N-o sa uit niciodata (ep. 4)

ciprian vasilache

Aboneaza-te pentru a primi gratuit o colectie de cantece pentru RAPID

* prin completarea adresei de email esti de acord sa-ti trimitem periodic informari cu privire la ofertele noastre si la articolele publicate pe site-ul 1923.ro
* indicates required

N-o sa uit niciodata ziua de 15 septembrie 2005. In saptamana respectiva incepusem liceul, clasa a x a, nu mai eram boboc, si deja dupa un an de liceu chiar ma simteam cocos.
Era joi seara, ne pregateam de meciul cu olandezii aia tari de la Feyenoord. Tin minte ca dupa tragerea la sorti ii urmaream, la fel cum urmaream tot fotbalul European in weekend pe Eurosport la emisiunea Eurogoals.

Erau tari, ce sa mai vorbim, batusera pe Ajax cu 2-1 pe Amsterdam Arena, in atac erau Kuyt si Kalou, care mai tarziu au ajuns bine rau de tot, unul pe Anfield si cel din urma pe Stamford Bridge.

Dupa terminarea orelor, il sun pe fratimiu: “ Ia zi ma, mergem diseara la 10Tone?!“ Prietenii nostri, o formatie de rapp underground, tocmai isi lansau albumul, chiar ii vedeam un fel de Wu Tang Clan, pentru ca erau foarte multi in formatie.

Concertul se tinea in Underworld, la Kogalniceanu acolo, aproape de rond, unde era celebra shaorma la 3 lei (cine stie, cunoaste).

Ajung acasa insa gandul nu imi statea momentan la concert, ci la Rapiduletul nostru, care dadea piept cu olandezii aia tari si infricosatori. Se juca in Cada lor din Rotterdam (The Kuip inseamna cada in olandeza) spre norocu nostru se jucau cu tribunele goale.

Meciul incepe, Rapidistii stau bine in teren, cand la o poarta, cand la cealalta, nimic notabil.
Prin min 40, pase lunga catre Dirk Kuyt, Danut Coman se intreba si el ce cauta pe acolo si mare Kuyt livreaza un lob de clasa mondiala peste portarul nostru si scorul devine 1-0 pentru Feyenoord.

Nimic surprinzator, eram obisnuit ca echipele romanesti, si mai ales Rapiduletul, sa se descurce cel mult onorabil in fata granzilor. Exact cum fost cu PSG, LIVERPOOL, VITESSE, INTER MILANO, ANDERLECHT insa habar n-aveam ca acesta nu era sezonul in care eram doar un adversar dificil, era sezonul in care eram noi calaii.

In repriza a doua incepe cu o schimbare la Rapid, intra cel pe care eu cu frate-miu l-am poreclit “The Magician“ Ciprian Vasilache, iar in min 75, in suprafata de pedeapsa, cu o schimbare de directie exemplara il forteaza pe fundasul Serginho Green sa sara ca un veritabil portar. Hent!

Lovitura de pedeapsa, emotii. Insa Ciprian nu avea emotii si executa in stanga portarului fix in plasa laterala!

Se termina 1-1, parca zburam de mandrie, parca imi venea sa strig pe geam: Am facut egal cu Feyenoord baaaa !

Altfel pleci la concert cu asa energie, asa rezultat, tin minte ca intrebam prin club cat e scoru la Dinamo-Everton, deja Steaua cu Valerenga era neinteresant.

Cineva a zis la un moment dat 1-1, bun, zic eu rezultat bun ca al nostru. Dupa concert ne-am urcat in taxi si am aflat scorul final la dinamo, 5-1, vai, ce sa mai ne-au furat seara “ii rezolvam noi in weekend, avem meci in groapa, ii spargem“ si bineinteles ca mergem sa vedem Rapiduletul

Si vine meciul cu Dinamo, vai…ce dezastru, 2-5, pierde Rapiduletul cu o diferenta mai mica decat a pierdut Everton ce-i drept! Dupa meci, incurajari, “ suntem mereu cu voi…” saptamana viitoare trebuie sa ne calificam in grupe!

Si vine meciul retur cu olandezii, Giulestiul fierbe, arhiplin, peste tot, pe scarile stadionului, pe blocuri, la balcoanele blocurilor din apropiere, absolut full !

Si incepe meciul, Rapidul ca niciodata, in FORTA! Min 12, pasa filtranta Daniel Niculae catre fratele lui de gol Mugurel Buga, scapa singur, sut, gol? NU! respinge portarul scurt pana la acelasi Buga care plonjeaza cu o lovitura de cap si trimite mingea in plasa! GOOOOL RAPIIIIIID!!!

Nebunieeee in Giulesti, simteam efectiv cum se zguduie stadionul, in peluza eram unii peste altii de bucurie (atat de multi eram) urlete de fericire.

Ne dezmeticim un pic, prindem glas sa cantam si sa ducem Rapidul in Grupele Cupei Uefa, sa huiduim si sa fluieram atacurile olandezilor.

In prima repriza nimic notabil, dar era linistea dinaintea furtunei !

Incepe repriza a doua, olandezii se aduna, strang randurile si incep atacurile, lovituri libere din marginea careului, de la mijlocul terenului, din coltu careului, la naiba! erau peste tot olandezii!

Si vine o lovitura libera prin min 70, centrare, lovitura de cap Andre Bahia si mingea intra in poarta!!!

Brazilianul vine cu degetul la gura, parca voia sa ne spuna “gata! acum faceti liniste”

Dar noi nu, ne bucuram, urlam, pentru ca asistentul avea steagu sus ! OFSAID ! Ala eeeeee!!!

In ultimile 10 minute olandezii au aruncat tot in careul nostru, iar Rapiduletu era tare rau pe contraatac, vai ce ocazii Niculae cu un luft singur singurel, Buga cu un dribbling, doua, trei, sut, HENT CAT CASA, arbitru nimic!!!

La un moment dat ma simteam asa descurajat ca ratam pentru ca ne stiam natia asta de ghinionisti, de sarmani in fata echipelor mari.

Si vine minutul 90+ cateva mingi lungi ale olandezilor dar Maftei, Mariusica Constantin si Rada erau la inaltime, la fel si skipperul apararii Dani Coman, si vine fluierul final!

NEBUNIE, nu il mai vedeam pe fratemiu, era langa mine, iar pe el calare altu si tot asa unii peste altii, de fericire, de entuziasm, zburam!

Si vine anuntul crainicului, Rapid prima echipa din seara asta calificata in grupele Cupei Uefa!

Ce seara memorabila

N-o sa uit niciodata!

Leasa Mihai