Nicolae Constantin este unul dintre cei mai longevivi jucători care au îmbrăcat tricoul Rapidului în prima jumătate a deceniului trecut. Chiar dacă nu a jucat poate cât ar fi meritat, Nae a fost om de bază atât în sezonul 2002-2003, la finalul căruia echipa noastră s-a încununat pentru a patra oară campioană a României, cât şi în stagiunea 2005-2006, care a coincis cu cel mai bun parcurs european din istoria clubului. Ajuns între timp la frumoasa vârstă de 40 de ani, fostul nostru jucător a acceptat cu mare plăcere să acorde un interviu pentru 1923.ro în care a rememorat majoritatea clipelor fumoase petrecute lângă Podul Grant. Din simplul motiv că pentru Constantin nu au existat clipe neplăcute aproape deloc la Rapid!
Nicolae, ai prins atât echipa care a luat titlul în anul 2003, cât şi pe cea din 2006, care a ajuns în sferturile Cupei UEFA. Care ţi s-a părut mai puternică?
Din punctul meu de vedere, Rapidul din 2006! Nimic nu ne putea opri atunci, în mod normal, pentru că eram cei mai buni! Doar jocurile de culise au făcut să nu luăm noi campionatul în anul acela…
La ce jocuri de culise te referi mai exact?
N-are rost să mai dezvolt… A trecut.
Care crezi că a fost cauza care te-a împiedicat să te înfingi mai bine în primul unsprezece al Rapidului?
Ştii că întotdeauna e cel mai uşor să dai vina pe cineva…Antrenor, conducător… Dar eu nu sunt genul ăsta, nu-mi place aşa… Dacă e să găsesc un vinovat, vreau să cred că eu sunt ăla! Au mai fost şi accidentările, normal, dar ele fac parte din viaţa noastră, a fotbaliştilor.
Erai recunoscut drept un jucător polivalent. Întâi atacant, apoi fundaş. Până la urmă, acolo unde era nevoie… Te-a ajutat polivalenţa asta cât ai jucat la Rapid?
Nu, nu m-a ajutat deloc polivalenţa şi îţi spun şi de ce… Pentru majoritatea antrenorilor eu am fost varianta de rezervă şi pentru postul de atacant şi pentru cel de apărător. Ar fi fost în avantajul meu să fiu Constantin atacantul sau Constantin apărătorul, bun sau slab. Un anume antrenor, proaspăt instalat la echipă, într-o discuţie mi-a spus că el mă ştie ca pe un bun atacant şi că nu trebuia să accept să fiu folosit fundaş. La ceva timp după discuţie, a fost nevoie de mine să joc în apărare. În mod normal, trebuia să-l refuz, dar să joc fotbal era cel mai important lucru! De dragul fotbalului m-am lăsat folosit, deşi ştiam că nu e în avantajul meu.
Care sunt cele mai marcante cinci momente pe care le-ai trăit în Giuleşti? Pozitive, negative, nu contează…
Mi-ar fi foarte greu să fac un top 5 momente trăite în Giuleşti! Şi la câte au fost frumoase, cele mai puţin frumoase sunt neînsemnate, crede-mă! Nu o să pot uita niciodată momentul debutului în Giulesti, 2-1 cu Bacăul, goluri eu şi Măldă! Nu o să pot uita clipele dinaintea meciului cu Naţional… Atunci am aflat că s****a pierduse la Constanţa şi eram campioni matematic. O să ţin minte toată viaţa golul lui Niculae din finala Cupei din 2006. Nu voi uita niciodată atmosfera incredibilă de la meciurile cu Feyenoord, Rennes, PAOK, Hertha, Hamburg… Şi câte mai sunt…
Cu cine te-ai înţeles cel mai bine? Antrenori, jucători…
Nu cred că o să găseşti antrenor care să spună că a avut probleme cu mine. Sentimentul însă nu e reciproc! Puţini sunt antrenorii care să nu mă fi dezamăgit într-un fel sau altul. Răzvan Lucescu şi Marian Rada sunt cei cu care am avut o relaţie specială. Dacă ar fi să nominalizez şi jucători, ar trebui să-i scriu pe toţi cei care au trecut pe la Rapid din 1999 şi până la sfârşitul lui 2006. Nu pot însă să nu amintesc de Măldărăşanu care în afară că mi-e bun prieten îmi e şi fin, de Buga cu care am împărţit camera de la ProRapid câţiva ani buni şi… mă opresc aici cu nominalizările pentru a nu-i supăra pe ceilalţi.
Pentru tine ce e mai important? Titlul din 2003 sau traseul din 2005-2006?
Sunt lucruri total diferite, e foarte greu să le compar, chiar dacă am fost acolo. Titlul o să rămână scris în palmares. Însă, sentimental, traseul din Cupa UEFA, cred că este mult mai important pentru cei mai mulţi rapidişti, chiar şi decât un titlu.
Ce a însemnat să marchezi în poarta s****i?
Bucuria a fost una imensă, dar nu numai pentru că am marcat, ci pentru că am conştientizat imediat că golul meu a făcut fericită atâta lume! E unul dintre acele momente de nedescris din cariera unui fotbalist rapidist.
Ai avut de suferit că ai lăsat Petrolul pentru Rapid? Şi dacă da, a meritat?
A meritat să vin la Rapid! Dar nici de suferit nu am avut, să ştii! E drept, mai sunt oameni care mă tachinează cu anumite întrebări legat de tema asta… Însă dacă cineva are răbdare să mă asculte la sfârşitul discuţiei o să-mi dea dreptate! Am debutat la Petrolul, m-am făcut cunoscut la Rapid şi mi-am încheiat cariera la Braşov. Trei echipe minunate, unde am trăit momente minunate, de unde am rămas cu amintiri minunate şi cu o mulţime de prieteni.
Cum sunt suporterii Rapidului, pentru tine, pe o scară de la 1 la 10?
Suporterii Rapidului sunt de nota 10 plus! Aşa să scrii, de zece plus!
Ce părere ai despre actuala situaţie a Rapidului? Bănuiesc că nu te aşteptai să se ajungă aici…
Rapidul nu este într-o situaţie deloc plăcută. Îmi doresc din tot sufletul să se găsească un investitor, unul potent, care să ajute Rapidul să treacă peste problemele pe care le are in acest moment. Rapidul are nevoie de bani nu de vorbe, să înţeleagă toată lumea asta!
Te mai vezi la Rapid pe viitor?
Planurile mele de viitor sunt legate de antrenorat. Zi-mi tu ce antrenor din ţară asta nu şi-ar dori să antreneze Rapidul? Trăim însă într-o ţară în care oamenii valoroşi nu au loc de cei cu relaţii, în care poţi ajunge într-o anumită poziţie doar dacă eşti dispus să faci anumite compromisuri. Eu la momentul ăsta nu mă văd făcând compromisuri, nu am relaţii şi nici nu ştiu dacă am valoare. Trăiesc însă cu speranţa că vor veni vremuri mai bune! A, şi să nu uit! Vine Anul Nou! Să aveţi cu toţii parte de bucurii în 2014, multă sănătate şi tot ce vă doriţi! La Mulţi Ani!
Lasă-ne numărul tău de telefon pentru a fi primul care află noutăți despre Rapid:
[easy_contact_forms fid=11]
