INTERVIU / Cristi Săpunaru a vorbit pentru prima dată după retragerea de la națională

Săpunaru
Săpunaru

Aboneaza-te pentru a primi gratuit o colectie de cantece pentru RAPID

* prin completarea adresei de email esti de acord sa-ti trimitem periodic informari cu privire la ofertele noastre si la articolele publicate pe site-ul 1923.ro
* indicates required

La 35 de ani și 5 luni, Cristian Săpunaru a decis să se retragă de la echipa națională, după 36 de meciuri dintre care în 11 a purtat banderola de căpitan. Iată primul interviu pe care îl oferă după această decizie, apărut pe site-ul FRF. El a fost dat undeva destul de mascat, la un live blog care, sincer, nu interesa pe nimeni. Cu toate că au trecut ceva zile din momentul apariției sale, noi vi-l redăm acum integral, fiindcă a fost prea puțin mediatizat. Este un moment peste care fotbalul românesc a trecut mult prea ușor.

Interviu cu Cristi Săpunaru

Când ți-a apărut visul de a juca pentru echipa națională? Câți ani aveai și unde erai când te-ai gândit „vreau să ajung acolo, să îmbrac acel tricou, să aud imnul!”
Încă de pe la 9-10 ani! Urmăream meciurile României și chiar așa mă gândeam! Visul acesta s-a născut când am văzut câtă bucurie poți oferi oamenilor din tricoul naționalei. Mă uitam la meciurile de la World Cup ’94 și îmi doream enorm să ajung să pot face asta. Sper că am reușit.

Cum ai primit vestea primei convocări? Unde erai? Cum ai reacționat?
Eram la Rapid, se apropia EURO 2008, se tot vorbea de selecția pentru lotul final. Se vehicula și numele meu, dar nu îndrăzneam să cred. A fost un vis devenit realitate când am auzit că sunt chemat pentru meciul amical dinaintea turneului final. Am simțit că va fi bine.

Primele emoții ale lui Cristi Săpunaru la echipa națională

Suntem pe 31 mai 2008. Mai sunt două săptămâni până la Campionatul European, unde România e calificată. Jucăm în Ghencea, ultimul amical dinainte de EURO, cu Muntenegru. Minutul 57. Ți se face semn că intri și debutezi pentru echipa națională. Ce ai simțit?
Deși era amical, deși era 3-0 pentru noi în minutul 57, deși poate suporterii mă știu ca pe un tip tare… am avut emoții incredibil de mari! Atât știu, că tremuram de emoție 😊

Primul meci în care ai fost titular a venit în august 2008, peste trei luni. Atunci, practic, ți-a cântat imnul pe teren, cum se spune, pentru prima oară. La ce te-ai gândit pe durata imnului? 
De la emoțiile debutului, am trecut la un sentiment de mândrie. Și de maximă responsabilitate. Îmi spuneam în gând că trebuie să fiu concentrat total, am responsabilitatea de a reprezenta românii în sportul pe care îl iubesc cel mai mult!

Ce ai simțit când ai aflat pentru prima oară că vei fi căpitan pentru România?
Știi că se tot vorbește despre momentul în care te simți fotbalist… Ei bine, eu când am purtat prima oară banderola echipei naționale, m-am simțit român mândru, fericit, fotbalist, părinte împlinit, toate la un loc! Aici sunt cuvinte prea puține ca să exprime realitatea. Am fost FERICIT ca om, ca român și ca jucător.

Sfaturi pentru noua generație și mesaj pentru fani

Care a fost meciul după care ai fost cel mai fericit, la echipa națională?
Chiar nu exagerez, dar nu e vorba despre un meci anume. E vorba despre starea de spirit generală, despre senzația pe care ți-o oferă faptul că ești parte din echipa națională. A fost o fericire continuuă, nu se rezumă la 90 de minute.

Când ți-a încolțit prima oară, serios, gândul retragerii de la națională? Mă refer după 2015, după ce ai revenit din pauza de 4 ani de la lot.
Sincer, de curând. Poate am mai glumit înainte, dar în ultima perioadă m-am gândit serios.

Te gândești sau te-ai gândit să devii, cândva, selecționerul României?
Acum chiar e prea devreme să vorbim despre asta. Am visat să joc pentru România. Fiecare vârstă, cu visul ei 😊.

Cristi Săpunaru, adevăratul lider al naționalei României

Ai fost perceput de multe ori ca un lider la lot, și când erai mai tânăr, și în ultimii ani. Te-a ajutat acest rol sau ți-a dăunat?
Am fost norocos pentru că am avut la lot colegi de la care am învățat aceste lucruri, am deprins din felul lor de a se impune, am “furat”, dacă vrei, din secretele acestui rol. Eu cred că a fost bine, pentru că mi-am dorit să ajut mereu prin acest rol, nu am făcut-o pentru mine. Ci pentru efectul pozitiv pe care am simțit că îl pot aduce în lot.

Vine o generație promițătoare din spate, deja se adaptează la naționala mare. E generația Euro U21, cu Ianis, Radu, Pușcaș și ceilalți. Ce sfat ai pentru ei acum?
I-am simțit ca fotbaliști talentați și serioși. Să își păstreze seriozitatea, că talentul nu-l pot pierde! Chiar cred că vor ajuta mult echipa națională și că pot să ne facă fericiți pe viitor.

Mesajul lui Săpun pentru suporterii naționalei

Ai fost apreciat pe bună dreptate de suporterii naționalei pentru dăruire, pentru sacrificiu. Ce mesaj ai pentru suporterii echipei naționale?
Să respecte principiul lor cu care ne-au obișnuit – la bine, și la greu. Alături de tricolori! Rămâneți alături de echipa națională mereu, ea înseamnă România, ea suntem NOI, de fapt! Nu putem fugi de noi!

Ce lucruri ai învățat la echipa națională în acești peste zece ani de activitate care simți că le vei purtat totdeauna cu tine și te vor ajuta și dincolo de fotbal apoi?
Sunt multe, foarte multe. Dar cel mai importantă lecție învățată la națională este că trebuie să fiu, înainte de a fi fotbalist, un om bun cu ceilalți de lângă mine.

Pentru copiii care de mâine vor descoperi echipa națională, completează propoziția asta așa cum ți-ai dori să te știe ei: “Cristian Săpunaru a fost la echipa națională…”
… un fotbalist care a dat totul mereu și care nu a făcut compromisuri când a fost vorba de România.