Victoria cu 3-2 în fața Angliei, ultima de la un campionat european pentru naționala mare, pare la secole distanță. Nu au trecut 100 de ani, însă din 2000, dacă ne punem pe calcule, e o copilărie de om. Până acum, când România trebuie să joace iar împotriva Angliei. La EURO 2019. Din păcate nu la cel care contează la nivel global, cel al cărui trofeu Cristiano Ronaldo l-a ridicat deasupra capului acum trei ani. Însă, pentru România, participarea printre 12 naționale la EURO U21 este o performanță uriașă. Fiindcă acolo mai sunt nume alese pe sprânceană, ca de exemplu Anglia, Franța, Germania, Austria, Danemarca, Italia, Spania, Belgia, Polonia, Serbia și Croația. Nu am început degeaba în ordinea dată, pentru că primele două ne sunt adversare directe.
Amintiri cu România – Anglia de acum 19 ani…
Din est, doar trei echipe, adică fix o treime dacă adăugăm și România. În fine, Polonia e mai mult spre centru. Numai că ale lor performanțe recomandă astfel de performanțe. România avea o singură participare, în 1998. Când eram gazde. Așadar calificarea în sine, dată fiind starea fotbalului românesc actual, e o imensă performanță. Dar Pușcaș, Hagi, Radu & co. au învins Croația în primul meci cu 4-1. Uau! Toate premisele ca al doilea meci, cel cu Anglia, să fie unul cel puțin interesant. Nu ne grăbim, ca toți „jurnaliștii” să comparăm această selecționată cu vreuna calificată la turneele finale de seniori. Mai ales la, să spunem, CM 1994 sau măcar EURO 2000 când obținusem acea victorie epocală cu aceeași Anglia, atunci când Ganea a transformat lovitura de la 11 metri în ultimele minute. Cei care au un pic de cultură fotbalistică sau, măcar, cultură, văd diferența uriașă.
VAR-ul nu este de partea lui George Pușcaș și de această dată
Cam aceeași diferență dintre Lionel Messi și Cristina Neagu. Cine a fost la Cesena pentru Anglia – România la U21 a înțeles mult mai bine că atmosfera și interesul din jurul acestui turneu nu au nimic de-a face cu cele de la un EURO de seniori. Numai că nu despre asta este vorba. O dată ajunși pe „Dino Manuzzi” sentimentul că suntem ca acasă ne-a cuprins instant. Cică stadionul ar avea 23.000 și ceva de locuri, iar oficial, spectatori anunțați sunt 8.440. Dintre care cel puțin 8.000 români, restul englezi. Câteva sute. Nici nu mișcă, pentru că tribunele sunt colorate în galben. România începe tare și demonstrează că, într-adevăr, are o agresivitate cu mult peste ce a avut orice națională a României pe care eu unul am văzut-o. Din păcate tabela arată 0-0, chiar și după ce Pușcaș o bagă în poartă. E ofsaid, iar VAR-ul confirmă. Egalul nu e rău, dar parcă ne-am dori să batem iar Anglia.
4-1 cu Croația, 4-2 cu Anglia, dar semifinalele nu sunt încă antamate
După pauză nu mai jucăm cum ar trebui, însă faptul că aproape suntem acasă ajută. Șansa e de partea noastră, iar Ionuț Radu, căpitanul, e înger păzitor. Căluțul de mare ca străjuiește fosta „casă” a lui Daniel Pancu de acum fix 20 de ani este ca un talisman. Nu mai mare decât Florinel Coman. Capriciosul mijlocaș de la fcsb e aruncat în luptă când Rădoi a simțit că ceva trebuie schimbat, iar de aici meciul s-a schimbat. Ultimele 15 minute sunt greu de descris. Pentru a fi mai expliciți, vă amintim că în minutul 76 era tot 0-0, iar la final, când prelungirile s-au încheiat, iar arbitrul a dus fluierul la gură, tabela avea scris mare 4-2. Pentru România! Ceva mai frumos nici că se poate după două meciuri. Doar că, paradoxal, asta nu ne califică ÎNCĂ. La acest tip de turneu merg direct în semifinale primele, dar și cea mai bună de pe locul 2. Din trei! Sigur, România e totuși în poll position, doar că nu e bine să ne amăgim până nu trece ultimul meci, cu Franța. În care, apropo, ne calificăm la braț în cazul unui egal cu „cocoșii”. Doar zic…
1923.ro alături de România!
În fine, revenim la eroi. Intrarea lui Florinel Coman a funcționat ca o dinamită înfiptă într-un aisberg. Pentru că jocul României cam așa arătase în repriza a doua. Faza 1: Florinel este secerat în careu, Pușcaș transformă impecabil. Tribuna erupe! Oameni cu tricouri vișinii, alb-roșii, ale Ripensiei, ale Politehnicii TImișoara, pe alocuri cu Farul sau care marchează drumul făcut tocmai de la Iași. De peste tot! Și mai multe, galbene. Firește, 1923.ro nu putea lipsi de la un așa eveniment, motiv pentru care am fost în primele rânduri. După filmarea golului marcat de atacantul cu numărul 9, suntem martori la faza splendidă făcută de Hagi. Doar că, din păcate, e 2-2. Fiindcă englezii ne taxează mereu după ce conducem. Din păcate, la mentalitate mai avem mult de lucrat. La fel ca și la echipa mare, tineretul nu este cu nimic mai prejos. Dar este mai presus la agresivitate. Mult mai presus!
Cea mai importantă performanță ar fi calificarea la JO 2020
De aia revenim la Florinel Coman. Dubla lui, începută cu noroc, printr-o gafă imensă a unui portar de mare perspectivă, și pecetluită cu un gol colosal, ne duce la două victorii din două meciuri. România bate Anglia cu 4-2, iar sărbătoare de la final durează zeci de minute. Ionuț Radu, căpitanul, omul dintre buturi, își duce băieții să sărbătorească alături de fiecare bucățică din tribune unde coloritul galben predomină. Oamenii sunt în al nouălea cer, nu au venit degeaba până la Cesena. Stadionul dintre blocuri maro, cochete și liniștite, ne aduce una dintre cele mai frumoase amintiri fotbalistice pe care le vom păstra, mai mult ca sigur, tot restul vieții. Băieții s-au maturizat, nu mai sunt copii! Noi, printre oamenii care mergeam mulțumiți înapoi spre gară, așteptăm meciul cu Franța. Vom fi tot aici. Așteptăm o nouă prestație de gală și o calificare în semifinale. Care, mai important decât orice, ar aduce calificarea naționalei României la JO 2020. O competiție imensă la nivel global, unde noi nu mai prea contăm de ceva ediții…
CLICK AICI pentru imagini VIDEO și pentru REZUMATUL unei seri de NEUITAT!
Foto: zf.ro
