OPINIE | Larisa Iordache, caz tipic. Despre mentalitatea românească

Larisa Iordache
Larisa Iordache

Larisa Iordache e o fetiță micuță slăbuță, gimnastă la Dinamo. Sau cel puțin era, pentru că, în prezent, nu știe nimeni la scară largă dacă mai activează. Știm, a fost accidentată, asta e viața. Se întâmplă. Numai că Larisa Iordache, cea care a luat un bronz olimpic în 2012 cu echipa României a devenit cunoscută în aceste zile pentru altceva. Cum situația din țară este una destul de greu de controlat, Larisa Iordache a fost trimisă în stradă, în uniformă de polițist pentru a face verificări. Sportivii de la Dinamo fac parte din aceste structuri, că au grade și, uneori, iată că se ajunge și aici.

Larisa Iordache, mândră de uniformă, atacată pe Facebook

În primă fază, Larisa s-a mândrit pe Facebook cu noua ei înfățișare. Era și normal. Nu îi stătea nici rău și nu era nici de condamnat, chiar dacă statura nu o prea ajută. Ce se întâmpla era chiar lăudabil, mai ales că o vedeam pe fata de 23 ani cum acceptă cu zâmbetul pe față să fie în linia întâi alături de alți colegi. Cum e normal, desigur, dar totuși empatia nu strică. Văzând poza, hateri facebookiști, fără noțiuni elementare de scriere, au sărit la gâtul ei. Evident, ei probabil că au avut probleme serioase să ia BAC-ul, darămite să reușească măcar 1 la sută din ce a reușit Larisa până la 23 ani.

Bronz la JO de la Londra pentru Larisa Iordache

Mi s-a confirmat încă odată care este nivelul poporului nostru drag. Mi-am văzut însă de treabă, credeam că asta făcut și Larisa, că, deh, așa e normal, cum spuneam. Nu am urmărit-o, nu sunt fan, nu am plâns în 2012 la JO de la Londra. Nu mă pasionează, nu mă interesează și nu mă uit la gimnastică. Asta e. Numai că era cumva de nivelul minții cocoșului ca unii oameni aflați pe locul 5.879.075.321 mondial să comenteze despre cineva care va avea, toată viața, în palmares, o medalie olimpică. Caz încheiat. Surpriză însă! După numai câteva zile, poate o săptămână, nu mă interesează să calculez că oricum nu contează, Larisa dispare din teren.

Nu e treaba mea, sunt bolnavă, nu pot să muncesc

Aflu asta dintr-un tabloid, click.ro, că e gata, are probleme la tendon și nu mai poate sta în stradă. Pentru că, cităm, „nu era treaba mea să stau în stradă”, zise agentul Larisa Iordache. OK, dacă tot e băgată din oficiu în Poliție, poate că ar trebui să i se dea niște dosare complexe să le rezolve sau să prindă niște criminali. Dar ce treabă are, oare, ea, la Poliție? Sunt și eu curios, nu de alta. Până să fie problema asta, era mișto să intre banii în cont fără să faci nimic în cadrul structurii. Mult, puțin, nu contează. Eu mă îndoiesc că Larisa a ajutat în vreun fel Poliția Română și, mai ales, cetățeanul pe care ar trebui să îl servească.

Nu interesează pe nimeni, din păcate, de gimnastică

Câteva zile i-au ajuns ca să arate că e la nivelul celor care o insultau. Mă refer la gândire, n-aș vrea să mă pronunț și asupra școlarizării ei. Evident, în astfel de situații, unii i-au sărit în apărare. Știm, a luat medalii, a muncit. Numai că gimnastica, mai ales în România este egală cu 0. Nu interesează pe NIMENI! Deci nu produce nimic. Mai ales că nici nu ne mai calificăm la JO, acolo unde, de bine, de rău, mai aveam ceva rezultate. Până în 2012. Când, alături de echipă, a luat și ea un bronz. Ceea ce, iertați-mă, dar pe lângă ce palmares în gimanstică are România este, din nou, fix zero. Deci, despre ce vorbim?

Mașină frumoasă pentru Larisa Iordache

De ani buni are probleme cu tendonul. Se pare că asta nu o lasă nici măcar să stea la patrulare cu colegii pe stradă, mai ales că Larisei Iordache, măcar de imagine, cum se poate vedea și mai jos, nu i s-a dat un Logan ruginit din ’97, mașină asemănătoare celor pe care mulți agenți le au prin țară. Cu precădere în cele mai uitate de Dumnezeu localități. Dar ea n-a mai rezistat! Că nu era locul ei acolo. Mie chiar mi-ar plăcea să ne spună care e treaba ei în Poliție, iar dacă nu are una mai bună decât cea pentru care fusese delegată, ar fi frumos să iasă din structură. Măcar din respect pentru cei care muncesc la privat și plătesc toate salariile bugetarilor.

Nu mai bine ți-ai vedea de treabă…?

Pe urmă se poate lăsa și de gimnastică, dacă vede că nu mai merge treaba, că mie nu mi se pare că merge, uitându-mă pe palmaresul din ultimii ani. O rentă viageră pare să o aștepte, cum e normal, pentru medalia olimpică și gata. Că oricum suma de pornire, așa cum putem vedea pe tolo.ro, nu e deloc de neglijat. Mai ales pentru o tânără de 23 ani care se poate dezvolta enorm pe alte sectoare. Sau, dacă nu are chef, poate rămâne în Poliție și să își facă treaba, putând apoi chiar avansa conștiincios. Dar știm, e greu. Ne place să ne plângem că sportivii români nu sunt tratați ca cei de afară. Ei uite, poate că de aia! Dăm vina mereu pe alții în loc să ne uităm la noi.

Sacrificiile o să intre iar pe turnantă…

Ah, sacrificiile… Vă rog! Să nu mai aud! Sacrifici ce pentru zecile de ore de antrenament? Niște seriale proaste sau ieșitul pe afară și statul pe bordură fără noimă? Sau ce? Mersul la picnic și grătar? Hai să fim serioși… Aș spune că cei care nu fac ceva constructiv se sacrifică, nu dacă faci un sport. Dar, deh, e altă placă ușor de pus când ești atacat atunci când greșești. Mai ales flagrant, așa cum s-a întâmplat acum. Firește, se vor învăța puține din chestia asta. Motivele sunt lesne de înțeles. Eu, totuși, sper. Cine știe, poate vom vedea o reacție de onoare.

Mircea Dominte

1923.ro