SPECIAL | 10 ani de la una dintre dramele fotbalului: decesul lui Robert Enke

Robert Enke
Robert Enke

Aboneaza-te pentru a primi gratuit o colectie de cantece pentru RAPID

* prin completarea adresei de email esti de acord sa-ti trimitem periodic informari cu privire la ofertele noastre si la articolele publicate pe site-ul 1923.ro
* indicates required

Cu titlul de vicecampion european în buzunar, după 0-1 din finala cu Spania, de la EURO 2008, Jens Lehmann își anunță retragerea de la națională. Nu e problemă, poarta e închisă pentru World Cup 2010. Căpitan și lider la Hannover, Robert Enke este cel care așteaptă să se facă remarcat în Africa de Sud. Ca numeroși portari de valoare debutase în prima reprezentativă târziu, în 2007. La 30 ani. Manuel Neuer este, deocamdată, prea crud. Nu are cum să îi ia fața omului care s-a călit la Mönchengladbach, Benfica, Barcelona sau Fenerbahce înainte de a-și găsi liniștea și cadența în orașul din nordul Germaniei. La 32 de ani, Robert Enke este unul dintre portarii care se anunță de netrecut la turneul final.

Șocul provocat de o știre dureroasă, în ajunul meciului naționalei

Problemele medicale nu-i dau însă pace. Când, în sfârșit, scapă de competitorul numărul 1, este pus în situația de a pierde naționala din cauza unei fracturi la mână. Se întâmplă în octombrie 2008, chiar înaintea unui meci de calificare cu Rusia. Ratează importanta partidă, dar revine în ianuarie. Lucrurile merg bine pe urmă. Până când vine iar toamna. Lipsește de pe teren din cauza unor presupuse probleme digestive. Nu este chemat, apoi, la meciul cu Chile. Meci care nu mai are să se joace. O știre cutremură întreaga lume a fotbalului pe 10 noiembrie 2009: Robert Enke, portarul numărul 1 al Germaniei, este lovit mortal de tren. Mașina este parcată lângă calea ferată, iar actele și alte posesiuni de valoare sunt așezate frumos pentru a putea fi identificate fără dificultate.

Depresia, dușmanul numărul 1 al titanului Robert Enke

Robert nu avea probleme digestive. Depresia se întorsese. Mai puternică decât oricând! Puțini știau de asta. Imaginea sa era aceea de zid de la Hannover. O echipă care, încet dar sigur, urca către topul Bundesligii. Puțini știau despre Lara, micuța lui, născută cu probleme la inimă și lăsată surdă de medicamentele care o țineau în viață. Dar care, din păcate, în 2006, a încetat din viață. Puțini știau despre conflictele interioare purtate în creierul omului cât un munte și cu înfățișare de dur atunci când juca peste hotare. La Hannover părea să își fi găsit liniștea, în brațele soției sale Teresa și a micuței Leila, pe care cei doi o înfiaseră.

Germania – Chile, meciul care nu s-a mai jucat vreodată

Reminiscențele eșecurilor din trecut și a pierderilor incomensurabile nu au mai putut rămâne în umbra minții sale. Totul a refulat, nimeni nu l-a mai putut opri să-și pregătească cu minuțiozitate plecarea inexplicabilă și prematură. Un bilet de adio, al cărui conținut nu a fost făcut vreodată public, e singura explicație pe care familia sa a primit-o și o va primi vreodată. Meciul cu Chile a fost anulat și nu s-a mai jucat vreodată. În semn de respect. Normal. Destinul a făcut ca, în loc să fie între buturi pentru această partidă, Robert să aleagă altceva. Mai erau câteva luni până la World Cup 2010… Cartea „A Life Too Short: The Tragic Story of Robert Enke„, scrisă de Ronald Reng este poate cea mai bună mărturie a acestei drame colosale care a lovit lumea fotbalului. Acum fix un deceniu.

Sursa foto: augsburger-allgemeine.de