Poate omul datorită căruia Rapid supravieţuieşte încă, Viorel Moldovan, a acceptat să vorbească pentru 1923.ro şi să explice ce înseamnă pentru el Rapidul şi cum a ajuns să se îndrăgostească de acest club. Chiar dacă pentru asta nici nu mai era nevoie de dovezi, din moment ce fostul mare atacant a adus în jur de 50.000 de euro în club din momentul în care a preluat echipa! Pentru a recompensa jucătorii neplătiţi de atâtea luni… Şi în ciuda faptului că este tot mai îngrijorat de situaţia în care se află clubul, Moldovan rămâne ferm pe poziţii: „Nu plec decât dat afară!” Restul vorbelor sunt de prisos…
Domnule Moldovan, aţi ajuns la Rapid prima dată la începutul lui 2006, la final de carieră. Vă mai amintiţi acele zile?
Normal! Cum să nu? Mai ales că eu terminasem cu Timişoara şi mă bătea gândul să mă retrag. De fapt chiar nu mai aveam motivaţie să joc, voiam să spun stop. Dar m-au abordat cei de la Rapid. Domnul Copos, Răzvan care era antrenor… Am discutat de câteva ori şi mi-am dat seama că este un proiect din care îmi doresc mult să fac parte!
Dar cum de v-aţi ataşat atât de mult de Rapid? Până la urmă aţi jucat la atâtea echipe în carieră…
Păi tocmai pentru că eram la final de carieră, poate nu mă aşteptam să fiu primit cu atâta căldură de suporteri. M-au făcut să mă simt minunat, iar Rapidul mi-a intrat în inimă. Ţi-e imposibil să nu te ataşezi pe viaţă de atmosfera din Giuleşti! Şi asta nu o spun doar eu, Viorel Moldovan, ci atâţia jucători care au evoluat la Rapid. Indiferent de durata contractului pe care l-au avut! Mai ales datorită lor am mai jucat fotbal un an şi jumătate!
Rămâne memorabil episodul de la finalul dublei cu s****a, când dumneavoastră plângeaţi în hohote… Vi s-a mai întâmplat în carieră?
Hmmmm… Nu cred, nu! Dacă îmi aduc bine aminte a fost singurul moment când am plâns pe teren! Era încărcătura mare, emoţiile puternice şi îmi era ciudă că s-a dus ultima şansă din cariera mea să joc o semifinală de Cupă Europeană… Regretele au fost mari şi pentru că nu am pierdut nici unul dintre meciuri… Păcat, dar am mers mai departe, că aşa e viaţa până la urmă.
Seamănă Rapidul din 2007, când aţi plecat dumneavoastră, cu cel pe care l-aţi regăsit după şase ani?
Deloc! Nu mi-am închipuit că se va ajunge în situaţia asta, să fie atâtea probleme care n-au nimic în comun cu un club profesionist…
Aţi spus că nu plecaţi decât dat afară de la Rapid. V-au făcut greutăţile tot mai mari să vă schimbaţi părerea?
Nu, nu! În niciun caz! Doar dat afară! Eu nu o să plec! Visul meu este să creez o echipă competitivă la Rapid, pe care să o duc în prima ligă şi apoi tot mai sus. Asta îmi doresc şi sunt dispus să lupt până voi reuşi chestia asta. Ne trebuie însă nişte condiţii… Sper ca până la urmă să se rezolve situaţia!
Până acum aţi adus câteva zeci de mii de euro de acasă ca să le daţi jucătorilor. Vreţi să deveniţi acţionar?
Au fost nişte discuţii, m-am gândit, dar asta nu e prea important acum… Într-adevăr, nu e normal ca eu să aduc bani de acasă pentru bunăstarea echipei, dar am făcut-o din suflet pentru băieţi! Trebuie să fim o familie cât mai unită, pentru că aşa cresc şansele să reuşim. Nu regret nimic, dar nu pot găsi resurse la infinit, pentru că am şi eu orgoliul meu.
Aveţi în plan să refaceţi familia UEFAntastică… Sunteţi dumneavoastră, Pancu, Vali Negru. Îi vreţi pe Niculae, Dică, Marius Constantin…
Suntem oameni care ştiu ce înseamnă Rapidul! Într-adevăr, Niculae şi Dică sunt priorităţile mele pentru pauza de iarnă. Cu Marius încă nu am vorbit. La el e mai greu, că nu a mai jucat de mult timp, a avut probleme medicale. Depinde foarte mult de disponibilitatea lui, de dorinţa lui de revanşă.
Pancu rămâne, şi la 36 de ani, unul dintre oamenii de bază ai echipei…
Da, aşa este! Pancone este unul dintre stâlpii echipei, mă bazez pe el foarte mult! Îl văd şi îl simt extrem de motivat, iar datorită acestui fapt sunt convins că mai poate ajuta mult timp Rapidul. Şi sper să-şi îndeplinească visul de a juca iar cu Rapid în prima ligă. De fapt să luptăm împreună pentru acest vis. Eu să ajung cu echipa în prima ligă din postura de antrenor, iar el din cea de jucător!
