Să râdem copios sau să plângem?
În mod normal Rapid nu are ce căuta la retrogradare. Nu cu jucătorii pe care îi avem acum în lot, nu cu fotbalul pe care îl prestăm şi nu dacă stăm să ne comparăm cu o parte a adversarilor cu care împărţim această nedreaptă luptă. O luptă care nu ar trebui să fie a noastră, dar pe care, vrem nu vrem, o ducem. Şi o duce şi cu Concordia Chiajna, echipă pe care o antrenează Marius Şumudică şi a cărei căpitan este Vasile Maftei. Este inutil să reamintesc ce reprezintă ei pentru istoria Rapidului…
Normal, dacă ar fi să alegem între a pica noi în liga a doua şi a merge ei, nu am sta vreo secundă pe gânduri. Aşa că, ne pare rău, Şumi! Ne pare rău, Vasilică! D-aia ar trebui să ne pară rău şi că au bătut cu 3-0 în ultima etapă, însă trebuie să ne gândim de două ori înainte să facem asta… Nu de alta, dar victoria a venit pe terenul marilor rivali de la Dinamo. Exact pe acelaşi teren unde, acum patru ani şi jumătate, Marius Şumudică, atunci când antrena Rapid era învins cu 3-2 după ce la pauză conduceam cu 2-0! Deci, ce să fie? O mică bucurie sau lacrimi amare? 🙂