N-o să uit niciodată (ep. 15) – prima mea poză cu Pancone

N-o să uit niciodată meciurile lui Pancu
N-o să uit niciodată meciurile lui Pancu

ABONEAZA-TE PENTRU O COLECTIE DE CANTECE RAPIDISTE

* indicates required

N-o să uit niciodată acea zi de toamnă, din 2011. Dimineață, la Tulcea, pentru că Delta lui Cristi Dulca are meci cu Viitorul lui Hagi. E derby mare în liga a 2-a, mai ales că tulcenii se chinuie de ce va ani să promoveze – nu vor reuși asta niciodată până la urmă – și tensiunea este pe măsură. Nu e un meci care să te ducă cu gândul la marile confruntări naționale, dar tot pare interensant. Cristi este cel mai fericit om. Tocmai a învins o boală cruntă, cu multă determinare. Chiar dacă meciul e pierdut cu 1-0, chestiile astea par să nu mai fie așa importante. Viitorul își crea drumul solid prin care avea inclusiv să ajungă la statutl de campioană a României, ceva ani mai târziu.

N-o să uit niciodată ce echipă avea Rapid atunci

Eu știu însă că Rapid are meci acasă cu FC Brașov și tare îmi doresc să ajung la locul faptei. Acasă atunci însemna Regia. Exact unde joacă și FC Rapid 1923 acum. Giuleștiul este în reparații și echipa se mută la doi kilometri mai spre Splai. Nu ajung de la început, însă tribunele sunt pline. Eu mă resimt un pic, că mi-a fost foame și am mâncat pe fugă o șaorma cu multă maioneză. Chiar la Tulcea că, deh, doar nu eram „prost” să iau și eu ceva mai specific. Nu, tată, clasic. Drumul, agitația, mi-au dat ceva daună. Nu contează așa mult, fiindcă Rapid are 1-0 și începutul de sezon nu e rău deloc. Cu Răzvan Lucescu pe bancă, cu Pancu, Deac, Herea, Coman, Alexa sau Marcos Antonio în teren, echipa arată bine.

Chipciu după tricou, eu după poză

Herea face ce știe mai bine, adică dă gol din 11 metri. Doar că totul se schimbă după pauză. Tot din 11 metri… rapidistul Cristescu egalează! Puțini știu că fostul căpitan al Brașovului a jucat la Rapid II. Acum își amintește lumea de el… Noroc cu Ezequias, fiindcă dacă nu ar fi intervenția sa, stelistul Chipciu ar fi sărbătorit zgomotos, în mod sigur, un succes cu 2-1 la ultima fază. Așa, doar 1-1, însă nu există rapidist mulțumit cu așa ceva. Eu, totuși, îmi doresc o fotografie cu Pancone. Ar fi prima pentru mine. Aveam să aflu peste ani că și Chipciu aștepta un schimb de tricouri cu idolul Giuleștiului. Gest frumos de apreciere al unui fotbalist care, chiar dacă nu neapărat simpatic, cu calități tehnice cu mult peste media fotbalului românesc.

Pancone nu a știut niciodată să refuze suporterii

Pancu merge spre autocar, se vede că e negru de supărare. Îl strig, îi explic ce vreau, și nu ezită. Mai sunt câțiva oameni care așteaptă cu sufletul la gură o poză cu cel mai iubit dintre giuleșteni. Nu refuză pe nimeni, deși cu greu poate schița un zâmbet. Așa e Pancone, nu se mulțumește niciodată decât atunci când câștigă. Așa a fost întreaga lui carieră. Îi mulțumesc, îmi răspunde politicos și se urcă în autocar. Atmosfera e tristă, nici mie nu-mi convine, dar măcar am obținut un suvenir pe care îl voi prețui mereu. Pancu e îmbrăcat cu un tricou polo vișiniu, de prezentare. Nu este exact acesta de aici, pe care noi l-am gândit special pentru tine, însă măcar la culoare seamănă teribil de mult. N-o să uit niciodată! Ce amintiri…

Mircea Dominte

1923.ro