Fotbal din Bundesliga. Nici frații nu mai sunt ce erau… Nürnberg – Schalke 1-1

Bundesliga fotbal
Nürnberg - Schalke 04 meci de fotbal din Bundesliga

Aboneaza-te pentru a primi gratuit o colectie de cantece pentru RAPID

* prin completarea adresei de email esti de acord sa-ti trimitem periodic informari cu privire la ofertele noastre si la articolele publicate pe site-ul 1923.ro
* indicates required

Din nou fotbal nemțesc! Observ că destinul mă duce, aparent întâmplător, pe terenurile din Germania unde Rapid a evoluat în Europa. Am bifat deja meciuri de fotbal de la fața locului ale Herthei Berlin – ce amintiri frumoase! – și ale lui Eintracht Frankfurt. Câte unul, ce-i drept. Două meciuri din Bundesliga la purtător, când găsesc eu pe net bilet cu doar 12 euro la 1. FC Nürnberg – Schalke 04 Gelsenkirchen. Ce șmecher mă cred, na că i-am prostit. Pentru unul care știe prețurile tichetelor din fotbalul nemțesc, nu neapărat Bundesliga – 8 euro am da, de exemplu, pe un loc în picioare la liga a 5-a la TeBe Berlin – ăsta chiar e chilipir. Despre echipe, apriori, nu mai știu iubitorii contemporani ai fotbalului mare lucru. Îndrăznesc să cred că, cel puțin pe Nürnberg, 90 la sută dintre iubitorii fotbalului din România o consideră de pluton.

Nouă titluri pentru adversara Rapidului din 2007

Așa e acum, doar că ea are al doilea număr de titluri câștigate după Bayern München! Doar nouă, totuși. Cifră pe care însă nici Dortmund nu reușește să o egaleze deși se chinuie de ani buni. Ultimul în 1968, la un singur an după ce Rapid l-a luat pe primul oficial. Se explică. Nici Schalke nu stă mai bine, chiar dacă are șapte și acum ceva ani a jucat o semifinală de Liga Campionilor, cu marele Raul la timonă. În umbra lui Bayern și chiar a Borussiei Dortmund se află de decenii. Mă rog, eu îmi caut acum locul în tribune. Și așa cum se întâmplă de obicei, ocolești fix tot stadionul ca să ajungi la sectorul dorit. Îmi amintesc subit că aici a jucat Rapid acum aproape 12 ani. Prima echipă din istoria fotbalului românesc care nu a jucat tururi preliminare în competițiile UEFA. 0-0 bun, da’ degeaba după 2-2 pe Giulești. Offff, amintiri…

Un alt episod al fraților din fotbal

Îmi caut locul. Mocăciunea de care mă bucuram se traduce printr-un mare grilaj care delimita peluza de tribună și vizibilitatea… pe măsură. Vă dați seama… Măcar prind minutele de dinainte. O coregrafie comună și atunci aflu că cele două echipe sunt înfrățite. Superb! Arată tare bine treaba, stadionul plin. 50.000 pe muchie, cu toate că arena nu arată nemaipomenit. S-or fi jucat acolo meciuri la World Cup 2006, dar chiar este una de modă veche. Nici vorbă să fie la nivelul celor pe care joacă Eintracht, Hertha sau chiar Union Berlin. Bun, cel din urmă are numai 22.000 locuri pentru meciurile de fotbal. Mă refer însă la aspect și, mai ales, vizibilitate. Mă descurc cumva. Asist la un meci special. Der Club – pseudonimul gazdelor – e disperat. Are nevoie de trei puncte ca de aer ca să iasă, dacă mai poate, din zona retrogradării. Oaspeții, frați, frați, însă stau și ei prost. Nu-și permit pași aiurea.

Bucuria nu ține decât un minut

Totuși roșiii atacă în valuri. Deh, echipă însă fără mare calitate și, mai ales luciditate. Unde mai pui că, pe lângă lipsea preciziei mai au gol anulat, dar și 11 metri ratat. Paharele de bere zboară prin tribună din cauza frustrării. Pun instinctiv mâinile pe ceafă, nu că m-ar ajuta prea mult dacă neplăcutul s-ar produce… Măcar atmosfera e mișto, dacă goluri încă nu. Până la urmă Nürnberg marchează! E minutul 83 și bucuria pe măsură. Chiar ar fi trei puncte de aur. Numai că frații lor vor partea. Și doar un minut ține bucuria. Se termină 1-1, dar nimeni nu mai este trist. Pare-se că lumea e resemnată pe aici. Nu că ar fi ceva inedit să se ducă iar în liga a doua. Doar abia s-a întors echipa de acolo. Mergem spre metrou. Ce puzderie, ce îngrămădeală! Măcar trenurile, care circulă din zece în zece minute opresc numai la gară. Care e aproape de centru. Adică de unde m-am dus eu la meci, pe jos, vreo 6 kilometri.

Trenul merge direct la gara din oraș

La final nu mai aveam chef de așa ceva. De la gară o iau însă din nou pe străzile frumosului oraș. Acolo unde Rapidul a făcut, probabil, ultimul mare meci european. Raportându-ne la nivelul adversarului, dar și la perspectivele date de rezultat… Uau, sunt 12 ani de atunci! Prin centru mulți suporteri ai lui Schalke se plimbă. Foarte mulți! Acest egal nu face pe nimeni fericit, dar nici nu este un motiv de întristare. Între pereții cetății se simte miros de weekend. Pentru că meciul s-a jucat vineri seară. La hotel, dimineața, aceeași fani ai lui Schalke. Liniștiți și civilizați. Nu că ai lui Nürnberg n-ar fi. E și subiectivă treaba, datorită frăției. Nu ai cum să dai o notă clară acestor suporteri. Orașul e, în schimb, superb. Iar fan-shop-ul destul de drăguț. Ai ce lua, ca de la majoritatea cluburilor din Germania. La șase kilometri doar de centru intrăm în Fürth. Marea rivală locală la fotbal a roșiilor. Am încercat să văd și acolo un meci, dar timingul n-a fost bun. Cu toate astea am ceva povești și de acolo…