E imposibil să ţii cu Rapid şi să nu ştii cine este Cristi Săpunaru şi mai ales ce reprezintă pentru el Rapidul. Coborât din peluza Giuleştiului, în care fugea de câte ori programul de la FC Naţional i-o permitea, Săpun a ajuns să calce iarba pe care a privit-o cu jind atâţia ani. Le-a cucerit inimile tuturor fanilor, pentru că toţi au văzut din ce e făcut. Cu numai câteva zile înainte să îşi pună semnătura pe contractul alb-vişiniu, juca finala Cupei României cu FC Naţional, tocmai împotriva Rapidului! Se întâmpla în 2006, iar Săpunaru le-a strigat, hotărât, fiecăruia dintre prietenii săi care îl tachinau pe seama afinităţii faţă de adversar: “Uitaţi că sunt rapidist! Azi nu vreau decât să câştig Cupa!”

Până la urmă, câştig de cauză au avut giuleştenii noştri, iar băiatul cu plete a primit vestea cea mare: cluburile s-au înţeles pentru un transfer al său. Săpun a debutat în Supercupă, acelaşi trofeu pe care avea să-l câştige cu Rapid peste un sezon. A fost singura performanţă pe care Cristi a reuşit-o în Giuleşti, fiindcă evoluţiile sale tot mai bune au adus din ce în ce mai mulţi scouteri la meciurile de lângă teatru. Licitaţia a pornit imediat, iar câştigătoare a ieşit Porto, care a plătit 6 milioane de euro şi a lăsat doi jucători împrumut la Rapid, pentru un transfer în care nici măcar Mircea Lucescu nu credea! Aşa, Săpunaru a plecat cu el şi a luat în geantă şi o parte din spiritul Rapidului pe care are grijă să-l “predice” oriunde şi cu orice ocazie.

După ce şi-a exasperat colegii de cameră cu imnul Rapidului, Săpun a şocat o lume întreagă în 2011 când, după ce a câştigat Liga Europa cu Porto, şi-a legat de mână un fular al echipei din Giuleşti! Gest pe care, probabil, numai un rapidist îl putea face. Şi pe care, surprinzător, fanii portughezilor l-au primit cu admiraţie. Cum vă explicaţi altfel faptul că Cristi are, încă, un fan club on-line, construit de fanii “dragonilor”, la multe luni după ce a părăsit corabia de la Atlantic? Aici e partea interesantă. Săpunaru nu este idol numai în Giuleşti, ci şi la Porto, iar acum în Zaragoza, echipă pentru care a jucat 15 meciuri din 16 posibile. Ştiu, spaniolii nu stau grozav în clasament, dar rămân încă cu şanse în Copa del Rey. Cât de mari or fi ele…

Tatuajul cu emblema Rapidului de pe braţul drept şi cel cu dragonul, simbolul lui FC Porto, de pe celălalt sunt alte dovezi a ceea ce reprezintă fotbalul pentru Cristi: sacrificiu şi dăruire totale, acolo unde joacă. Atitudine care îl metamorfosează pe loc într-o zeitate fotbalistică pentru fanii echipelor ale căror tricouri le îmbracă sau le-a îmbrăcat bucureşteanul. În mod sigur dacă aş face o echipă all-time ideală, Săpun şi-ar găsi un loc fix în primul unsprezece. Nu are cum altfel, pentru că băiatul care în 2004 era exilat în liga a doua, la Mangalia, peste cinci ani reuşea să-l anihileze pe Cristiano Ronaldo în sferturile Ligii Campionilor, iar după alţi trei punea capăt unei perioade de zece trofee câştigate. Să sperăm că urmează Copa del Rey şi apoi un titlu în Premier League. Premise există, pentru că anul 2012 a fost încheiat excelent: integralist într-o victorie cu 2-0 la Bilbao, meci în care a jucat, ca de obicei, impecabil!