N-o să uit niciodată (ep. 18) – golul lui Nico din meciul cu Hamburg

N-o să uit niciodată golul lui Nico
N-o să uit niciodată golul lui Nico

ABONEAZA-TE PENTRU O COLECTIE DE CANTECE RAPIDISTE

* indicates required

N-o să uit niciodată fotoliul vechi pe care stau și aștept având, probabil, pulsul undeva la 180 să înceapă Rapid – Hamburg. E primăvara lui 2006, o primăvară europeană adevărată. Rapid e în formă de zile mari, e o stagiune în care Feyenoord, Rennes sau Hertha Berlin au fost puse cu botul pe labe. Dacă ar merge la fel și cu Hamburg… Doamne, am fi în sferturile Cupei UEFA! E un gând pe care nici măcar în cele mai frumoase vise de zi nu l-aș fi luat în calcul, prin 2000. Când mă bucuram incredibil de tare de liminările la limită în fața lui Liverpool sau PSG. Eram convins că o echipă românească nu va putea marca vreodată împotriva unor asemenea coloși.

N-o să uit nicodată ce echipă are Hamburg

Numai că atunci nu existau Daniel Niculae și Mugurel Buga în atac. Nu încep întâmplător cu Nico. Revenim pe Giulești. N-o să uit niciodată cum stadionul e plin ochi! E drept, eu sunt la 300 de kilometri depărtare, dar trăiesc meciul cel puțin la fel de intens. Van Buyten, Van der Vaart, Bulahrouz, Mahdavikia sau Barbarez. Numele care sunt în fața noastră. Ca să nu mai vorbim că Hamburg e fostă campioană a Europei și multiplă câștigătoare a titlului în Germania. Se întâmpla, ultima dată, în 1983. Sunt 23 de ani de atunci. Totuși, ce nume în primul 11! Plus o formă de zile mari și un buget de… 83 milioane de euro. Ceva suprarealist.

Mai sunt câteva secunde până la pauză

Am eliminat noi ceva nume grele, dar se pare că numai până aici ne-a fost. Totuși e 0-0, iar jocul pe care îl prestăm seamănă teribil cu cel expus în întreaga campanie. Rapid inspiră forță și teamă. Nimeni nu pare să îi sperie pe băieții lui Răzvan Lucescu. Chiar dacă nu contăm prea tare în atac, asta nu e o mare problemă. Mai e o repriză în care se pot întâmpla multe. Precum a fost cu Hertha la București, de exemplu. Buga mângâie frumos mingea și arbitrul duce fluierul spre gură. Deja suntem în al doilea minut de prelungiri, ceva rar pentru o primă repriză. Lasă însă faza. „Pele” îl vede pe Nico și dă drumul la minge după o fentă scurtă.

Un șut cum n-am mai văzut în viața mea. Mai ales pe Giulești!

Al nostru atacant e însă cu spatele la poartă și trag speranțe doar să nu piardă mingea acum, înainte de pauză. Să savurez și eu cele 15 minute liniștit și cu speranța că putem ajunge în sferturi. Vai de capul meu, cum sună asta. Sunt cu ochii pe Niculae. Bădoi urcă pe dreapta ca o nălucă, nu obosește niciodată. Numai că Nico se întoarce, face un pas spre poartă și văd că pendulează să șuteze. Ce naiba, Nico, nu suntem la handbal, ai vreo 35 de metri, dai să scapi de ea? Cam astea erau întrebările care îmi sună în cap, într-o ordine aleatorie și nedefinită după ce văd că mingea părăsește gheata atacantului de la Rapid.

Golul la care nici nu știu cum să mă bucur

Zborul este unul dintre cele mai frumoase pe care le-am văzut în viața mea, iar aterizarea este ceva pe care, poate, doar un pilot de Boeing o mai poate realiza într-o zi în care vântul bate cu 100 km la oră din lateral. La o primă vedere comparația este deplasată, dar sunt atât de fericit și uimit când văd cum zvâcnește plasa, iar pe portarul neamț că bate cu palmele în gazon de nervi, că nu pot striga. Îmi trec astfel de gânduri prin cap. Chiar dacă nu fix aceleași. Daniel Niculae deschide scorul cu unul dintre cele mai frumoase goluri pe care le-am văzut în viața mea! Golul a venit acolo, sub peluza nord. Numai pe Giulești putea să se întâmple așa ceva.

N-o să uit niciodată, mai ales că e pe repeat pe Facebook

Doamne, ce bucurie! Marele Hamburg este torpilat la poalele Podului Grant. Visăm! Unica tristețe pe care aveam să o experimentez mult după este că nu am fost la fața locului. Când Nico marca, nu aveam timp de prostii dinastea, să mă gândesc la mine, la felul în care trăiesc EU meciul. Important era doar că Rapid are 1-0. Acum, la 14 ani distanță, s-a nimerit să văd tot mai des distribuit pe Facebook golul lui Nico și îl savurez, mereu privindu-l de minimum două-trei ori. E o mândrie pe care o voi purta toată viața, să fiu contemporan cu un asemenea rapidist. Plus că, în mod cert, n-o să uit niciodată acea seară.

Model nou de tricou, știi, da?

Mai ales că eram înfofolit din cap până în picioare în articole vișinii, pe car ele consideram purtătoare de noroc. Și, într-un fel, aveam dreptate. De aceea am realizat încă de atunci cât de important este pentru un suporter să poarte culorile echipei sale favorite pe stadion, dar și pe stradă și în fața televizorului. Motiv pentru care, am realizat acest magazin.1923.ro pe care încercăm, pe cât posibil să îl aprovizionăm cât de des se poate, fiindcă vrem să onorăm cererile fiecăruia în parte! Apropo, am scos un model NOU! Sper că sunteți deja la curent cu el.

Mircea Dominte

1923.ro