Meciul cu Slobozia a fost fabulos! Eroul din ochii tuturor a fost Mădălin Martin. Şi pe bună dreptate, căci fără dubla lui rămâneam cu mâna goală. Însă performanţa lui nu mai e atât de neobişnuită, dacă ne gândim că ultimele luni au însemnat o creştere continuă şi accelerată în jocul tânărului nostru fotbalist. Cei care au fost pe Giuleşti sâmbătă au mai observat un erou! Portarul de rezervă, Vlad Gordin! Intrat în minutul 20, după ce titularul Drăghia a fost eliminat, omul care se află sub contract de sezoane bune cu Săgeata Năvodari a parat lovitura de la 11 metri acordată de arbitru. În primele secunde jucate pe Giuleşti într-un meci oficial! Au urmat alte câteva intervenţii de unu la unu pe care uriaşul de 1.97 metri le-a avut, iar şansa a fost cu el cu ocazia unui al doilea penalty, atunci când mingea a izbit bara! Aşa s-a născut un nou „înger păzitor” în Giuleşti care a acceptat cu plăcere să vorbească pentru 1923.ro.

Vlad, ce a însemnat pentru tine să debutezi aşa pe Giuleşti, într-un meci oficial? Cu penalty apărat, atâtea intervenţii… Presupun că a fost ceva de vis!

De vis era dacă am fi câştigat, însă pentru mine nu a fost rău nici felul în care a ieşit până la urmă. Mi s-a făcut pielea de găină imediat după ce mi-am pus mănuşile şi am intrat pe gazon. Impactul suporterilor era fantastic, iar emoţiile m-au năpădit puţin. Am apărat însă şutul de la punctul cu var, totul a revenit la normal şi mi-am intrat în ritm. Oricum, rămâne o amintire de neuitat!

Te-au cinstit băieţii la final pentru paradele tale?

M-au felicitat, normal. Ne-am bucurat cu toţii că am smuls un punct, deşi am jucat aproape tot meciul în inferioritate numerică. Chiar dacă aşa am putut debuta eu pe Giuleşti într-un meci competiţional, să ştii că nu înţeleg de ce arbitrul i-a dat roşu lui Drăghia!

Cum ai ajuns la Rapid?

Domnul Moldovan este prieten cu Aurelian Băbuţan, oficialul Săgeţii Năvodari, şi l-a rugat în pauza de iarnă să îl ajute cu un portar. Eu sunt din Bucureşti, iar varianta să joc la Rapid a fost favorabilă atât pentru mine, cât şi pentru club. În plus, gândul că voi îmbrăca tricoul Rapidului m-a entuziasmat peste măsură! Nu contează situaţia în care se află echipa acum, important este că e unul dintre cele mai mari branduri din fotbalul românesc şi aşa va rămâne indiferent de liga în care va juca!

Vei rămâne şi din vară?

Mai am un an de contract cu Săgeata, aşa că vedem ce va fi. Îţi dai seama că mi-ar plăcea să rămân aici, mai ales dacă echipa promovează. De fapt, doar la asta mă gândesc eu acum. Şi mai ales la următorul meci, cu Clinceniul, pentru că dacă-i batem iar pe Giuleşti facem cinci puncte în faţa lor şi consider că nu mai putem rata promovarea.

Te-ai fi văzut transferat în Giuleşti şi dacă echipa se afla în fruntea Ligii 1, la luptă pentru Cupele Europene?

Da… Dar era mult mai greu… Când la un club de talia asta sunt bani, cei mai mulţi fotbalişti care vin sunt din străinătate. Sunt chestii de interese, de impresari… E altceva. Recunosc că îmi era mult mai greu dacă acum Rapid era acolo unde îi e de fapt locul, dar poate tocmai situaţia grea în care se află este un avantaj pentru mine.

Cum e să joci la Rapid în 2014, când poţi spune orice, dar nu că te îmbogăţeşti… Ba dimpotrivă…

Nu m-am gândit nicio clipă la bani când am semnat, ci doar la numele pentru care voi juca! Situaţia nu este plăcută, însă pe mine nu m-a interesat asta, ci doar să trăiesc o experienţă de neuitat. Dacă voiam bani rămâneam la Săgeata sau mă duceam la o altă echipă cu o situaţie financiară mult mai stabilă, dar care nu se compara cu Rapidul. Am venit aici şi pentru imagine, pentru expunere. Orice s-ar spune, dacă joci la Rapid altfel aude lumea de tine, altfel eşti văzut, ţi se oferă o şansă să rămâi în istorie!

Eşti specialist în apărarea loviturilor de la 11 metri?

Am mai apărat în cariera mea, şi pe la juniori, şi pe la seniori, dar nu mă consider specialist… Cred că mai mult am avut noroc când am parat o astfel de lovitură. Chiar ţine mult de şansa pe care o ai ca portar în astfel de momente. Uite, de exemplu, la al doilea penalty, bine că n-a venit mingea din bară în spatele meu să intre în poartă. Că s-a mai văzut…

Joci portar de când te-ai apucat de fotbal?

Nu chiar… Am început fotbalul la şapte ani, dar la început jucam fundaş. Portar am devenit abia pe la 12, 13 ani. Nici nu-mi mai aduc aminte cum! Ştiu doar că eram mai înalt eu de mic şi că mi-a plăcut acolo, mi-am dat seama că mă descurc şi bine aşa că am rămas pe postul ăla.