Copilul Giuleștiului care nu a apucat să joace vreodată la Rapid

Gabriel Simionov, dreapta, a fost junior la Rapid
Gabriel Simionov, dreapta, a fost junior la Rapid

ABONEAZA-TE PENTRU O COLECTIE DE CANTECE RAPIDISTE

* indicates required

Gabriel Simiononv s-a născut în Bucureștii Noi în 1955. Copil extrem de talentat, a jucat la mai toate grupele de vârstă de la Rapid, evident, însă nu a făcut vreodată pasul la echipa mare. Chiar dacă a avut o carieră destul de scurtă la nivelul primului eșalon, a fost la un moment dat un jucător de perspectivă, fiind selecționat în reprezentativa U23, iar la Politehnica Iași a alcătuit o linie de mijloc redutabilă alături de doi monștri sacri ai fotbalului de pe Copou, Mihai Romilă și Vasile Simionaș.

Noroc cu… Bartales! De la Laromet, direct la Politehnica Iași!

Intrarea sa în prim-planul fotbalului s-a datorat unei întâmplări fericite pentru el. Cei de la Politehnica Iași veniseră în București pentru a-l transfera pe Eduard Liviu Bartales, care juca la Rapid. Acesta însă a declinat oferta, dar le-a recomandat celor de la Politehnica pe fostul său prieten cu care copilărise în Bucureștii Noi, Gabriel Simionov, care era la Laromet. Avea doar 19 ani pe atunci!

Nu a avut loc la Rapid, dar s-a integrat imediat la Iași!

Ca să nu se întoarcă cu mâna goală, ieșenii l-au ascultat și l-au transferat pe Gabi. Și n-aveau să regrete. Chiar dacă a făcut un salt de două eșaloane, s-a integrat foarte bine, devenind repede titular. Legendarul antrenor Ilie Oană a văzut în el omul ideal de a sta în fața fundașilor spre a distruge din fașă acțiunile ofensive adverse. Această ascensiune însă i-a fost stopată brusc de o întâmplare absurdă. După un antrenament juca tenis cu piciorul la dublu alături de amintiții Romilă, Simionaș și extrema Costea. Tocmai atunci trecea pe-acolo antrenorul Leonida Antohi, care interzisese tenisul cu piciorul de teama accidentărilor.

Pus la zid pentru că i-a răspuns lui Leonida Antohi

Văzându-i, acesta l-a apostrofat doar de el, pentru că ceilalți erau vedetele echipei. Această atitudine l-a iritat pe tânărul mijlocaș de-atunci, care i-a răspuns nu tocmai potrivit. Ceea ce avea să îl facă indezirabil pe mai departe pentru Politehnica Iași. La numai 21 ani! Încet-încet, traseul carierei a început să o ia la vale, transferându-se la echipe de „B”, chiar de „C”. A mai avut o tentativă de prim-eșalon la Progresul-Vulcan, însă într-o perioadă în care pentru echipa din Cotroceni începuse un declin.

Om-orchestră la Chitila, în C

Gândindu-se la viitor, Simionov a acceptat oferta celor de la IUPS Chitila care l-au ajutat să facă școala profesională. Așa că la echipa ilfoveană și-a petrecut cea mai mare parte a finalului de carieră, fiindu-i „om-orchestră”, jucător, căpitan, antrenor. După 1996 a ieșit complet din lumea fotbalului, angajându-se la Remiza de Pompieri Coresi de la Casa Presei Libere. De doi ani se pensionase și se dedicase marii sale pasiuni, pescuitul. Acolo, ceas rău, avea să-și găsească sfârșitul. Înțepat de o insectă, a intrat în șoc anafilactic… Se întâmpla în 2017.

Sursa: prosport.ro

Sursa foto: ilfovsport.ro