Artavazd, cunoscut mai degrabă ca Artiom, Karamyan a jucat pentru Rapid într-una dintre cele mai frumoase perioade din istoria clubului, atunci când echipa antrenată de Răzvan Lucescu a atins sferturile Cupei UEFA. De fapt a fost chiar om de bază în acea garnitură cu Buga, Niculae, Coman, Bădoi, Maftei sau Marius Constantin. Au trecut aproape zece ani de atunci, de când mijlocaşul stânga armean, acum cu cetăţenie română, începea titular în cele mai tari meciuri europene din istoria clubului. Karamyan a jucat ultima dată în liga secundă, la FC Clinceni, echipă transformată între timp în Academica Argeş, iar acum îşi doreşte din toată inima să îmbrace din nou tricoul Rapidului. Chiar şi în liga a doua.

Ce mai faci, Artiom?

Uite mă ocup de afacerile mele şi de antrenorat la nivel incipient. Mă mai şi antrenez însă că vreau să mai joc şi fotbal. Simt că pot, aşa că nu am de gând să mă las deocamdată. Mi-ar plăcea tare mult să revin la Rapid…

Vorbeşti serios?

Da, păi acum trei săptămâni am fost la Rapid să vorbesc cu domnul Valerii Moraru. Şi eu şi fratele meu, Arman, vrem să jucăm iar pentru Rapid, să ajutăm acolo, fiindcă ştim foarte bine ce înseamnă acest club. I-am spus că suntem dispuşi să evoluăm inclusiv în liga secundă pentru echipă, iar el a fost foarte surprins. A zis că din partea lui nu este nicio problemă, dar că trebuie vorbit cu Cristiano Bergodi. Din păcate, încă n-am primit vreun răspuns…

Ai mai avut ocazia să revii la Rapid?

Am încercat şi acum un an jumate, parcă, atunci când la club erau Nicolae Cristescu şi Adrian Zamfir. Am vorbit cu ei, păreau de acord să venim amândoi, însă apoi n-au mai răspuns la telefon. Am sunat şi a doua şi a treia zi. Şi peste două săptămâni şi peste trei, dar nimic.

Aveţi pretenţii salariale mari?

Haha! Asta ar fi ultima problemă. Nici nu am ajuns cu discuţia până acolo. Sunt sigur însă că ne-am înţelege fără probleme la bani, fiindcă nu asta mă interesează. Pur şi simplu îmi doresc tare mult să mai joc la Rapid, indiferent de ligă. Am evoluat la multe echipe, dar ca suporter sunt acum rapidist. Nu vreau să supăr pe nimeni, dar asta este realitatea.

Dacă vei reveni nu crezi că ai putea avea probleme cu fanii din cauza faptului că ai jucat şi pentru Fcsb?

Nu, mie nu mi-e frică de nimeni decât de Dumnezeu! Frate, eu sunt fotbalist profesionist şi joc acolo unde sunt plătit! În plus eu nu m-am dus să joc acolo de la Rapid, ci după ce am stat vreo trei ani de la Timişoara. Ca fotbalist nu poţi juca doar cu sufletul, cel puţin nu la o anumită vârstă.

De ce ai plecat de la Rapid?

N-a fost vina mea. Intrasem în ultimele şase luni de contract iar George Copos mi-a spus că prelungim la vară dacă demonstrez, dacă joc bine. Păi ce-i asta? În primii doi ani şi jumătate jucasem pe fals, la mişto?! Nu mi-a picat bine deloc, mai ales că aveam şi vreo opt luni restante de salariu. Până la urmă mi-am recuperat banii, dar am plecat la Timişoara fiindcă oferta a fost mai bună. Orice om înţelege asta. Eu chiar am discutat cu suporterii şi cu Gigi Corsicanu, toţi mi-au dat dreptate, nu cred că aş avea probleme cu ei.

Nu îţi pare totuşi rău că ai plecat de la Rapid şi că, mai apoi, ai mers la Fcsb?

Frate, repet, eu sunt profesionist. Unde eram plătit acolo mă duceam. Păi uite, Gabi Tamaş era antistelist declarat, dar dacă i-au dat ei bani a semnat imediat. Am copii mici şi ce puteam face? Jucam doar cu sufletul, iar când creşteau mă întrebau: “Tati, tu unde ai jucat?” Le ziceam că la Rapid… Şi dacă mă întrebau ce am pus deoparte, ce le spuneam? Că am jucat cu sufletul… Copilul ce-mi răspundea?!: “Tati, păi eu mănânc acum suflet?” În plus, eu la Steaua m-am dus fiindcă acolo antrenor era Mihai Stoichiţă, îl ştiam de la naţionala Armeniei. A contat foarte mult că era el acolo, altfel nu ştiu ce era…

Dar spui că eşti rapidist…

Ca suporter, da. Sunt la final de carieră şi acum pot spune că echipa care mi-a rămas în inimă este Rapid. Cu ei ţin. Vreau din suflet să joc acolo, dar la altă echipă n-aş mai juca. Nici în prima ligă. Păi, frate, eu fac şi acum faţă lejer în campionatul României, în primul eşalon la ce fotbal se joacă la noi. Crede-mă pe cuvânt! Şi eu şi Arman, fratele meu!

Apropo de Arman. El a ratat 11 metri împotriva Rapidului în liga a doua într-un meci important. S-au auzit voci cum că ar fi ratat intenţionat…

Doamne fereşte! Noi am fost corecţi toată viaţa şi aşa vom rămâne mereu. Păi tu crezi că ne-am fi riscat vreunul din noi pentru bani, să facem lucruri necurate!? Iei o dată câteva zeci de mii, bun, dar când faci ceva necurat, la un moment dat iese la iveală. Păi eram nebuni să ne compromitem? Să fim arătaţi cu degetul?? Niciodată!

Care sunt cele mai frumoase amintiri pe care le ai tu de la Rapid?

În primul rând al doilea meci, pe care l-am jucat în 2004. Eu am pe DVD toate meciurile pe care le-am jucat la Rapid. În toate competiţiile. La debut, am jucat la Iaşi, iar la 2-1 pentru noi eu am făcut penalty. Aoleu… Ce senzaţie naşpa a fost! Noroc că a apărat Dolha, iar noi am luat toate punctele. Ulterior, în etapa a doua am evoluat impecabil cu Steaua. Am bătut 2-1, am contribuit la ambele goluri ale lui Sabin Ilie, iar toată lumea m-a felicitat. Mai ales că pe partea mea jucau doi fotbalişti foarte în formă, George Ogăraru şi Florentin Dumitru. În plus, o repriză am jucat în zece oameni, fiindcă fusese eliminat Marius Constantin.

Din sezonul UEFAntastic nimic?

Oh, ba da! Păi e apogeul carierei mele! Cel mai drag meci de atunci e însă cel cu Feyenoord, de pe Giuleşti, când noi am câştigat cu 1-0 şi ne-am calificat în grupele Cupei UEFA. A fost o bucurie enormă, de nedescris. Am fost un grup foarte puternic în acea perioadă.