Ce a fost în capul tău, Grig? Să-ti fie ruşine!
Să încep prin a spune că nu am fost niciodată pentru ideea că un fotbalist trebuie să fie legat de o singură echipă toată viaţa şi nu are voie să meargă la o rivală de moarte. Nu, nicidecum! Mai ales când la mijloc este vorba despre bani, iar ei contribuie decisiv la bunăstarea persoanei respective şi a familiei sale. Există însă excepţii, iar Nicolae Grigore, din păcate, face parte dintre ele! Un om care a jucat 11 ani la Rapid, a câştigat şapte trofee cu echipa noastră nu avea cum să facă o asemenea alegere. Aşa că, mă întreb, ce a fost în capul tău, Grig?
Lucrurile bune pe care le-ai făcut pentru Rapid nu vor putea fi şterse niciodată, vor rămâne în istorie, dar faptul că ai semnat cu Dinamo într-un moment în care puteai reveni la Rapid ridică nişte semne de întrebare despre caracterul tău. Am pomenit despre bani, despre familie… Dar acum nu era cazul. Ştie toată lumea că Dinamo nu poate niciodată să îţi ofere mai mult de şase, şapte mii de euro pe lună, bani pe care poate îi luai şi la Rapid… Măcar pe-acolo. Ştiu, noi suntem pe ultimul loc, dar nici la Dinamo perspectivele nu sunt roz, chiar dacă nu se pune problema retrogradării!
Nu te-a mai interesat că ai jucat 11 ani în Giuleşti, că ai fost campion în 2003, că ai jucat în sferturile Cupei UEFA în 2006! Te-ai dus la nişte promisiuni şi la o găluşcă în plus. Stai liniştit, că nici la Dinamo nu curge lapte şi miere! Ba chiar dimpotrivă, situaţia e aproape similară cu ce se întâmplă la Rapid. Sper să nu regreţi alegerea făcută, dar mulţi dintre noi e posibil să regrete că ai purtat banderola de căpitan a Rapidului! Eşti un jucător foarte bun, dar nu uita că eşti ceea ce eşti în bună măsură datorită Rapidului! Iar pentru acest fapt, ideea de a semna cu Dinamo când puteai juca oriunde fie şi pentru 2.000 de euro mai puţin, lasă mult de dorit.
Dacă Pancu şi Daniel Niculae au putut juca şi în liga a doua, iar tu nici măcar la barajul cu Chiajna nu ai vrut să fii pe teren, că te grăbeai să pleci la arabi, spune iar nişte chestii. Nu ai urlat niciodată în gura mare că eşti rapidist, însă asta nu scuză decizia ta. Ataşez şi nişte poze cu tine în tricoul Rapidului la acest articol nu pentru că meriţi, ci pentru a-ţi aduce aminte mereu ce ai făcut şi pentru a-ţi da de gândit unde ai fi fost acum dacă nu jucai 11 ani în Giuleşti…