Scandal cât casa! Cornel Dinu recunoaște că Dinamo a dat bani la...

Scandal cât casa! Cornel Dinu recunoaște că Dinamo a dat bani la arbitri europeni!

Cornel Dinu, Dinamo
Cornel Dinu, acum 20 ani, a aruncat prosopul după un meci Rapid - Dinamo. Ghiciţi cine a râs la urmă...! :)

ABONEAZA-TE PENTRU O COLECTIE DE CANTECE RAPIDISTE

* indicates required

STOP JOC! Acest interviu nu ar fi fost, poate, luat în seamnă de 1923.ro dacă nu ar fi fost dat de Cornel Dinu. Probabil cel mai emblematic om din istoria lui Dinamo. S-au împlinit 36 de ani de la Dinamo – Liverpool, returul semifinalei CCE din sezonul 1983-1984. După 0-1 în Anglia, „câinii” au cedat și în manșa secundă, 1-2, la capătul unui meci disputat pe un teren greu, îmbibat de apă, care i-a favorizat pe oaspeți.

Practic, „Mister” prezintă cu lux de amănunte ceea ce se cunoștea în cultura populară: „performanțele” europene ale echipelor românești din anii ’80 au fost niște trucaje! Secund al lui Nicolae Nicușor în ’84, Cornel Dinu face mai multe dezvăluiri șocante despre acea campanie europeană a dinamoviștilor.

Cornel Dinu: „Cu Hamburg, chiar eu am dus valiza!”

Mister, se împlinesc 36 de ani de la Dinamo-Liverpool. Ce vă amintiți din acea partidă în care ați ratat calificarea în finala Cupei Campionilor Europeni?
Sunt multe povești, pe unele le-am și scris în cartea a doua a mea. Te interesează numai meciul cu Liverpool sau vrei să înțelegi tot contextul din acea campanie?

E interesant orice are legătură cu semifinala. Erați secundul lui Dumitru Nicolae Nicușor.
Da… Bine, eu urmăream adversarii și lucram partea tactică, Nicușor se ocupa cu pregătirea fizică. Și tocmai asta a fost problema, că adversarii erau cu mult mai puternici. Postelnicu mă trimisese prima oară s-o văd pe Aston Villa, în ’81, pe urmă tot eu am fost și la Liverpool. Am văzut-o într-un meci, cu Everton parcă. Așa am creat o relație cu Anghelache, care era șeful spionajului românesc din Anglia. Cu Postelnicu am avut o relație foarte bună până prin ’84-’85, când m-a „lucrat” Vasile Anghel, i-a băgat „strâmbe” despre mine.

Arbitru păzit de KGB

S-ar fi putut califica Dinamo sau erau prea buni englezii?
Au existat mai multe probleme. Prima: n-am putut să mai umblăm la arbitri, așa cum făcuserăm în precedentele jocuri europene. N-a mai mers fiindcă nu mai era loc pentru căței! Erau semifinalele Cupei Campionilor, nu prea mai era loc pentru Dinamo din Est!

Să umblați cu bani?
Da’ sigur! Înainte de Liverpool jucaserăm cu Dinamo Minsk. Am dus gențile cu bani și la Tbilisi, unde s-a jucat turul, și la București. În URSS a fost mai complicat, fiindcă arbitrul Castillejo era păzit de KGB, dar am reușit. La București, au fost momente în care sovieticii ne dominau atât de rău încât arbitrul a venit la margine și mi-a spus: „Mai ține-i în picioare un pic, că mai mult de atât nu pot să fac!”. 

Dar…
Nu puteau să stea în picioare după pregătirea lui Nicușor. Era spre finalul meciului, dăduse Augustin un gol cu umărul. Am reușit să câștigăm cu 1-0. Cu Hamburg, la fel, am dus geanta cu bani. Dar toți procedau așa! Dinamo a ajuns la acel nivel pe valoarea echipei, practica asta cu valizele pentru arbitri era generală, doar că românii țineau atunci la imaginea țării, conta! Iar despre sovietici se știa și că beau un ceai super-energizant, așa-zis „al urșilor”.

Dinu: „Am deschis geanta, erau toate monedele Europei”

Și cu Hamburg?! La 3-0?!
Da! Atunci a fost arbitru Kieser, un inspector școlar. Eu i-am dat banii, el mi-a făcut cadouri, o cravată și un inel din argint.

Care erau sumele plătite arbitrilor în astfel de situații? Cu aproximație, dacă nu vă mai amintiți exact, la cent.
Chiar am deschis geanta înainte să i-o predau domnului Kieser, am vrut să văd, din curiozitate, cam despre câți bani era vorba. Erau toate bancnotele Europei: franci francezi, franci elvețieni, mărci. Securitatea îmi dăduse banii așa cum reușise să-i strângă, nu era toată suma într-o monedă.

Ați spus că arbitrii au constituit prima problemă în returul cu Liverpool. A doua care a fost?
A doua a fost că englezii au făcut ședința dinaintea meciului în timpul plimbării prin oraș, nu într-o sală. Securitatea înregistra toate ședințele adversarilor noștri, că securiștii de atunci erau oameni care apărau țara. Înainte de Liverpool, doar Goteborg în 1980 mai procedase la fel, cu ședința ținută la plimbare. Și suedezii, și englezii se temeau tocmai să fie ascultați, ceea ce chiar se întâmpla. Și a treia problemă: după ce în prima parte a zilei fusese un soare puternic, înaintea jocului a început să plouă.

7-4 a fost raportul șuturilor cadrate, în favoarea dinamoviștilor. Șuturile spre poartă: 14-7

Sfaturile lui Postelnicu

A contat și vremea?
Cum să nu? Cine joacă mai bine pe ploaie decât joacă englezii? Au mai fost și două greșeli infernale ale lui Alexandru Nicolae, un fundaș pe care-l adusese Postelnicu de la Buzău, unde fusese el prim-secretar. La al doilea gol al lui Rush, Nicolae a vrut să respingă cu capul de la nivelul gazonului, a dat cu capul în pământ. Și am mai făcut noi o greșeală. Postelnicu ne zisese înaintea turului de la Liverpool să joace Augustin vârf, „că e «bulgar» și se bate cu ei”, și cu Dragnea mai retras, „că Merry e mai tehnic, mai poate să dea o pasă”. La retur, după ce Souness îi rupsese maxilarul lui Movilă la Liverpool, am zis să-l retragem pe Augustin ca să se bată cu el și l-am folosit atacant împins pe unu’ Turcu. Avea viteză, ne gândeam că pleca pe spații. A plecat pe naiba, n-a plecat nicăieri!

Turcu, fost la Steaua.
Da, exact. Parcă venise la Dinamo la schimb cu Bumbescu, dacă țin minte bine.

Geanta cu 25.000 $

Ați povestit că în geanta pentru arbitrul meciului cu Hamburg erau bancnote diverse, greu de evaluat exact, dar încercați totuși să aproximați cam care era suma în dolari?
Ca să-ți răspund pot să mă raportez la un alt episod. În sezonul care a urmat, ’84-’85, am jucat cu Bordeaux și ne-a arbitrat un scoțian, McGinlay. Anghelache îl abordase din timp, dinainte ca el să plece din Scoția, și Securitatea pregătise o geantă cu 25.000 de dolari. O geantă pe care a preluat-o Vasile Anghel și nu i-a mai dus-o arbitrului. Am avut vreo 16 ocazii, dar ne-a „tocat” scoțianul. S-a terminat 1-1 la București și s-a calificat Bordeaux, care ne egalase în prelungiri.

Sursa: gsp.ro