REPORTAJ / Italia văzută „la picior”. Cum a trăit 1923.ro EURO 2019

1923.ro
1923.ro

Aboneaza-te pentru a primi gratuit o colectie de cantece pentru RAPID

* prin completarea adresei de email esti de acord sa-ti trimitem periodic informari cu privire la ofertele noastre si la articolele publicate pe site-ul 1923.ro
* indicates required

Ideea de a vedea România U21 la lucru, la EURO 2019 e fundamentul acestui articol marca 1923.ro. Pentru că așa am ajuns opt nopți în Italia. Nici nu lipsea tentația, pentru că atunci când ești cu Anglia și Franța în grupă nu ai cum să rămâi insensibil. Chiar dacă vorbim despre un turneu fără o importanță majoră la nivel global. Pentru România contează, mai ales că ne alimentează speranțele pentru viitor. Sigur, despre meciurile cu Anglia și Franța am scris deja. În detaliu chiar, încercând să vă insuflăm cât mai mult din emoțiile pe care noi le-am preluat la cea mai înaltă intensitate. Evident, direct de la sursă. Așa meciuri… Însă pe lângă asta, povestea excursiei în Italia este mult mai vastă. Cu toate că nu este totul, neapărat, legat doar de fotbal.

1923.ro față în față cu primarul

Plecarea, pe 17 iunie, undeva după-amiază. La o oră confortabilă, nici cu noaptea în cap, nici târziu în noapte. Sigur, ziua cam pierdută. Nu le poți însă avea pe toate, așa că măcar ne bucurăm de forma maximă în care ne aflăm și remarcăm imediat când dăm nas în nas cu primarul Bucureștiului, Gabriela Firea. Pleca alături de familie printr-o vacanță, poate. Văzând tricourile cu 1923 pe noi a ridicat degetul mare în semn de apreciere. Glumesc, sigur ar fi făcut-o. Numai că era ocupată să caute numărul porții de îmbarcare. Asta e, ea ne-a ratat. Noi mergem către a noastră poartă, luăm un ice coffee de la Starbucks și ne punem pe așteptat. Nu prea mult și, din fericire, la Milano ajungem conform planului. Atenție mare aici! Dacă la București, la metrou, ai turnicheți la intrare, în orașul modei italiene ai turnicheți și la… ieșire. Deci dacă arunci biletul după ce ai intrat în incinta metroului, nu mai ieși niciodată. Rămâi prizonier în subteran.

San Siro, un stadion pe gustul rapidiștilor. Evident, și pe gustul 1923.ro!

Glumim, însă situația oricum e una inedită. Cazarea e perfectă, avem și un Carrefour NON STOP lângă, nimic nu ne puteam dori mai mult pentru o noapte de tranzit petrecută la Milano. Așa că lăsăm totul în camere și o tăiem către Dom. Doar e atracția principală din Milano. Un oraș curat, aranjat, cochet chiar. Cu toate că nu are numeroase atracții turstice, cel puțin nu la nivelul altor urbe italiene, decența este un cuvânt ce îl poate caracteriza. Domul e fain, băgăm niște poze, o înghețată cu trei cupe și o plimbare în împrejurimi. Unde este aproape tot ce contează din Milano. Nu ne lungim, ne așteaptă un drum destul de anevoios a doua zi. Cu toate astea, după ce ne trezim și ne aranjăm, nu se poate să nu dăm o tură și până la San Siro. Unul dintre cele mai frumoase stadioane din lume, în opinia mea, face cunoștință cu însemnele 1923.ro. I se potrivesc de minune, având în vedere că pe exterior este colorat în… alb și vișiniu! Stadionul Giuseppe Meazza, așa cum mai este cunoscut.

Ce mișto e în metroul fără conductor!

Cică vor să îl dărâme și să facă altul mai frumos și mai… mic. În ton cu vremurile. Am aflat chiar în aceeași zi, din Gazzetta dello Sport. Gata, luăm și suvenirurile de cuviință, apoi ne îndreptăm către M5. La Milano sunt patru linii de metrou, dar lipsește M4. Ați înțeles ideea, deși pare ilogic. Totuși, urcându-ne în tren, înțelegem un pic. Pe magistrala asta, probabil cea mai nouă, merg doar garnituri fără conductor. Sigur, nu e ceva nemaipomenit. Singapore, Paris, Londra ș.a.m.d. au la rândul lor și chiar de mult. E ceva însă nou pentru noi, care nu am mai călătorit cu așa ceva.

Ne bucurăm de cursa până la gară, acolo unde ne așteaptă Regionale Veloce de Verona. E doar o mică stație, în drum spre Veneția, dar nu putem să nu ne rupem câteva ore pentru orașul Julietei. Sentimentele, odată ajunși aici, sunt amestecate. Ne întâmpină cerșetori români. Pe urmă, direcția balconul Julietei. Aici, țigănie mare. Oameni care se pozează cu mâinile pe sânii statuii. Plecăm destul de repede.

De la Arena Verona, 1923.ro merge direct la gara Santa Lucia

La pas, spre Arena Verona. Un Colosseum ceva mai mic, dar la fel de spectaculos. Un calzone ne potolește foamea și continuăm evaluarea orașului pe o căldură toropitoare. Urbea care are și un titlu al Serie A în palmares în 1985 are un farmec aparte, cu toate că fațadele clădirilor sunt dezamăgitor de coșcovite. Într-o antiteză absolută față de Milano. Sigur, nu e așa important pentru niște turiști care poposesc aici undeva la trei ore. Mai însemnat este să păstrăm în minte lucrurile frumoase. Drumul continuă spre Veneția, gara Santa Lucia e destinația finală pentru următoarele două zile. E un popas mai mare. În același timp, România se pregătește de meciul de deschidere, de pe 18 iunie, cu Croația. Adică mâine. Deja suntem în vaporetto și ne îndreptăm spre cazare.

1923.ro nu poate lipsi din inima Veneției

Un apartament superb, Booking ne-a aranjat și de data asta. Iar bagajele, evident, așteaptă să fie despachetate după lăsarea soarelui. Piața San Marco merită un tur, iar accesoriile 1923.ro etalate și aici.

Se lasă seara, dar aglomerația este încă în toi. Nu ca la prânz – vom afla a doua zi – însă oricum se vede potențialul turistic al orașului. Pizza de pe faleză e oribilă, admirăm în schimb un uriaș vas de croazieră cam ca cel care stârnise panică cu numai câteva zile în urmă când era să intre pe mal. Veneția este extrem de spectaculoasă, conform așteptărilor. Nu prea are vegetație, dar nici mașini – mă rog, în partea lagunară – așa că poluarea nu e așa mare. În schimb canalele alea… Podurile, gondolele… Până și LEGO este făcut personalizat pe calapodul urbei. Din păcate, Veneția pare a fi și capitala mondială a chiciurilor. Absolut orice poate fi luat de pe aici la prețuri de tot felul.

Pescărușul tâlhar și cofetăria rapidistă

Inclusiv sandwichuri. Dar stați, că nu e din context. Ne referim de cel pe care pescărușul i l-a furat direct din mână lui Dragoș. Efectiv nu știam ce ne-a lovit. O aripă peste ochi, și cu ghearele a înșfăcat bucata de pâine care mai rămăsese. Hoațe mari aceste păsări! Suntem consternați, dar și amuzați în același timp. Asta da amintire! Niște turiști asiatici sunt martori și se amuză împreună cu noi. E gata și Veneția, România bate 4-1 Croația. Vicecampioana mondială este ridiculizată de Hagi & co. E adevărat, la U21, cum am mai spus. Chiar și așa! Peste trei zile suntem la Cesena, pe stadion. Nu ne cazăm acolo. După ce ne mai bucurăm un pic de superbul oraș lagunar, merge către gara Santa Lucia și luăm trenul către Rimini, cu o oprire de câteva ore la… Bologna. Nu neapărat că ne doream să gustăm pizza de aici – una care se va dovedi a fi excelentă – (Recomandam Spacca Napoli in Bologona)

dar avem de văzut un sanctuar al rapidiștilor, perfect pentru 1923.ro. Cofetăria vișinie despre care am scris pe larg aici.

Loc în care primim niște prăjituri de senzație, dar și unele ponturi pentru ce e de vizitat în Bologna.

Plaja e la 100 metri…

Nu avem cum să stăm mult. Rimini ne așteaptă. Nu atât orașul, cât Viserbella, stațiunea de lângă, unde vom petrece următoarele cinci nopți. E tare aproape de Cesena și putem ajunge ușor la meciurile României. Prima dată cu Anglia, pe 21 iunie, la 18:30. Apoi Franța, pe 24 iunie, de la 21:00. Nu ne interesează neapărat rezultatele, ci oportunitatea de a fi părtași la un asemenea moment. Faptul că el se va dovedi a fi unul istoric, nu poate decât să ne bucure. Dar e doar meritul băieților… În mințile noastre a încolțit și ideea de a prinde ceva soare. Stăm la 100 metri de plajă. Și nu, nu este exagerare, precum cele a ălora de zic că au apartamente la cinci minute de metrou. 100 metri din casă până la apa din Bagno Mario.

1923.ro împarte cazarea cu… Miss Bianca

Bașca împărțim pensiunea La Volpina și cu o prezență feminină aparte. N-are cum să nu-mi fugă ochii în momentul în care o văd. Iese în evidență e o puștoaică venită cu familia, români toți. Abia mai târziu aveam să aflăm de pe sport.ro că ea este iubita lui Adi Petre, unul dintre tricolori. Puteam jura. Bianca nu a putut rata acest eveniment și, mai presus, ocazia de a demonstra că este cea mai frumoasă dintre iubitele fotbaliștilor români prezenți la EURO 2019. Și nu numai… Nu spunem că nu erau și altele măcar la fel de frumoase, dar noi nu am văzut… Cel puțin în Viserbella sigur nu a mai fost cazată vreuna. Dar nu e timp acum de admirat fete, avem treabă aici. Sunt site-urile specializate pentru așa ceva. Noi, 1923.ro, avem altele pe cap, asta era doar o paranteză pe care, sincer, chiar n-o puteam omite.

Greșeala de a alerga desculț pe plajă și farmecul Cesenei

Separat, în gândul meu, încolțește și ideea de a alerga desculț pe plajă. Fac asta vreo 14 kilometri, dar dorința mea de a mă contopi cu natura mă costă… Nu intru în detalii. Cert e că nu recomand. Dar recomand plaja din Viserbella! Acolo unde nu-ți poți da seama dacă răsăritul e mai frumos decât apusul sau invers. Și nici dacă liniștea din stațiune e recomfortantă sau enervantă. Nouă ne-a plăcut. Mai ales că ai și altele de văzut pe acolo. De exemplu Italia în miniatură. Sau dacă nu te atrage, dai o fugă în Republica San Marino, care e la 20 kilometri. Noi ne-am împărțit între cele două destinații și pe urmă am făcut schimb de impresii. Oricare este o alegere nemaipomenită! Ca și Cesena, dacă vrei să faci o oprire de o zi. Un oraș prea liniștit, dar nici nu prea ai la ce să te aștepți din partea unei urbe italiene cu 100 mii de suflete. Pentru el am avut mai mult timp înaintea ultimului meci, cu Franța. După deliciul cu englezii, scor 4-2, meritam și acest minirăsfăț cultural.

Soarele puternic. Prea puternic!

Revenind la Viserbella, trebuie să multumim Divinității că nu am avut decât o zi ploioasă. In restul am putut lua cât soare am poftit. Chiar dacă „moftul” ne va costa ceva piele pârlită. Strângem din dinți, că așa e la mare. Măcar e apa caldă! La noi, așa ceva nu e chiar un lucru obișnuit în iunie. Doar că la cât de puțin adâncă e Adriatica în zonă, nici nu are cum soarele de amiază să nu o „fiarbă”. Nisipul bătătorit și fin, chiar dacă nu e cel mai bun din lume oferă un plus, mai ales la alergat. Știm că e ultima zi sub soare. Seara suntem la Cesena, iar dimineața următoare luăm trenul către Milano. Motiv pentru care profităm, ba chiar riscăm alte câteva arsuri. Pe cer nu e vreun nor. Timpul curge. Între timp eliminarea Italiei din cauza rezultatului de 0-0 dintre România și Franța se consfințește.

Tren „de fițe” fără WiFi și cu întârziere ca la CFR

Nu e frumos, dar pe noi nu ne mai interesează. Să fim serioși! Gazdele însă nu ne iartă și ne spun zâmbind: „biscoto”, „panino”. Așa o fi, replicăm noi în engleză… dar voi să nu faceți ca noi pe viitor! Încheiem cu un zâmbet și că gândul la drumul lung ce ne așteaptă spre București. Avem de schimbat două trenuri și un avion. Cel puțin interesant. De la Bologna la Milano luăm Freccia Bianca. Un tren lăudat, dar totuși sub așteptări. Nu vorbim neapărat de lipsa internetului, deși într-o țară ca Italia, în 2019, în asemenea tren, asta n-ar trebui să se întâmple… Ne deranjează mai ales întârzierea de 30 minute avută în Milano Centrale. Exact ca la CFR. 😊 Măcar ne-am luat marja de siguranță temporală și avem tot timpul să parcurgem încă 50 kilometri cu trenul până la Malpensa, aeroportul „nostru”.

Nu, pe bune, ce atâta grabă, că mai ai de așteptat…

După atât drum, oboseala își spune cuvântul. Vrem doar să ne urcăm o dată în avionul care merge spre București. Orice vacanță activă e mișto, da’ lasă și niște sechele fizice. Mai ales când schimbi deja trei trenuri. Am o mică problemă cu pașaportul, și încerc să-i explic polițistului de frontieră, care știe engleză cam câtă arabă știu eu, că toate biletele sunt la pe un singur telefon, că au fost luate pe aplicație. Nu e prea politicos, eu mă enervez, dar îmi mușc limba la gândul că poate ajung prin arest. Ce-ar mai fi fost…? :))) Sunt agitat. Mă vede, la care  atunci vine replica bombă: „Mergi la Otopeni, așa-i? La ce te grăbești? Are două ore întârziere!” Straight face. Nu știam dacă glumește, face mișto sau e cât se poate de serios. Avea să aflu imediat. E a treia variantă. Din păcate. Aveam să aflu imediat. De pe panoul unde anunța zborurile pentru că, într-un final am reușit să trec și eu de control. A înțeles că sunt în regulă. Zborul nu era. Se vorbea de furtună la București, dar toate celelalte companii veneau și plecau.

„Dubai? Dubai?” Nu, mersi…

Numai Ryanair nu… De ce? E, de low cost, d-aia… Bun, resemnați, luăm o sticlă de vin și ne punem pe așteptat. Cele două ore se transformă în trei, sticla se duce. Mai luăm un pahar.

Mai arunc un ochi la stewardesele de la Emirates care se nimereau în zonă. Nu atât la ele, cât la uniformele lor extrem de elegante. Se fac aproape patru ore. Nu mai zic nimic, doar alerg un pic prin aeroport că am impresia că am uitat un încărcător undeva. „Dubai? Dubai?”, îmi strigă o tipă de la Emirates, care tocmai se pregătea să închidă poarta. Nu… doar alerg de nebun prin terminal, e OK. Nu mă gândesc decât ce frustrant e să aștepți într-un aeroport. Parcurg un pic Gazzetta dello Sport pe care o luasem special pentru zbor. Mă mai uit pe ea și pe urmă, asta e. E destul de groasă, ziar serios, evident, nu ca gunoaiele de la noi… Mă gândesc simultan la despăgubirea pe care va trebui să ne-o plătească Ryanair. Măcar atât pentru timpul pe care ni-l fură.

Jos pălăria, Ryanair!

În cele din urmă ne îmbarcăm. Ajungem cu bine la București în puterea nopții. E vreo 4. Altă problemă… Îmi stric somnul, dar, deh, ce să fac… Nu mai contează. Important e că echipa 1923.ro este acasă. Fie vorba între noi, ulterior, Ryanair s-a comportat exemplar și ne-a dat  cei 250 EURO de om imediat, cum spune legislatia UE, pentru o întârziere mai mare de trei ore. Jos pălăria. Până la urmă se mai întâmplă… Important este tratamentul pe care îl primești pe urmă. Și, la acest capitol, oamenii chiar s-au comportat exemplar. Felicitări! Rezumat acum. O vacanță plină, interesantă, cu peripeții, cu luat parte la un moment istoric pentru fotbalul românesc. Cu un bronz pe cinste și cu o îmbogățire culturală însemnată. Totul datorită calificării României U21 la acest turneu final. Am fost și noi o părticică din înveputul poveștii lor de succes. Sperăm să funcționăm ca un talisman, iar prezența noastră, a echipei 1923.ro, acolo să le poarte noroc pentru tot restul carierei.

1923.ro recomandă: vizitați Italia!!!

Să îi vedem pe băieți performeri și la Olimpiada din 2020, dar și la nivel de seniori. Poate că pentru EURO 2020 nu se mai poate face nimic… Însă trebuie să credem că această generație ne va aduce calificarea la World Cup 2022. Ar fi prima după 24 de ani. Dumnezeule! Și trebuie să credem în ea. Pentru că, altfel, acest  succes la EURO U21 va rămâne un anonim. Ce bine era dacă rămâneam și la meciul cu Germania… Nu știm dacă se putea schimba ceva, însă ne place să credem că România a avut atunci ghinion. La fel cum a avut noroc cu Anglia, de exemplu. Cum se întâmplă mereu în viață, trebuie echilibru. Dacă ne supărăm, poate noi, 1923.ro, îi urmăm și în Japonia. Până atunci, vom păstra toată viața în minte itinerariul Milano – Verona – Veneția – Bologna – Rimini – Viserbella – Cesena – San Marino – Viserbella – Rimini – Bologna – Milano. Italia chiar este o țară fascinantă. Deși, la fel ca oricare alta din lume, are și lipsurile ei…

Mircea Dominte