IN MEMORIAM | Nicolae Dodean, fundașul de fier din echipa lui Macri și Ozon

Nicolae Dodean
Nicolae Dodean

ABONEAZA-TE PENTRU O COLECTIE DE CANTECE RAPIDISTE

* indicates required

În iunie 2020, Nicolae Dodean ne-a părăsit. La 87 de ani… Cu toate că a jucat la UTA și cca, carieră a făcut la Rapid. Echipă pentru care a evoluat timp de cinci sezoane pline. Se întâmpla între 1955 și 1960. Alături de nume grele, care cumva i-au eclipsat efortul depus. Vorbim totuși de Todor, Macri, Greavu, Ozon, Ene II, Georgescu sau chiar Copil. Oameni pe care Giuleștiul îi privește ca pe niște zei. Dodean și-a făcut treaba, are locul său în istoria de aur a Grantului. Pentru a demonsta că el va rămâne veșnic viu, cu toate că fizic a plecat dintre noi, vă oferim povești rapidiste pe care tocmai el a fost cel care, cândva, le-a mărturisit. Evident, ele sunt unele pe care fiecare rapidist trebuie să le transmită din generație în generație.

Francisc Ronnay l-a adus pe Nicolae Dodean la Rapid

Antrenorul Francisc Ronnay se despărțea de steaua la sfârșitul lui 1954 și prelua Rapidul: „Vii la noi?”. A mers în Giulești și, vreme de șase ani, „am fost stâlpul apărării”, se mândrește Dodi-baci , ajuns la „vișinii” printr-un artificiu ce presupunea transferul la o echipă intermediară pe nume Casa Scînteii. De unde rapidiștii l-au luat împreună cu legendarii Greavu, Neamțu (arădeanul născut în Pîncota), Bodo, Copil, Ene, Georgescu, Văcaru, Simionescu. I-a găsit lângă Podul Grant pe Macri, Dungu, Liviu Coman (despre portar și despre Neamțu dezvăluie că avea să-i trimită mai târziu spre UTA), Remus Lazăr, Todor și Ozon, cel pe care n-ai fi vrut să-l ai adversar, pentru că, pe lângă driblingurile năucitoare, „când erai la pământ, venea să te ajute, dar îți băga degetele în ochi!”

Amintiri de pe Podul Grant

Ca întotdeauna, Rapidul în buletin atunci cu numele de „Locomotiva CFR”, era susținută cu fanatism incredibil. „Dacă ai trecut peste Podul Grant şi ai văzut că era împinsă mașina echipei adversare pe stradă, nu te apropiai. Într-o vreme, nici nu ne-au mai lăsat să facem meciuri în Giulești, numai pe 23 August, publicul era nebun! Se spunea că dacă n-ai călcat în scuipat de șmecher când treci peste podul Grant, nu ai ce căuta în București”, sună descrierea unei atmosfere veșnic fierbinți.

Reveniţi în Divizia A în 1955, rapidiştii aveau foame de fotbal. Și-au făcut echipă bună, în 56 au terminat pe 4, în 57-58 erau pe 8, în 58-59, când și-au luat numele care ține și azi, s-au clasat iar la un loc de podium, iar în 59-60 au fost pe 10. Anul 1960 a fost ultimul petrecut de Nicolae Dodean în București, cu domiciu în buricul Capitalei. „Dacă iau o praștie, sparg geamul la Palatul Telefoanelor. Dacă nu, pe cel al Comitetului Central sau pe cel al Palatului Regal. N-a trebuit să plătesc nici impozit, nici haine, nici mâncare. Doar dacă auzeai „șase!”, trebuia să fugi, că se întorcea soțul femeii acasă!”, râde Dodi-baci, conform liga2.prosport.ro.