Noiembrie 1996 – 29 iulie 2015
Pana cand nici Pancu nu mai poate
Astazi am devenit mai saraci. De astazi ne putem teme cu adevarat de inceputul sfarsitului care ne tot pandeste in ultimii ani. Cu el in fruntea echipei, indiferent de greutati, puteam fi suficient de nebuni incat sa speram ca Rapidul va avea zile mai bune. Un lider, un adevarat capitan, un caracter, un barbat care nu a fugit niciodata din fata greului … un idol. Si cu toate astea, un om. Un om care a suferit enorm pentru prostiile patronasilor perindati prin Giulesti sa fure si praful de pe gardurile ProRapidului. A strans din dinti si a ramas pe gazonul Potcoavei neconditionat. S-a hranit cu iubirea nebuna pe care o are pentru Rapid si a daruit Rapidului putere, a daruit suporterului visiniu glas, emotie, optimism.
21.03.2015 … Rapid – Otelul a fost ultimul meci in care magia piciorului lui Pancu mi-a smuls fiori. Trecuse de minutul 60, iar ochii imi erau atintiti pe banca de rezerve, implorandu-l parca pe Pustai sa ma lase sa ma bucur pentru o ultima atingere a lui Pancu. Nu mai exista meci, nu mai puteam canta, nu mai puteam face nimic altceva in afara de a-mi concentra toata energia pe dorinta de a-l vedea iesind la incalzire. Si l-am vazut. Cand iti doresti cu adevarat un lucru, tot Universul isi concentreaza puterile asupra dorintei tale.
Cu aceeasi atitudine impunatoare, cu fruntea sus, un alergat usor precum un mers la trap al unui cal regal a ridicat intr-o fractiune de secunda tot stadionul in picioare pentru a-i onora intrarea lui „Panco Italiano”. Ce sentiment ciudat! Puteam sa jur ca il vad pentru ultima oara jucand acasa. Mi-am propus sa renunt pentru cateva minute la trairile despartirii si sa ma bucur de acele momente unice. O pasa dinspre centrul terenului a plecat catre Pancone, iar acesta, printr-o atingere de geniu, a trimis la randul sau o pasa decisiva catre Nico, cel din urma marcand fara probleme. Voiam sa ma bucur, ma bucuram, insa am simtit momentul de adio pana in maduva oaselor. Nu pot explica premonitia, insa stiam ca imediat dupa fluierul arbitrului, cortina va cobora peste viata de fotbalist a idolului Giulestiului.
A plecat, insa nimeni nu are ce-i reprosa lui Pancu. Personal, singurul lucru pe care i l-as reprosa este ca batranul stadion din Grant a suferit jumatate din crapaturi din cauza cutremurelor produse de el.
Te iubim, maestre!
Autor: Marius Asavei
