Este unul dintre cei mai promiţători tineri fotbalişti români, dar câteva probleme medicale l-au împiedicat, pentru moment, să se exprime la potenţialul pe care toţi îl văd în el. Leonard Manole este un mijlocaş de 21 de ani, crescut de FC Argeş, a cărui poveste este una fascinantă. Leo este rapidist până în măduva oaselor, cu toate că majoritatea membrilor familiei sale ţine cu… s****a! Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru 1923.ro, actualul jucător al lui FC Vaslui explică locul pe care fotbalul îl ocupă în viaţa sa, cum s-a îndrăgostit de Rapid, dar şi faptul că nu ar refuza niciodată pentru o rivală istorică a echipei de lângă Podul Grant!
De unde provine pasiunea ta pentru Rapid?
Nu există nicio explicaţie, să ştii! Nu am aşa ceva. De mic, dintre toate echipele mi-a plăcut Rapidul. Este unic!
Mă gândesc că ai rapidişti în familie, de la care ai moştenit pasiunea asta…
Nu… Chiar deloc! Poate te miră, dar să ştii că sunt singurul din familia mea care ţine cu Rapid! Ai mei ţin cu cine bate (râde)! Poate preferă mai mult s****a… Mai toţi ţin cu ei… De fapt, cam toţi!
E o poveste interesantă! Mai ales că spui că nu găseşti o explicaţie logică pentru afinitatea pe care o ai!
Poate a contribuit şi faptul că la trei blocuri de mine a locuit Dani Coman. Dar eu ţineam cu Rapidul până să vină el în Giuleşti! Chiar îmi amintesc meciul acela din Cupa României, când Dani juca la FC Argeş şi i-a apărat un penalty lui Schumacher, care a însemnat ratarea calificării. Eu eram legitimat la FC Argeş, la juniori, dar nu am avut nicio ezitare să mă duc în galeria Rapidului!
Cum l-ai cunoscut pe Dani?
Chiar în acea perioadă. Eram în clasa a şaptea, iar Dani a organizat un turneu între clase şi pentru câştigătoare marele premiu era un meci împotriva Rapidului. Au câştigat ai mei şi am evoluat împotriva lui Săpunaru, Ionuţ Stancu, Emil Dică… Ce frumos a fost! Am primit şi cupa pentru cel mai bun fotbalist al turneului, distincţie care mi-a mers la suflet şi pe care o păstrez şi acum cu sfinţenie acasă!
Să te întreb cum s-a trăit sfertul UEFAntastic într-o familie plină de s******i şi cu tine răzleţ pe acolo?!
Pfff… A fost cel mai trist moment… Am văzut meciul acasă, alături de familie. Unii râdeau, alţii plângeau… Din păcate, din ultima categorie numai eu am făcut parte. Nasol moment, nasoală amintire…
Ai juca acum la Rapid dacă ţi s-ar da ocazia?
Dacă s-ar îndrepta totul, aş juca cu cea mai mare plăcere, pentru că este echipa mea de suflet. Dar, cu tristeţe îţi spun, că eu nu cred că la Rapid va mai fi prea curând ce era în urmă cu câţiva ani… La cum e Rapid acum, nu cred că ar vrea prea mulţi să joace acolo. Eu unul aş fi cu moralul la pământ, pentru că nu aş avea cum să mă concentrez la fotbal! Să nu fiu însă înţeles greşit! Dacă s-ar plăti salariul la lună, aş veni fără ezitare! Asta e cel mai important. Nu contează cât ar fi de mare. Adică aş accepta mai puţini bani să joc pentru Rapid decât pentru oricare altă echipă, cu condiţia să fie plătiţi la timp. Nu ca acum când băieţii de acolo au 16 luni restante. Nu e normal aşa, nu poţi juca fotbal…
Ai juca la s****a sau dinamo?
Aş juca, pentru că respect fotbalul! Gândeşte-te că eu nu sunt crescut la Rapid! Dacă eram acolo, poate că era altceva. Adică sigur nu aş fi acceptat să mă duc vreodată. Dar aşa, dacă m-ar dori vreodată cineva de acolo, iar la Rapid nu aş avea cum să joc, ce să fac?!
Dar dacă ai juca la s****a sau dinamo, să zicem, vreo cinci, şase ani măcar, crezi că mai rămâi rapidist?
Da! Categoric! Fără niciun dubiu! Să fii supporter e una, să fii profesionist e altceva! Dar cu rapidismul m-am născut în sânge şi dacă, Doamne fereşte, echipa asta minunată dispare, nu voi mai tine cu nimeni altcineva! Însă la orice echipă aş juca, voi da mereu maximum de sută la sută, îmi voi da sufletul pe teren, pentru că fotbalul este viaţa mea!
Pari cam pesimist… Chiar crezi că Rapid poate muri?
Nu sunt eu în măsură să îmi dau cu părerea despre aspectul ăsta, dar dacă actuala situaţie continuă, părerea mea e că va muri… Numai dacă vine un investitor tare, Rapidul poate reveni sus, acolo unde îi este locul. Acum să dea Dumnezeu să fie totul bine, că prea ar fi nedrept să dispară şi Rapidul. Destul au pierit până acum Craiova, FC Argeş sau Timişoara… Chiar dacă Rapid este marea mea iubire, sufăr mult şi pentru Argeş, că doar acolo am crescut…
Ce fotbalişti preferaţi care au jucat la Rapid ai?
Mi-au plăcut mult Herea, Spadacio, Cesinha, Zyiati, dar mai ales de cel care a fost, din punctual meu de vedere, creierul echipei în urmă cu câţiva ani, Costin Lazăr! El e preferatul! Nu joacă pe postul meu, dar îmi plăcea lejeritatea cu care dribla şi precizia cu care pasa. Costin e, cred, unul dintre cei mai buni mijlocaşi pe care i-a avut fotbalul românesc în ultimii ani.
Ai fost vreodată cu adevărat aproape să ajungi la Rapid?
Da, în vara trecută. Au fost ceva discuţii, însă situaţia mă speriase. Mi se părea sensibilă de tot, nu vedeam continuitate, perspective şi am ales să merg la Vaslui. Să fim serioşi, oricine ar fi ales la fel şi, în mod cert, pentru un tânăr jucător era mai important să evolueze în prima ligă decât în a doua. Cine îşi câştigă pâinea ca fotbalist ştie bine lucrurile astea.
Mergi de obicei la meciurile Rapidului?
În ultimul timp nu prea, fiindcă de la Vaslui îmi e imposibil să ajung. Dacă ar fi după mine aş veni mereu, la fiecare meci! E cea mai tare galerie cea din Giuleşti. De departe! Nu există asemănare cu nicio alta! Însă când jucam la FC Argeş, nu ratam niciun meci pe care ei îl aveau în Piteşti sau Mioveni. Veanm şi în Giuleşti cât puteam de des şi pentru două dintre cântecele ale căror versuri îmi vin în minte şi în somn uneori: “M-am trezit de dimineaţă!” şi “Cu echipa noastră dragă, colindăm ţara întreagă!”
