N-om fi noi cei mai mulţi din ţară, dar nici nu ne interesează aspectul acesta ridicol de mediatizat, pentru că legătura pe care noi o avem cu Rapidul este indestructibilă şi incomparabilă cu a oricărui alt club din România. Poate chiar din lume! Adică, eu nu am mai auzit ca suporterii unei echipe să facă greva foamei pentru a susţine, cu preţul propriei sănătăţi şi poate chiar vieţi, o cauză în care cred cu sfinţenie. Ieri, în ziua a şaptea a grevei, am fost şi eu pe Giuleşti. Printre cele câteva zeci de vizitatori. Au fost să îi încurajeze pe băieţi inclusiv suporteri de-ai lui Dinamo şi de-ai Craiovei. Un câine roşu” chiar s-a afişat pe Giuleşti cu un fular al echipei favorite în jurul gâtului şi cu bebeluşul, care dormea în braţele sale! Ce mai poţi spune când vezi o astfel de imagine?!Greva aceasta nu ne va scăpa de paraziţii care conduc fotbalul românesc, dar măcar ea a creat o unitate neaşteptată între suporterii români! Şi totuşi, acest gest extrem al celor 19 bărbaţi, nu este nici pe departe unic în istoria modernă a Rapidului. E drept, ceva atât de radical nu s-a mai întâmplat, însă oamenii care vin săptămână de săptămână să îi încurajeze pe vişinii au dat dovadă în atâtea rânduri de solidaritate faţă de echipa pe care o iubesc. Mai jos, voi încerca să vi le prezint pe cele mai importante din ultimii ani: 

În martie 2010, înaintea unui meci cu Poli Timişoara, terenul din Giuleşti era acoperit de zăpadă, aşa că meciul era în pericol să nu se mai dispute, mai ales că nimeni din conducere nu părea că se va sinchisi să rezolve ceva. Până la urmă, mai mulţi suportei au pus mâna pe lopeţi şi au transformat suprafaţa de joc în una practicabilă. RESPECT! Ah, era să uit, am câştigat cu 1-0, printr-un gol senzaţional marcat de Darjan Matić. Da’ au avut grijă Copos şi Taban ca totul să fie în zadar. Poate vă mai amintiţi de cazul Varga – Bălan, nu? Restul, nu mai contează…bi006526În primăvara lui 2013, Rapid deja se afla într-o situaţie disperată, până la urmă însă retrogradarea a fost evitată chiar lejer, prin ocuparea locului opt. O performanţă excepţională pentru o echipă aflată în insolvenţă şi cu jucători care nu mai primeau niciun leu. Totuşi, eu cred că acest lucru nu ar fi fost posibil fără susţinerea morală a suporterilor. Ce au făcut ei? Iată:

         aflaţi la cinema, înaintea meciului cu Petrolul, jucătorii au fost profund mişcaţi de surpriza pe care fanii le-au pregătit-o: au început să le cânte imnul echipei chiar în sala de film!

–   Apoi, băieţii au fost scoşi la un stand-up commedy, în Regie, la iniţiativa Ligii Suporterilor Rapidişti.

     –         Nu în ultimul rând, după meciul pierdut la Astra, scor 2-3, suporterii au luat-o înaintea autocarului echipei şi i-au aşteptat pe rapidişti în mijlocul drumului cu… torţe aprinse şi cântând! La fel i-au aşteptat şi după victoria cu CS Severin, dar la cantonamentul de la ProRapid. Mai ziceţi ceva!

Nu vă ajunge, nu? 🙂 Eh, atunci hai să ne amintim cum au sărbătorit băieţii din tribună pe 25 iunie, când Rapidul nostru drag a împlinit 90 de ani. Donând sânge pentru victimele gravului accident din Muntenegru! Un gest firesc, omenesc, dar pe care câţi dintre noi l-au făcut sau l-ar fi făcut??? E?! Vă ascult!

Ce am expus aici e doar din memorie, pentru că episoade asemănătoare acestora sunt în mod cert mult mai multe. Ideea este că exemplificările de mai sus ţin loc de argumente vizavi de faptul că suporterii Rapidului chiar sunt unici în ţară şi deosebiţi la nivel mondial. Să nu mai negaţi asta niciodată, că nu aveţi cu ce să vă susţineţi afirmaţiile!

Aboneaza-te la newsletterul 1923.ro

* indicates required