Emilian Dolha: „Jumătate din inimă mi-e cu Dinamo, jumătate cu Rapid”

Dolha Rapid
Emilian Dolha Rapid

ABONEAZA-TE PENTRU O COLECTIE DE CANTECE RAPIDISTE

* indicates required

Emilian Dolha este un tip sincer, direct și care vorbește rar. Însă atunci când o face, are multe de spus. Faptul că a ales să joace la Dinamo după ce a ieșit campion cu Rapid în 2003 i-a atras extrem de multe antipatii. Poate pe nedrept. Cert este că un interviu cu Ema, mai ales realizat de Andru Nenciu, pentru Digi Sport, nu poate fi decât o capodoperă. V-am prezentat prima parte deja. Acum urmează povești mai de detaliu, atât de la Rapid, cât și de la Dinamo. Însă nu doar atât! Dolha continuă dezvăluirile mai puțin știute, de tipul „Coreea de Nord”. Vă invităm să parcurgeți acest interviu excelent!

Interviu cu Emilian Dolha

Am vorbit în prima parte a discuției mai mult despre Rapid, nu și despre Dinamo. Ai fost apreciat de fani și în Giulești, și în Ștefan cel Mare. Cum ți-e împărțită inima?
De ce scoți din ecuație Gloria Bistrița sau Universitatea Cluj? Peste tot am fost în grupuri senzaționale, am avut colegi minunați, am rămas frate cu mulți dintre ei. Și am și avut antreori valoroși pe unde am jucat. Dar ca să-ți răspund la întrebare, jumătate din inimă mi-e cu Dinamo, jumătate cu Rapid.

Dolha: „Eu nu cred în talent. Talentul fără muncă e nimic”

Echilibrat. Ai devenit antrenor de portari, e o etapă prin care faci tranziția spre antrenor principal?
Nu e de mine meseria de antrenor principal, eu vreau să intru în mintea celor trei portari pe care-i antrenez, în sufletul lor, chiar dacă știu că la final voi fi dezamăgit. E firesc, puțini se sacrifică pentru grup. Și la Sepsi știam totul despre portarii mei, de la data de naștere până la numele părinților, iubitei și ce supărări aveau din copilărie sau ce-i măcina în prezent.

De ce spui că la final vei fi dezamăgit?
Sunt puțini cei care se sacrifică pentru grup, care pot deveni umili și, în timp, poate campioni. Dar cu trei nebuni am șanse de reușită, cu 23 n-aș avea, n-ai cum, e foarte greu să intri în mintea fiecăruia, să-i cunoști. Eu nu cred în talent. Talentul fără muncă e nimic. Mike Tyson a spus asta.

Dolha despre picajul lui Dinamo: „Ferească Dumnezeu de ce e acolo!”

Ce nu au băieții de la Dinamo? Noroc, nu muncesc, n-au talent?
Nu pot să dorm noaptea, m-au îmbolnăvit. Băieții sunt responsabili pentru Alprazolamul meu. Le țin pumnii, Dănciulescu e prietenul meu. Ferească Dumnezeu de ce e acolo! Nu pot să-ți ofer explicații despre ce se întâmplă cu Dinamo pentru că mi-aș atrage antipatii de la o generație întreagă, dar sper să nu retrogradeze, n-aș vrea să se întâmple așa ceva.

Se poate vorbi de fotbaliști buni sau foarte buni la Dinamo, în momentul de față?
Da.

Cine ar fi în percepția ta cel mai bun?
Dănciulescu.

Ha! Glumești?
Nu, nu.

Nouă, românilor, ne tot plac topurile. Dacă nu vrei să-mi spui un fotbalist bun de la Dinamo, zi-mi trei străini valoroși care au jucat în România.
Cadu de la CFR, îl vedeam ca pe un bun lider, un căpitan care oferea forță, siguranță. Mi-ar fi plăcut să-l am fundaș central în fața apărării mele. Pe doi ar fi Felice Picollo. Din punct de vedere tactic se exprima de la bine spre foarte bine, avea în el școala italiană de apărare. Iar pe trei Wesley. L-am văzut la antrenamente, își punea apărătorile și se comporta exact ca în meciuri. Dădea sută la sută.

Dolha despre Borcea. „I-am zis să nu mă cheme pentru bani”

Borcea a povestit că ți-a dat un ceas de 20.000 de euro. Cum s-a ajuns aici?
E adevărat, e o poveste mai lungă. Borcea mi-a promis niște bani înainte de un meci, am câștigat cu 1-0 cu CFR, am fost cel mai bun om al partidei. M-a sunat după acea confruntare să-mi zică să vin la el ca să-mi dea banii, dar i-am spus că a greșit omul, nu am nevoie de bani, eu îmi făcusem datoria, așa cum și-o făcuseră toți colegii mei. Când am văzut că o dă de gard și începe să țipe și mai tare, i-am zis să se opreascăAm încercat să-l lămuresc că nu e ok față de colegi.

Și?
Apoi a insistat și mi-a zis să mă duc a doua zi pe la biroul lui. Habar n-aveam unde era biroul lui, deși ăștia ai mei mai știau unde e. Când l-m văzut atât de insistent, l-am rugat să-mi dea un ceas, știam că are o colecție impresionantă. I-am zis să nu mă cheme pentru bani că nu am de ce să mă duc. Și, într-un final, la șase luni distanță, după ce am bătut Steaua cu 1-0, m-am văzut cu el și și-a dat ceasul jos de la mână și mi l-a dat. Era un Audemars Piguet de vreo 20.000 de euro. Borcea și-a dat seama că nu eram omul lui, a realizat asta și apoi a început să mă critice. Când mă gândesc retrospectiv, mă bufnește râsul.

Porți ceasul?
N-are importanță.

De ce n-are importanță?
E istorie, e trecut. Tot după acel meci cu CFR țin minte că i-am dat maleta unui copil de mingi din spatele porții mele. N-aș vrea să greșesc, dar după mult timp, când s-a făcut mare, mi-am dat seama că acel băiat e Muțiu. (n.r. – crescut de Dinamo, Vlad Muțiu, originar din Baia Mare, are 25 de ani și joacă acum la U Cluj). Repet, n-aș vrea să greșesc, s-ar putea să greșesc. Știu că era copilul de mingi din spatele porții.

Dolha și episodul Vasile Turcu. „Făcea ce-i sugerau alții”

Spuneai că nu te-au interesat criticile conducerii multicefale de la Dinamo.
Da. N-am avut probleme cu niciunul dintre conducători. I-am respectat, m-au respectat.

Cu unul dintre ei n-ai avut o relație OK. E un subiect delicat despre care n-ai vorbit vreodată.
Da, mai puțin cu Turcu, Dumnezeu să-l odihnească. E trecut, așa a fost să fie. Dar să știi că nu l-am văzut în viața mea pe Turcu la doi pași de mine, n-am vorbit niciodată cu el. Spunea și el, făcea ce-i sugerau ceilalți. Cine știe cine-l ducea de nas. Ce să-ți spun… Datorită lui am ajuns și eu în prime-time și pe prima pagină a ziarelor.

„Îmi plac foarte mult cărțile lui Radu Paraschivescu”

Ce-ți conferă o stare de bine, o doză de relaxare, pe lângă sală?
Îmi plac foarte mult cărțile domnului Radu Paraschivescu, le mai răsfoiesc din când în când, mi se pare un tip genial. Și când critică, te dojenește ca un părinte.

Mai devreme, atunci când te întrebam despre Dinamo sau Rapid, îmi vorbeai despre calitatea sportivă și morală a colegilor tăi. Cine sunt cei mai buni din România alături de care ai evoluat?
Nu mi se pare o întrebare corectă.

De ce?
Păi cum pot face eu diferență între Iftodi, Jean Barbu sau Ionel Dănciulescu!? Fiecare coleg a fost cel mai bun pentru mine, pentru sufletul meu a fost cel mai aproape.

Dolha și cum a „dispărut” N’Doye: „Venea să-mi ia echipamentul”

Nu l-ai specificat pe N’Doye. 
Haha! Felina? Tu cum îl vezi pe N’Doye?

Bun pentru România.
Hai să-ți povestesc un episod cu el. La un moment dat, la Dinamo, tot n-avea stare și venea pe la camera mea să-mi ia echipamentul. Începuse să vocifereze. Am țipat o singură dată la el și nu l-am mai auzit pe urmă!

Nu l-am mai văzut pe acolo. Asta apropo de Bad-Boy N’Doye. M-a bufnit râsul când am citit pe urmă că l-a bătut Gabi Mureșan (n.r. – în perioada ASA Târgu Mureș). Au avut gânduri serioase, eu n-am ajuns până acolo. La mine a fost ușor, pentru mine a fost un băiat OK.

Dolha despre cel mai bun marcator de la 11 metri

Îmi spuneai în prima parte a interviului despre frustarea cauzată de moartea lui Martin Tudor. La Dinamo care a fost cea mai mare frustrare?
Când l-am accidentat pe Lucian Goian. Am ieșit pe o centrare aiurea, n-aveam ce să caut pe acolo, și i-am provocat ruptură de ligamente lui Lucian. Un fost coleg, mereu prieten. A stat mult pe tușă, mi-a părut foarte rău.

Se spune că portarii evită să vorbească despre golurile primite. Sunt curios cine îți marca cinci din cinci, de la 11 metri, la antrenamente?
Ghicește, sunt sigur că n-ai nici cea mai vagă idee.

Claudiu Niculescu.
Nuuuuuuuuuu! Caramarin, la Bistrița. Singurul. Claudiu nu-mi dădea cinci din cinci. Moți nu-mi dădea trei din trei. Dacă-mi plăteau toate pariurile pierdute cu mine la loviturile de la 11 metri și lovituri libere, ar fi trebuit să-mi dea tiruri de Red Bull și să devin retailer.

Mircea Rednic și Viorel Hizo, cei mai buni antrenori

Ai lucrat și în România, dar și afară sau la loturile naționale, la diverse acțiuni, de la U21 sau naționala mare, cu mulți antrenori de top. Cine te-a marcat?
Mircea Rednic se află pe primul loc în topul meu, deși am lucrat și cu alți antrenori cu nume sonore, cu foști selecționeri, vreo 7-8, sârbi, polonezi, români. Rednic e peste ei pentru că simțea jucătorul, pentru că știa să-l motiveze. Și Viorel Hizo, chiar dacă se spunea despre dânsul că are metode învechite, era puternic, era impunător. Mă făcea să mă simt puternic în ziua meciului.

Știu că Buffon e preferatul tău. Continuă tu de aici.
Îmi mai plăceau Peter Schmeichel, Oliver Kahn, Angelo Peruzzi. Bine, putem vorbi și despre Lev Iasin, Gordon Banks sau Arconada.

Am observat că s-a tot preluat și în România sau se încearcă stilul lui Guardiola, cu construcția de la portar. Care e opinia ta, avem astfel de portari?
Nu pot eu comenta ce făcea el la Barcelona sau Bayern sau ce face acum la City. Tu l-ai văzut pe Roman Burki? Îl știi?

L-am văzut, dar nu pot să spun și că știu ce stil are.
E portarul Borussia Dortmund.

Asta știu.
Și-ți place cum o alimentează?

Ce face?
O alimentează, adică degajează. Și joacă la una dintre cele mai valoroase echipe ale Europei. Ți-aș mai zice încă zeci de portari care procedează la fel și joacă la echipe de top. În capul listei ar fi Oblak! L-ai văzut pe Buffon să o gâdile, să înceapă de la el construcția. Sau l-ai văzut pe Oliver Kahn!? Fiecare vede în felul lui fotbalul, dar ca să preiei de la Guardiola ce face el și să încerci prin România mi se pare o mare eroare.

„N-avem infrastructură, jucătorii se vând pe 10 rânduri de echipament”

De ce?
Am fi într-o mare eroare. Noi n-avem nimic! N-avem infrastructură, n-avem calitate fotbalistică de acel nivel, se vând jucătorii pe 10 rânduri de echipament. Te-ai dus vreodată pe un stadion din Liga a doua sau a treia? Sau pe „Marin Anastasovici”?

Nu poți să spui că nu s-au mai construit stadioane în România, s-au ridicat și în orășele, și în comune…
Fugi de-aici, țopăie mingea de dansează și cârtițele. Ăsta e adevărul, nu ne putem raporta la ideile antrenorilor mari de-afară pentru că ei au crescut și se dezvoltă într-un mediu total diferit. Kepa îți place? L-ai văzut cum joacă? Dacă ar avea nevoie să înceapă faza de construcție de la portar, l-ar pune pe ăla micu’ în poartă!

Kante… portar!

Pe Kante?
Kante! Cine vrea din România să preia această idee, i l-aș recomanda pe Vasile Maftei. Creează și superioritate, iese bine cu ea la picior. (n.r. – Vasile Maftei e secundul lui Bogdan Andone, la Astra Giurgiu), deci e mai bun ca Oblak. Ca să-ți răspund final, cred că se pierde ideea de bază a ceea ce înseamnă portarul la fotbal. Și din această cauză se iau atât de multe goluri la fotbal, pentru că avem probleme în prinderea mingii, în deplasarea în spațiul porții, în ceea ce înseamnă tehnica jocului de portar.

Mulți dintre fotbaliștii și sportivii de azi au o relație strânsă cu telefonul. De Rossi, în urmă cu câțiva ani, spunea că e deranjat de tinerii jucători ai Romei: „Îmi vine să iau o bâtă de baseball și să le sparg dinții”, afirma el. Vezi și în România cazuri asemănătoare de fotbaliști lipiți de telefon?
Am observat și eu această boală a fotbalistului de azi, să stea lipit pe telefon. Eu îmi las telefonul în geantă sau în mașină, așa mi-l lăsam și în trecut. Eu sunt mai dinozaur, mi se pare o pierdere de timp, trebuie să intri în atmosfera antrenamentelor, nimic nu mai trebuie să te perturbe. Prea mult se stă pe telefon, mult prea mult.

Ema Dolha – de ce a plecat de la Sepsi Sfântu Gheorghe

Hai să vorbim și despre experiența ta la Sepsi. De ce-ai plecat în iarnă de la Sepsi?
Ar trebui să pronunț numele cuiva care pentru mine e echivalentul mulțimii vide. Și nu vreau.

Insist și te întreb altfel? Ești dezamăgit de cineva anume?
N-aș vrea să folosesc un eufemism. Dar mi-au rămas la inimă oameni de acolo, de la Jolty și Doghy, care făceau terenul, la fetele de la Bertys care ne dădeau să mâncăm, la băieții de la sală și terminând cu domnii Dyosegy și David, adică oamenii de acolo. Acolo e o comunitate de oameni extraordinară, care m-a făcut să mă simt incredibil de bine și le mulțumesc.

Te-a dezamăgit cineva anume?
Să spun că sunt dezamăgit? Doar de mine pentru că am permis unui prieten să mă dezamăgească. Poate am supraevaluat relația, dar până la urmă fiecare își cunoaște prioritățile și îi doresc tot binele din lume. Și sper să ajungă un mare antrenor, pentru că el își dorește.

Portarii preferați din Liga 1 ai lui Dolha plus cei mai buni stoperi

Îi știi pe portarii din Liga 1 și Liga 2, cine îți place?
Căbuz și Lazar. Și cel de la Botoșani, Pap.

Cu ce fundași din Liga 1 pe care i-ai urmărit în acest sezon te-ai simți în siguranță în poartă?
Cu Tamaș și Marius Constantin. Tamaș e cel mai bun, nu-l vezi? Ai nevoie de confirmarea mea!?

Kuba Blaszczykowski, fostul coleg, a salvat Wisla de la faliment

Aș vrea să vorbim și de un fost coleg de-al tău, din Polonia, devenit celebru în Germania. Kuba Blaszczykowski a salvat în această iarnă Wisla Krakowia de la faliment și a devenit principal finanțator.
Un gest fin, caracteristic lui, un tip cu inimă mare, mă bucur că și-a investit banii în fotbal. E un campion și nu-l etichetez așa după numărul de trofee, campionii se văd după cum se comportă, după cum înceară să ajute și după cum încearcă să devină oameni mai buni. Ca fotbalist, ca să-ți fac o paralelă cu un jucător din România, semăna cu Neluțu Sabău.

Spune-mi un episod care ți-a rămas în minte cu el.
La antrenamente, eu luam sacii cu mingi și le căram spre teren și înapoi în vestiar. Era moda ca fotbaliști mai în vârstă să nu care sacii, dar eu o făceam. El venea de fiecare dată la mine și-mi lua un sac. Un fotbalist cu o disponibiltate mare la efort, complet. Avea dribling, pasă lungă, ultima pasă…

Copilărie groaznică pentru polonez

A avut o copilărie grea, în cartea sa a povestit că a asistat la momentul în care tatăl i-a ucis mama. „Am trecut prin multe momente dificile și știu că, orice mi s-ar întâmpla, am trecut prin ceva și mai greu”, povestește el, în carte.
Era introvertit, îți dai seama că era un subiect tabu pentru el. O singură dată l-am auzit vorbind despre asta, când portarului Pawelek, colegul meu, i-a murit mama. Fusese anunțat chiar înaintea unui meci și, după partidă, când eram în aeroport, Kuba a venit lângă noi și l-a îmbărbătat, spunându-i că și lui i-a murit mama, dar în copilărie, și într-un mod tragic.

Dolha: „Mi-a scos pe viu o tijă de titan cu un ac bont, ca de pescuit”

Câte tricouri ai acasă?
Mai am pe acasă câteva tricouri înrămate cu autografele colegilor, mi s-a întâmplat odată să-mi ceară un portar cunoscut tricoul și știam că nu am voie să-l dau, pentru că nu prea aveam seturi de echipamente, nici nu știam pe unde să mai scot cămașa în fața lui, dar am avut mare noroc.  M-a salvat magazinerul care mi-a adus un tricou și am ieșit, în cele din urmă, basma curată.

Ai mai multe degete traumatizate din timpul carierei. Cum ai trecut iarna asta?
Când e frig, simt un oarecare disconfort, nu mă deranjează, în adevăratul sens al cuvântului. La un moment dat, m-am operat la degetul auricular de la mâna dreaptă și aveam o tijă din titan în el. De peste o lună stăteam așa și nu mai suportam. Și i-am zis medicului de la Dinamo, Liviu Bătineanu, să-mi scoată tija. Mi-a scos pe viu titanul, fără anestezie, m-au luat toate căldurile. Un vârf bont, ca acul de pescuit și lung de 7-8 centrimetri. Stătusem cu tija vreo 40 de zile, chiar în perioada în care m-am operat la umăr.

Fiica lui Dolha nu s-a împrietenit cu sportul

O ultimă întrebare. Ai fi vrut ca fata ta, Sara, să facă sport?
Aș fi vrut, dar nu e de ea. Are acum 12 ani, învață foarte bine și sunt tare mândru de ea. Îmi pare rău că era foarte mică atunci când jucam și îmi mai pare rău că n-am luat-o pe teren la finala Cupei, U Cluj – Steaua. Dar sunt sigur că va citi acest interviu.

Emilian Dolha a jucat 76 meciuri pentru Rapid în Liga 1 și 41 partide pentru Dinamo

Dolha a câștigat cinci trofee în carieră, toate alături de Rapid