SPECIAL / Alergând cu Daniel Niculae şi Vasile Maftei prin Bucureşti

Niculae Maftei
La alergare cu Daniel Niculae şi Vasile Maftei!

„Bă, vezi că aleargă şi Niculae şi Maftei duminică!”, îmi spune un prieten, înainte de Bucureşti 10K, competiţia din ce în ce mai populară, organizată de marea noastră campioană, Constantina Diţă. Hmmm… da’ oare la ce aleargă? De anul ăsta e şi semi, prima dată. Presupun că totuşi la 10 kilometri, cea mai populară cursă. Pentru că alergaseră alt semimaraton cu doar o săptămână în urmă. Nu-i văd pe nicăieri înainte de start, că doar aş vrea şi eu să fac o poză cu ei. Nu am cum să ratez aşa ceva. O să ţin minte toată viaţa meciurile alea cu Hamburg, când stăteam în genunchi în faţa TV-ului şi ei erau acolo, călăii nemţilor. Ajung la kilometru 4 şi deja eram resemnat că printre cei aproximativ 1.500 de oameni care aleargă nu sunt şi ei.

„Hai Rapidu’!”

Numai că, la un moment dat aud: „Hai Rapidu’!” Întorc capul. Ambii câştigă teren repede şi accelerează. „Haide, Mircea, bagă!”, strigă Nico, cu care am avut onoarea să mă cunosc cu ceva ani în urmă. Imediat, întoarce capul şi Vasile: „Vezi ce înseamnă să ai paceri?!”, îmi spune râzând. Ritmul e excelent, undeva la 4:15 pe kilometru. Pace pe care l-am avut, de regulă la 5 kilometri, nu la 10… Îmi propuneam undeva la 4:27 să alerg. Tocmai ce bifasem un semimaraton greuţ la Braşov, cu o zi înainte. Nu că am performat, dar efortul a fost considerabil, iar scurta asta de 10 kilometri o vedeam mai mult de descărcare. Cu toate că mi-ar fi plăcut să-mi bat recordul de 44:42 din 2017. Nu e uau, dar nici de ultima gherlă. Acum, na, dacă în 2018 am fost mai slab, eram oarecum resemnat şi acum.

Daniel Niculae şi Vasile Maftei, catalizatori spre un record spulberat!

„- Alergaţi la 10 sau la semi?”, întreb pentru a desluşi misterul. „- Seeemi!”, răspund cei doi la unison cu maximă determinare. Îi simt în vână, cei doi kilometri alergaţi împreună sunt la acelaşi ritm. E normal totuşi. Nu sunt alergători, dar au CV de sportivi de înaltă performanţă. Îi ştie toată România. La un moment dat, drumurile se bifurcă. Cotesc stânga, ei merg înainte. Ne salutăm şi le transmit că îi aştept la finish pentru o fotografie. Între timp menţin ritmul, determinat de pace-ul pe care mi l-au setat ei, involuntar. Scad constant chiar şi ajung la un incredibil 4:20 pe kilometru pe la km 9. Mă refer per total, că la început stăteam în 4:30. La finish ceasul meu arată 43:45 pe 10.18 kilometri. E aproape ireal pentru unul ca mine. Dar limitele chiar sunt acolo unde ni le setăm. Clasamentul oficial întârzie un pic cu omologarea, aşa că iau de bun timpul afişat pe ecranul Polarului meu.

Performanţa care dovedeşte ce mari sportivi sunt Maftei şi Niculae!

Câteva bucăţi de mere, un Gatorate, mă refac. Pe urmă mă schimb, dar ţin tricoul la îndemână. Imediat cum termină băieţii şi îşi iau medalia cu semnătura Constantinei Diţă încrustată pe spate, îmbrac înapoi piesa vestimentară, peste hanorac şi fug să ne pozăm, uniform. Nu pot rata ocazia. Timpul lor oficial? 1:33:07. Uau! Dar dacă luăm în considerare că traseul a avut undeva la 21,4 kilometri şi că ei au pornit din coada plutonului, tragem o concluzie simplă. Timpul net de alergare a semimaratonului a fost undeva la 1:29 – 1:30. Este o performanţă imensă! Adică, pentru a fi mai clari, câştigătorul a avut 1:20:25. Iar băieţii au fost pe locurile 11 şi 12 din 150! Ca să înţelegeţi şi mai bine lucrurile. OK, au fost jucători de naţională, au jucat la cel mai înalt nivel. Dar asta nu spune, automat, că ar fi trebuit să fie şi mari alergători. Până la urmă şi Bolt este unul dintre cei mai mari atleţi din istorie şi când s-a dus să joace fotbal la o echipă obscură din Australia s-a făcut de cacao.

Succes mare la public, la nivelul medaliaţilor olimpici

Vasile şi Nico nu s-au făcut deloc de râs. Ba chiar au dat o dovadă incontestabilă că niciodată în viaţa lor nu au păcălit sportul. Altfel nu ai cum să alergi aşa! Când eşti, practic, la primul semimaraton pe asfalt din carieră. Revenim la poză. Obţin privilegiul, ca numeroşi oameni din mulţime. Cu toate că Daniel Niculae şi Vasile Maftei au alergat ca simpli concurenţi au părut să aibă un succes cel puţin la fel de mare, ca să nu spun chiar mai mare, decât Ana Maria Popescu, Doina Melinte, Marian Oprea sau Constantina Diţă în persoană. Toţi sportivi cu renume şi cu medalii olimpice. Deh, forţa fotbalului… O experienţă unică. Poate data viitoare încerc la un semimaraton să ţin pasul cu băieţii. Ori abandonez, ori îmi spulber recordul. Totul ţine de psihic şi, până la urmă, chiar şi de motivaţie. Nu are cum să nu îţi dea o stare de bine când alergi, indiferent de viteză, alături de idolii adolescenţei tale!

Aboneaza-te pentru a primi gratuit o colectie de cantece pentru RAPID

* indicates required