N-o să uit niciodată (ep. 12) – „Pancu, Pancu, Pancuuuu!”

N-o să uit niciodată! Daniel Pancu, România
N-o să uit niciodată! Daniel Pancu, România

ABONEAZA-TE LA NEWSLETTER-UL 1923.RO

* indicates required

N-o să uit niciodată pentru că a doua jumătate a anului 2003 nu a fost deloc simplă pentru un iubitor al fotbalului rapidist. După ce Rapid cucerea titlul, al treilea oficial și ultimul până în ziua de azi, avea să bată la porțile Champions League. Cam degeaba până la urmă, dacă privim deznodământul. Însă după 2-0 la pauză cu Anderlecht, la 2-3 final, nimeni nu poate spune că inimile noastre nu au avut de pătimit. Pe urmă vine meciul Danemarca – România, cu Daniel Pancu în rol de vedetă națională. Corect, nu mai e el la Rapid, ci la Beșiktaș, dar nu ai cum să nu îl iubești la fel de tare precum atunci când ne bucura în vișiniu.

N-o să uit niciodată cum emoțiile mele au plecat pe Parken

Sunt mare fan al echipei naționale firește, însă gândul că ne mai putem califca la EURO 2004 e mai degrabă un scenariu prost de SF. Danemarca ne-a bătut acasă cu 5-2, iar Norvegia cu 1-0. E drept, am mai recuperat pe la Oslo un punct, după un meci reușit… Numa’ că pentru a spera la calificare e musai să batem la Copenhaga. Bosnia ne-a ajutat în unele meciuri, Danemarca nu e tocmai grozavă, da’ nici noi nu rupem gura târgului. N-o să uit niciodată cum mă ghemuiesc în fotoliu și aștept cu inima-n gât fluierul de start. Speranțele toate s-au mutat pe Parken, acolo unde are loc meciul. Atmosfera e pe măsura meciului, iar danezii profită.

Pancu a marcat golul care ar fi putut schimba o generație

Tomasson face 1-0 dintr-un 11 metri acordat cam ușor, așa că gândul că am putea, totuși, merge în Portugalia se disipă și mai tare. Cu toate astea speranța nu dispare. Aproape irațional de lipită de minte este încă aceasta. Voi afla de ce. Pentru că vine repriza a doua. N-o să uit niciodată golul egalizator marcat de Mutu, după ce lui Chivu îi este respinsă o minge de pe linia porții. 1-1. E ca la 0-0, practic, dar mai de… efect! Și vine minutul de aur. 72. Nu mai aud decât: Pancu, Pancu, Pancuuuuuuuuuu! E comentatorul care urlă din toți rărunchii ca urmare a execuției lui Pancone, cea care lasă mingea în plasa porții daneze. 2-1!!! România poate merge la EURO, dacă rămâne așa și actualii adversari nu câștigă ultimul meci.

Meciul în care România a ratat cât pentru cinci campanii

Cu Iencsi în primul unsprezece și cu Bratu înfiorător pe contraatac, trăiesc și mai ghemuit finalul. Ratăm cât pentru 15 campanii. Cinci ocazii de 1-1 cu portarul advers. Nu mai are rost să amintesc, pentru că nu doar eu n-o să uit niciodată, ci probabil nimeni din cei care au văzut meciul. La ultima fază s-a făcut 2-2 și am ratat inclusiv barajul. A fost cea mai mare disperare pe care am trăit-o la un meci de fotbal. Când, paradoxal, Pancone a fost, poate, cel mai bun de pe teren. În mod cert ăla e meciul vieții lui la națională și nu are vreo vină că nu s-a câștigat. De aia, Pancu știe ce înseamnă momentele grele. De aia credem că este omul ideal care să ducă sus FC Rapid 1923.

Iar noi știm foarte bine ce înseamnă emoțiile de suporter. Ce înseamnă să trăiești totul precum un suporter. De aia tot ce este aici, pe magazin.1923.ro este creat de suporteri pentru suporteri!

Sursa foto: gsp.ro