Fotbal nemțesc. Greuther Fürth, trifoiul pe care s-a pus praful

fotbal fürth
Stadion fotbal Greuther Fürth

Germania a avut multe campioane la fotbal. Iar Greuther Fürth este una dintre ele. De fapt, doar nouă cluburi au mai mult decât cele trei titluri ale echipei din nord-vestul Nürnbergului. Știu, pentru fanii lui Greuther e o afirmație plină de blasfemie, dar adevărul cam ăsta e. Bayern München, FC Nürnberg, Borussia Dortmund, Schalke 04 Gelsenkirchen, SV Hamburger, VfB Stuttgart, Borussia Mönchenngladbach, Werder Bremen și FC Kaiserslautern. Astea sunt singurele mai de succes decât micuțul Fürth. Care, totuși, are același număr de titluri ca un nume greu din Germania, FC Köln. Adevărat este că marea problemă e constituită de faptul că aceste titluri au venit în 1914, 1926 și 1929. Cu peste trei decenii înainte ca Bundesliga să fie inventată. Premierul League-ul Germaniei, etalonul suprem pentru fotbal în această țară. Chiar și așa, ne place tradiția.

Fotbal în Bundesliga, doar o dată. În 2012-2013

Motiv pentru care trag o fugă cu metroul până la primăria din oraș. De unde o iau pe jos către stadion. Să văd ce-i p-acolo. Nu este meci, v-am zis deja că timingul a fost prost pentru a putea admira și aici un duel de liga a doua. Ah, uitasem să menționez, în celebra Bundesliga, Greuther a jucat doar o dată, în sezonul 2012-2013. De unde s-a întors în al doilea eșalon ca ghiuleaua în picaj, de pe ultimul loc, 18. Despre 2.Bundesliga este altă poveste pentru „trifoi”, fiindcă acolo sunnt o prezență constantă de decenii. În fine, fan-shop-ul e deschis. Brelocurile nu mă mulțumesc în totalitate, așa că iau și o halbă în miniatură, cu sigla clubului. Numai bună pentru shoturi. Pe urmă, după ce scrutez bine conținutul – extrem de bogat pentru un club din liga a  doua – din magazin, o iau spre partea din față a stadionului Sportpark Ronhof.

Cel mai mare stadion pe care se juca fotbal în Germania

Stadion situat undeva între niște blocuri extrem de liniștite. De fapt aproape de ele, ca să fiu mai corect. Ulterior aflu că în 1910, atunci când a fost inaugurat era cel mai mare din Germania. Un detaliu interesant dacă vorbim, totuși, despre un oraș care nu este imens. Nici el nu e spectaculos pe exterior, dar nici rău n-arată. Tipul de stadion-mall, nu prea mare. Cam 18.000 locuri. Însă nici nu cred că trebuie mai mult pentru un astfel de club. În față, remarc trei trifoiuri de beton, pe fiecare scris câte un an. Evident, cei în care clubul a cucerit titlurile despre care pomeneam anterior. Mi-aș dori să le fac o poză așa, pentru colecția personală. Nu-mi închipui să fie vreo problemă, chiar dacă văd un bătrânel în spatele porții de acces. Îi explic ce intenționez, la care primesc un răspuns tăios: „Nein! Sie müssen raus gehen!”. Adică: „Nu se poate, trebuie să ieșiți!” Mă bufnește râsul, pentru că nu era vreo infracțiune. Dimpotrivă!

Berea Grüner și cârnatul din parc

N-o s-o dau pe aia cu caracterul nemților, fiindcă sunt, în general, cel puțin la fel de amabili ca românii. Ca să fiu politicos formulez așa! Caz izolat, mai ales că în urmă cu numai trei minute de acest incident, doamna din magazin a fost extrem de politicoasă. Se întâmplă oriunde. N-am cum să fiu cine știe ce dezamăgit, e o poză pe care, probabil, o pot găsi oricând pe net. Iar dacă nu, până la urmă nu e o mare pierdere. De acum mă gândesc să mai pun mâna pe un Grüner. O bere locală, autohtonă, extrem de gustoasă și cu ceva tradiție în spate. N-am văzut un meci aici, dar am învățat câte ceva despre un club mai important decât credeam în istoria Germaniei. Nu mare, dar cu un farmec aparte. Farmec pe care îl are și marele cârnat așezat lângă un fast food din parcul situat cam la 1 kilometru de stadion. Acolo unde suporterii nu pot decât să viseze că al loc club va mai lua un titlu național la fotbal.

Aboneaza-te pentru a primi gratuit o colectie de cantece pentru RAPID

* indicates required