La aproape 14 ani de la dramaticul meci Rapid – PSG 0-1, pierdut ulterior cu 3-0 la masa verde de ai noştri din cauza faptului că în minutul 113 s-a stins nocturna din cauza unei aparente pene de curent, adevărul iese la iveală. Într-un interviu de senzaţie acordat pentru Gazeta Sporturilor, Viorel Hizo lasă de înţeles că George Copos a fost omul din spatele faptei. În continuare, vă redăm integral vorbele „Dulăului”, unul dintre cei mai iubiţi antrenori din istoria Rapidului.
– Rapidul, capitol aparte! Cinci mandate!
– Nu-l cunoşteam pe Copos în ’93 la primul contract, pe care mi l-a plătit Taher. Cred că i-am şi zis domnu’ Coposu’ când ne-am întâlnit! Rapidul era pe penultimul loc, peste Timişoara. A urmat însă un retur incredibil, noi am prins cupele europene, iar Poli a retrogradat, ca să vă daţi seama de salt. Eu îl respect însă mult pe domnul Copos, care n-ar trebui să fie unde e. Au fost perioade când m-a ajutat enorm.
– Cum ar fi?
– În 1993 am lăsat Interul pentru Rapid nu pentru că mă aştepta lapte şi miere, ci din cauza situaţiei medicale a soţiei. George s-a luptat să-mi pună la dispoziţie cei mai buni medici, iar nevasta lui George, doamna Cristina, a şi stat cu ea în spital un timp. Era o perioadă în care nu se ştia dacă mai poate fi salvată sau nu! Pe mine m-a cazat vreme de 7 luni la vila mare a lui Ceauşescu din Primăverii.
– Dar n-aţi avut de ce regreta ca antrenor!
– Nici gând! Profesional, Rapid însemna altceva decât Sibiu. Nu mi-a părut rău. Pentru că încă de la primul mandat am câştigat Cupa Ligii, am bătut fcsb în campionat, ceea ce Giuleştiul nu mai savurase de vreo 18 ani, am mers trei tururi în Cupa UEFA, unde am învins Eintracht cu 2-1 la Bucureşti. Chiar dacă ne-au eliminat apoi, mă mândresc cu faptul că l-am bătut pe Heynckes.
– Îmi aduc aminte însă de un Rapid – fcsb 4-1 în optimile Cupei în sezonul 1994 – 1995 când s-a lăsat cu chef mare!
– Cred că în acea noapte s-a băut cea mai multă bere din istoria Giuleştiului! Dar n-aţi fi vrut să fiţi în preajma mea la pauza acelei partide! Ha, ha, ha!
– Aţi intrat un pic în băieţi?
– Domne, eram frustrat că fcsb ne conducea cu 1-0 după prima repriză, când , de fapt, trebuia să fie 3-0 pentru noi! Panduru n-a mişcat, Mutică a făcut vreo 50 de faulturi, iar în faţă aveam o tripletă de vis: Lupu – Vlădoiu – Chiriţă. În vestiar mi s-a pus pata pe toţi, unul n-a scăpat! Nu mai vedeam nimic în faţa ochilor! Toader s-a enervat, s-a dezbrăcat, a zis că nu mai poate, s-a răzgândit. Vlădoiu a intervenit să liniştească apele: ‘Nea Vio, întoarcem!’. Sincer, n-aveam sentimentul că mai putem reveni, dar a ieşit o repriză secundă perfectă după taifunul de la cabine.
– Cu Lupu cum v-aţi înţeles?
– În 1994, toată lumea îmi spunea să nu-l iau pe Dănuţ. ‘Te legi la cap, ai înnebunit!’ Însă mie îmi plac jucătorii cu personalitate. Şi am insistat pentru Lupu, care venea după povestea urâtă din Grecia şi avea vreo 85 de kilograme. Era într-o zi de joi, ultima zi de mercato, iar la restaurantul Select, sub presiunea timpului, stăteam eu, Copos, Mircea Pascu, Lupu, Stelea şi fraţii Becali. Acolo i-am zis aşa lui Lupu: ‘Băi, Dane, vezi soba aia verde din colţ?! Dacă eu spun că e albă, e albă, clar?! Dacă tu spui că e verde, te leg de ea şi dau cu maşina peste tine! Ai înţeles?’ Victor a intervenit atunci: ‘Lasă, bă, că te ascultă!’.
– Cum v-a răspuns Dănuţ în timp?
– Păi eu reveneam la teren pentru al doilea antrenament al zilei, iar pe el tot acolo îl găseam, rămas de la şedinţa de dimineaţă, mai trăgea la poartă! Când trebuia să debuteze cu Craiova, a venit Copos la cantonament, la Student Parc. ‘Ce număr are Dănuţ?’. ’16’. ‘Ai înnebunit? I-am chemat pe toţi să-l vadă şi tu-l ţii pe bancă?’. Înnebunise! Pascu a încercat să-l calmeze, dar, la stadion, când Lupu a ieşit ultimul pe teren şi am auzit cum îi scandau numele fanii, m-am blocat. ‘Ce dracu’ nu i-am ascultat p-ăştia să-l bag pe Lupu?’
– Ce aţi făcut atunci?
– Craioveanu a dat gol repede pentru Universitatea, tot stadionul ‘Lupu! Lupu!’, mi se făcuse coloana sloi de gheaţă! L-am băgat însă la 2-1 pentru noi, după pauză, a făcut faza de la golul 3 şi a aruncat în aer tot Giuleştiul! Apoi, etapa viitoare, a făcut un meci magnific la Timişoara, unde am bătut cu 2-0 şi ne-am asigurat participarea în Cupa UEFA.
– Aţi desluşit până acum ce s-a întâmplat, de fapt, cu celebra nocturnă căzută la meciul cu PSG, din 2001?
– Există un ‘cineva’ care a avut ‘inspiraţia’ să stingă lumina. O tâmpenie! După cum o tâmpenie a fost şi când ‘cineva’, cu forţă mai mare decât mine, a scos echipa de pe teren la Braşov, să nu mai luăm campionatul! Au fost foarte multe discuţii în acel sezon dacă puteam să câştigăm titlul sau nu. Jucătorii ar fi trebuit să încaseze o sumă mare de bani, în jur de un milion de euro, şi pur şi simplu nu s-a dorit să atingem acel obiectiv.
– De ce evitaţi să rostiţi numele lui Copos?
– Să scoţi echipa de pe teren când tu eşti pe primul loc, e inacceptabil! Iar înainte cu 12 zile de finala Cupei cu Dinamo, din 2002, m-a şi dat afară. A fost cea mai mare nedreptate care a putut să mi se facă, fiindcă eram în obiective. E adevărat, am încasat primă pentru acea finală, mi-a adus-o Răzvan Lucescu, dar trebuia s-o ‘facă’ altcineva. Ulterior însă a avut probabil remuşcări pentru episoadele astea, drept dovadă că a mai apelat la mine în alte două, trei ocazii.
Cum putea Utecilă să taie electricitatea în cartier?? Şi asta în doar câteva minute după gol.
Nea Vio e gaga.