POVESTE | Alexandru Apolzan, copilul Griviței ceferiste

Alexandru Apolzan
Alexandru Apolzan

ABONEAZA-TE PENTRU O COLECTIE DE CANTECE RAPIDISTE

* indicates required

Avem aici portretul lui Alexandru Apolzan. Activitatea sportivă este suspendată pe termen nelimitat, așa că avem timp de povești. Vă propunem una inedită, cu un mare fotbalist român, dar prea puțin cunoscut mai ales în prezent: Alexandru ”Piți” Apolzan. Considerat primul libero din fotbalul mondial, elegantul stoper a anticipat apariția de mai târziu, sub comanda lui Helenio Herrera, a acestui post într-o echipă de fotbal.

Alexandru Apolzan a nimerit într-o superechipă rapidistă

Sibian la origini, acesta a venit după război în Capitală, în căutarea unei echipe și a unui loc de muncă. A ajuns la CFR București, după ce jucase inițial la o echipă de fabrică, ”23 August” București. În amintirile sale, Apolzan scria că în vremea aceea CFR avea o superechipă. Cu Sadowski în poartă, Ghiurițan, Mari, Mihăilescu, Urechiatu, Socec, Lungu, Bazil Marian, Ionică Bogdan, Radu Florian, Filote, Tănăsescu și așa mai departe.

Cei trei ani de la CFR București

Antrenor, la venirea lui Apolzan în Giulești fusese ungurul Markos. Cel care l-a remarcat pentru calitățile sale fizice, dar și pentru apetența pentru fotbal. Apoi a venit la echipă Coloman Braun Bogdan însă Apolzan nu și-a găsit prea des locul de titular. Între 1946 și 1949, pentru CFR București, Apolzan a strâns 60 de jocuri pe prima scenă a țării, marcând un gol. A fost ”racolat” de un fost coleg de la Sibiu, Cârlig, cu care venise împreună la București, și dirijat către cca. Totul s-a petrecut după o ieșire a jucătorilor la baia centrală, obicei foarte obișnuit în acea vreme.

Șah pe iarbă, înainte de antrenamente

Apolzan avea o detentă deosebită și lovea mingea perfect cu ambele picioare. Prin jocul s-u l-a ”anunțat” pe Beckenbauer. Belodedici mai amintea de ceea ce făcea Apolzan în anii de după război. Nu a avut publicitatea vedetelor de după, deoarece în acele vremuri în care societatea se reașeza, după conflagrația mondială, fotbalul nu era o prioritate.

Alexandru Apolzan, cu toate că s-a consacrat la cca, nu a uitat niciodată atmosfera din Giulești, ori faptul că jucătorii ceferiști jucau șah pe iarbă, înainte de antrenamente.

A jucat de 22 de ori în echipa națională a României fiind considerat, în timpul său, la același nivel cu fundașii echipelor care câștigau titlurile mondiale și olimpice.

Sursa: clubulrapid.ro