Pe vremuri, galeria Rapidului era mult mai unită. Totul, în bună măsură, datorită lui Constantin Mincea, cel mai longeviv şef de galerie al unei echipe româneşti. Nea Mincea a stat 32 de ani la conducerea fanilor şi nu de puţine ori s-a spus despre el că avea darul să apropie oamenii, să aplaneze orice potenţial conflict şi să transforme toţi fanii Rapidului în cea mai mare familie din ţară. Din galeria acestor poveşti face parte şi cea pe care 1923.ro v-o expune aici.
Nu de mult, un prieten mi-a povestit despre prima sa deplasare, prin 1998, când singur fiind acasă în weekend a decis să se urce în trenul de Bacău pentru a susţine Rapidul. Nu şi-a permis să se bage singur în seamă cu suporterii care împânziseră trenul. Stătea izolat într-un compartiment, aşteptând destinaţia. Între timp, nea Mincea a trecut pe hol şi văzându-l singur, l-a întrebat: „Ce e cu tine aici, aşa singur? De ce nu stai cu ceilalţi suporteri?”. Răspunsul nu a ezitat să apară: „Păi ştiţi, eu nu cunosc pe nimeni… Am plecat de acasă singur, aşa că…”
Atât i-a trebuit lui nea Mincea să audă: „Păi bine, mă, băiatule! Asta e problema?! Hai cu noi! Ne cunoaştem acum, mai mâncăm ceva, îţi dăm şi ţie o gură de bere, povestim! Ce era aşa greu?” Un dialog de o naturaleţe aproape ireală având în vedere că s-a purtat între unul dintre cei mai respectaţi rapidişti şi un puşti, însă tocmai aceste lucruri definesc Rapidul şi pe cei care-l iubesc!
