ANALIZĂ | În fotbal nu contează cine ești, ci pe cine cunoști

Nicolae Vasile, nebun dupa fotbal
Nicolae Vasile, nebun dupa fotbal

ABONEAZA-TE LA NEWSLETTER-UL 1923.RO

* indicates required

Văzând ultimele știri legate despre Nicolae Vasile, fost căpitan la Rapid, m-am gândit că ar fi indicat să dedic ceva spațiu acestei probleme. Una destul de întâlnită în fotbal. Mai ales în cel românesc! Nu pot uita ce am aflat din cartea „The nowhere men”, una despre scouterii din Regatul Unit, care sunt atât de subapreciați. Nu despre ei e vorba acum. Ci despre jucători. Mai exact, 96 la sută dintre tinerii crescuți la academiile din Premier League renunță la fotbalul de înaltă performanță până în 16 ani. De multe ori din motive obiective. 96 la sută!!! Niky a reușit, la 17 ani, să poarte banderola de căpitan într-un amical. La Rapid.

Când joci fotbal cu sufletul, nu contează vârsta

Poate că nu a fost cel mai talentat fotbalist pe care l-a avut Rapid. Nici nu avea cum, pentru că din postura de fundaș stânga îți trebuie alte calități. Iar el avea deja o misiune infernală, la începutul lui 2013, după anunțarea insolvenței. Să îl înlocuiască pe aproape legendarul Vladimir Bozovic. Nicio problemă. Puștiul greu încercat de soartă și rămas fără mamă la numai 14 ani a pășit cu capul sus pe gazon, fără emoții, într-o echipă care încă respira vaporii aromați ai luptei la titlu din sezonul 2011-2012. Desigur, mulți au plecat după acea zi de decembrie 2012, când George Copos a decis insolvența. Nu contează. Niky are 17 ani și e gata de luptă.

Meciul cu steaua, o primă impresie nemuritoare

Unul dintre meciurile memorabile, cu steaua. 1-1 pe Giulești. La final i-am luat un autograf și i-am spus că sunt sigur că acesta va valora ceva în viitor. Se uita la mine fără să zâmbească prea tare, încă gâtuit de efort. Nu uitați cum alergau băieții lui Reghecampf pe atunci și, mai ales, de ce… Niky însă era un animal al pregătirii deși mai avea luni bune până la majorat. Nu ne cunoșteam, dar simțeam că acel copil are un cuvânt de spus. Au urmat sezoane în liga a 2-a, în Liga 1. În total, înainte de 20 de ani, Nicolae Vasile avea 70 de meciuri pentru Rapid. O bună parte cu banderola pe braț, în sezonul 2015-2016. Atunci când majoritatea l-a votat căpitan. De data asta pe bune, nu în amicale. Majoritatea fiind compusă din jucătorii străini. Cel mai bun indicator, până la urmă.

Cu banderola pe braț, joci fotbal pe câteva sute de euro

Concurența nu era ușoară, cu Tomas Josl și Nicușor Fota. Însă parcursul ambilor de mai sus a arătat că Niky nu merita, neapărat, să le țină umbră de pe bancă prea mult. În fine, chestia asta e subiectivă. Cert e că aveam un căpitan cu banderola pe braț, chiar dacă avea câteva sute de euro lunar salariu. Așa se întâmplă mereu. Niky tăcea, își vedea de treabă și juca fotbal. Nu avea talentul lui Rui Duarte, dar la capitolul seriozitate, maturitate și spirit de sacrificiu puțini jucători se pot lăuda că l-au întrecut. Cel puțin în ultimii ani. Numai că a venit falimentul. Experiențe în Finlanda, ligile inferioare din Spania și apoi Andorra. Mulți au râs, însă Vasile a preferat să joace fotbal. Pe urmă, evident, și-a dorit mai mult. Ca fiecare.

Vi se pare ușor să fii pregătit mintal la 17 ani pentru Liga 1?

Numai că, de regulă, interesele în fotbal sunt peste orice altceva. Interesele personale, evident. Chiar dacă ai intra în vizorul unui club, dacă omul care te-ar putea duce acolo are de câștigat de pe seama altcuiva, fii sigur că nu-ți va întinde nimeni o mână. Povestea de acum a lui Niky seamănă teribil de mult cu cea a lui Lars Leese. „The keeper of dreams” este o altă lucrare în care vedem interesele în fotbal. Numai că acolo se discută despre o mărire total neașteptată și o decădere, oarecum, anunțată. La Nicolae mărirea nu a fost nimic neașteptat. Deși aruncat în luptă la 17 ani, nu a cedat mintal. Mai arătați-mi voi jucători care să răspundă la vârsta lui atât de bine direct în Liga 1, la un club ca Rapid, nu la unul ca Daco-Getica. Acolo nici măcar toată familia nu ajungea mereu la meciuri.

Poate dacă e juca fotbal ca Marcelo sau Dani Alves…

Acum este liber de contract și uitându-ne la ce este în fotbalul românesc, ne putem întreba lejer cum un fundaș de picior stâng precum Niky nu are loc în Liga 1. Da, ați citit bine, Liga 1. Sigur, când nu ai intrare, se așteaptă de la tine să fii cel puțin de nivelul lui Dani Alves sau Marcelo, chiar dacă aproape toate cele 31 de echipe rămase în primele două eșaloane au în bună măsură jucători pe care nici nu îi ții minte după nume. Iar eu am fost la câteva sute de meciuri în viața mea și am văzut câteva mii. Cunosc mai mulți jucători români și străini decât multă lume. Exagerez? Uitați-vă la rezultatele fotbalului românesc! Uitați-vă cum joacă majoritatea naționalelor și, mai ales, ce fac ai noștri când se transferă afară. O apă și-un pământ. Prea multe nu mai sunt de adăugat. Cert este că, nu demult, Nicolae Vasile spunea că visul său este să revină la echipa națională în 2022.

La națională în 2023!

Pentru că la U21 a jucat în 2015. Poate că nu o va face atunci, poate că va reveni în 2023. Când Rapid, echipa care l-a lansat în fotbalul mare, va face 100 de ani. Ca o coincidență frumoasă. Cert e că el nu trebuie să cedeze lupta. Are numai 24 de ani și chiar dacă porțile i se închid – o antiteză dureroasă a unuia dintre lait-motivele din imn -, eu unul cred cu tărie că răsplata va veni cât de curând. Pentru că, uneori, binele învinge. Iar un CV cu 70 de meciuri oficiale jucate în vișiniu nu are cum să nu conteze. Nu a dat vreun gol, dar îmi aduc atât de bine aminte lovitura aia de departajare decisivă transformată cu FC Botoșani în Cupa României… Dar fotbalul este așa cum este…

Mircea Dominte

1923.ro