N-o să uit niciodată (Ep. 3)

N-o sa uit niciodata

Aboneaza-te pentru a primi gratuit o colectie de cantece pentru RAPID

* prin completarea adresei de email esti de acord sa-ti trimitem periodic informari cu privire la ofertele noastre si la articolele publicate pe site-ul 1923.ro
* indicates required

N-o să uit niciodată!  Pentru că țin cu Rapid din 1999, adică de la 11 ani, nu mă gândeam vreodată că voi ajunge la un meci de liga a 2-a. Ideea că această echipă ar putea ajunge acolo nu era bună nici de glumă. Până când a venit anul 2012. Insolvență, pe urmă refuzarea licenței și bang. 2013-2014 a fost unul dintre cele mai ciudate sezoane trăite.

Dar acum vreau să vă împărtășesc meciul cu Bucovina Pojorâta, din sezonul 2015-2016. Al doilea jucat în B în numai trei ani. Pentru că mi se pare, parcă, și acum cum văd mingea gata să mă izbească în față la golul de 2-0 al gazdelor. Din păcate s-a oprit în plasa vinclului nostru, iar tânărul Manea nu a putut face nimic, în afara faptului de a se uita neputincios.

Manea în poartă, la ultimul meci…

Fiind un puternic susținător al promovării tinerilor jucători români, m-am bucurat enorm că Dan Alexa l-a băgat pe puști între buturi. Strategie pe care o adoptă și Pancone acum, la FC Rapid 1923, cu Tătaru. E regula aia care-ți cere jucători tineri în teren, și ei preferă ca unul dintre ei să fie portarul. Manea n-a mai jucat de-atunci vreodată. În fapt, el nu a apărat decât în trei partide poarta Rapidului. Numai că totul se rezumă, defapt la altceva. Când am văzut țintarul acelui sezon de liga a doua, mi-am zis neapărat că la Pojorâta trebuie să merg. Cu toate că, fie vorba între noi, acolo e greu de ajuns de oriunde.

Trifoi în loc de gazon, basculantă în loc de tribună

De fapt, dacă nu era Rapidul, nu aș fi aflat prea curând de această localitate. Fără falsă modestie, am fost la două olimpiade naționale de georgrafie, am făcut facultatea în domeniu, bă, da’ de această micuță localitate n-am auzit. Cu chiu, cu vai, ajung la locul faptei alături de băieții de la Bacăul Vișiniu – nu e adevărat că toată Moldova ține cu steaua – și cobor dinspre stradă exact spre stadion, care este aproape lipit de carosabil. Stadion… când ai lucernă și trifoi în loc de gazon și o basculantă pe post de tribună oficială, lucrrurile arată altfel. Însă ăsta e chiar un farmec aparte.

Bucovina a bătut cu 2-1 și după s-a… desființat!

Departe de mine gândul că am putea avea probleme. Și totuși, meciul e pierdut. Cu 2-1, după ce adversarii au condus, cum am scris mai sus, și la două goluri. O înfrângere care, paradoxal, nu mi-a provocat o stare prea rea. Nu de alta, dar am înțeles că bucuria localnicilor că ne-au bătut este cu mult, mult mai mare decât tristețea noastră că am pierdut cu niște necunoscuți apăruți de nicăieri și dispăruți către niciunde. Pe bune. Rapid a promovat la finalul acelui sezon în Liga 1, iar Bucovina a retrogradat și, ulterior, s-a desființat.

N-o să uit niciodată peluza aia de lemn presat…

Un rezultat extrem de suprinzător în mod normal, dar atât de firesc pentru istoria sinusoidală a Rapidului. Liviu Ungurean, actualul șef de galerie, știe prea bine ce a fost acolo. Nu de alta, dar tot el a fost la microfon și chiar ne ruga frumos, din vârful peluzei din lemn presat: „Săriți mai încet, că se rupe asta și murim cu toții!” Ce amintiri… Chiar dacă nu sunt decât patru ani de atunci. Un sentiment care ne duce iar și iar cu gândul la versurile:

„Urlă de fericire și zâmbește atunci când ești trist! Fii întotdeauna mândru că ești rapidist”, din piesa Poartă fularul ce îi aparține lui Dragoș Leasă.

Dacă împărtășești și tu aceleași sentimente legate de Rapid, ți-am pregătit aceste produse speciale cu v ersurile de mai sus:

TRICOU 1

TRICOU 2

BLUZĂ VIȘINIE

BLUZĂ ALBĂ

BLUZĂ NEAGRĂ

EȘARFĂ

Dacă ți-a plăcut povestea, te invităm să o distribui pe Facebook și să ne scrii și tu povestea ta! Un moment legat de RAPID, pe care n-o să-l uiți niciodată! Trimite povestea ta pe rapid@1923.ro

Sursa foto: gazetasv.ro

Mircea Dominte

1923.ro