe urma evoluţiilor bune ale fundaşului: naţionala României, păstorită chiar de tatăl lui Edi. În nouă meciuri jucate în tricoul Pandurilor, echipă cu care a semnat un contract în septembrie, în care are o clauză conform căreia poate pleca în iarnă în cazul în care primeşte o ofertă din străinătate, Săpunaru a avut timpul necesar pentru a demonstra că, la 31 de ani, are calităţile necesare pentru a se afla în lotul naţionalei. A marcat deja de trei ori şi a oferit o pasă decisivă, performanţe la care se adaugă plusul de siguranţă şi de experienţă arătat încă de la primele minute jucate pentru gorjeni.
Săpunaru (foto) gata să marcheze unul dintre cele mai frumoase goluri ale campionatului, marcat la Cluj, contra CFR-ului.
De ce nu ar trebui să lipsească de la EURO
Polivalent, capabil să acopere trei posturi importante – fundaş central, fundaş dreapta şi mijlocaş la închidere – Săpunaru s-a transformat în om de bază la Pandurii, iar în etapa a 19-a, contra CFR-ului, la Cluj, a marcat unul dintre cele mai frumoase goluri ale campionatului: şut de la 25 de metri, de pe loc, care l-a lăsat fără replică pe Mincă.
De-a lungul timpului, neconvocarea sa la naţională a fost criticată de multe voci din fotbalul românesc. La mijlocul lunii noiembrie, Anghel Iordănescu l-a readus la lot şi l-a folosit 90 de minute în partida amicală cu Italia, de la Bologna, terminată la egalitate, scor 2-2. Deşi România a avut cea mai bună defensivă în campania de calificare pentru EURO 2016, postul de fundaş dreapta a fost cel care a stârnit multe discuţii. Iordănescu a mizat în majoritatea meciurilor pe Papp, cel care, în prima parte a campaniei, a avut evoluţii bune, dar care, pe final, s-a aflat într-o scădere de formă, vizibilă atât şa echipa naţională, cât şi la Steaua. A doua variantă a selecţionerului este Alexandru Măţel, fundaş dreapta plecat de la Astra la Dinamo Zagreb, unde joacă bine, în condiţiile în care are un concurent serios pe post în persoana lui Ivo Pinto, fostul apărător al CFR-ului. Totuşi, Măţel nu a fost văzut niciodată ca o soluţie pe termen lung în flancul drept al apărării.
Cu Papp oscilant şi Măţel privit mai degrabă ca o soluţie de avarie, Săpunaru şi-a făcut deja loc în echipa naţională, iar logica elementară spune că un fost câştigător de Europa League cu Porto, apreciat în campionate precum ale Portugaliei sau Spaniei, revenit în România într-o formă bună, ar trebui să se numere printre cei 23 de jucători convocaţi pentru EURO 2016.
Sursa: prosport.ro
