REPORTAJ / Alexandru Ioniţă, numele care s-a contopit cu cu cel al Giuleştiului

Alexandru Ioniţă IV
Alexandru Ioniţă IV

Execuţiile lui Alexandru Ioniţă I din meciul câştigat în faţa celor de la steaua / fcsb cu 5-1 în aprilie 2010 rămân veşnic întipărite în creierele celor cu sânge fierbinte care s-au aflat atunci printre norocoşii din tribune. Sărbătoarea de nedescris a avut 14 actori pe teren şi vreo 15.000 dincolo de gardurile despărţitoare. Dar Alex, cu ale lui două goluri, reprezintă cireaşa de pe acel tort vişiniu, cel mai delicios. La numai 21 de ani arăta calităţi care au înnebunit într-atât FC Köln, încât „Ţapii” au plătit pe el 2,5 milioane de euro. Cu jumătate de an în avans! Din păcate, nu s-a ridicat la nivelul potenţialului uriaş şi, chiar dacă mai joacă şi acum, la 30 de ani nu mai poate fi ce nu a devenit după prestaţia fabuloasă din sezonul 2009 – 2010. Păcat…

De la Alexandru Ioniţă I la Alexandru Ioniţă II

Acum îl admirăm pe Alexandru Ioniţă II. Fără vreo legătură de rudenie, dar născut în inima Giuleştiului, „Bulgarul” e unul dintre jucătorii români cu cea mai fină gleznă din ultimul deceniu. După ce a pus Rapidul, în 2014, pe făgaşul promovării, prin goluri vitale marcate în turul ligii a doua, a trecut la nivelul următor. Are 24 de ani, însă deja două titluri de campion în CV. Unul cu Astra Giurgiu, unul cu CFR Cluj.

Prezentul şi viitorul sunt ale lui. Iar Rapidul este pentru totdeauna în mintea celui care a driblat primele fire de iarbă, cu o minge enormă raportată la dimensiunea lui tocmai pe iarba Giuleştiului. Nimeni nu ştia unde va ajunge, însă acum ştim că trebuie să aducă mult mai sus. Pentru că poate şi că are potenţial! Iar dacă nici unul dintre cei doi nu va mai juca vreodată la Rapid, ei bine, nu e vreo problemă. Numele Alexandru Ioniţă se încăpăţânează să stea scai prins de farmecul Grantului.

Alex Ioniţă
Alex Ioniţă nici nu vrea să audă de steaua!

Gol, primul cuvânt răsărit la vederea mingii pe iarba Giuleştiului

Piciul de mai sus a ţinut să îşi iar rămas bun de la bătrânul stadion, despre care se tot vorbeşte că se va dărâma şi că „vom face altul şi mai frumos”. Deocamdată doar scaunele au fost înlăturate, aşa că vorbele mai aşteaptă să fie şterse de câteva ori de praf, până vor fi puse în practică. Mai important este să ne concentrăm pe splendoarea care se înfăţişează printre firele de iarbă, recunoscătoare că primăvara şi-a trimis mrejele mai devreme. Măcar pentru câteva zile.

Micuţul Alex este pentru prima dată pe Giuleşti. Adus de ai săi părinţi a rostit decis: „gol!” De fapt, e al doilea cuvânt pe care l-a spus, după magicul „mama”. Acum, îndemnat şi de atmosfera primăvăratecă, micuţul a ochit mingea de la picioruşe, a simulat că trage şi, pe urmă, hilizindu-se a strigat din nou, dar ceva mai decis: „goooool!” Ştie ce are de făcut, cu toate că nu are încă doi anişori împliniţi.

Alexandru Ioniţă IV, nepoţelul regretatului Alexandru Ioniţă III…

Numele pe care îl poartă, îl obligă. Nu mai este nevoie să vă explic de ce. Dacă n-aţi ghicit încă, aflaţi că el este Alexandru Ioniţă IV. Tot fără legătură de rudenie, dar cu legătură de sânge vişiniu. Este greu de spus dacă talentul său este la nivelul celor doi mai sus amintiţi, dar fundamentul de pasiune e deja zidit cu străşnicie. Părinţii săi sunt cel mai în măsură să facă asta. De fapt, numele complet al puştiului este Alexandru-Mihai Ioniţă-Andreescu, dar peste tot apare Alexandru Ioniţă.

„Am păstrat numele special pentru ca el să poată termina ce a început fratele meu”. Este mărturia cutremurătoare, mai ales pentru cunoscători, a Cosminei, mama micuţului viitor fotbalist. Asta ca să înţelegeţi de ce am sărit numărătoarea. Cândva, Giuleştiul avea un alt atacant de mare perspectivă, Alexandru Ioniţă III. Care, într-o cruntă zi de octombrie 2014 şi-a pierdut viaţa la numai 19 ani într-un accident.

Aşteptăm şi noi să termini ce a început unchiul tău!

Durerea provocată de această pierdere insurmontabilă nu poate fi stinsă vreodată. Însă măcar nepoţelul celui care dădea goluri pe bandă rulantă la Cornu, aşteptând un semn să vină să dea în Liga 1 pentru Rapid, va putea aminti, prin succesul pe care şi-l va clădi de unchiul său care, probabil, ar fi ajuns cel puţin un atacant redutabil al Ligii 1. Dacă nu, mai sus… Bătrânul Giuleşti ar trebui ras şi înlocuit cu ceva în ton cu vremurile noastre, aşa cum merită orice iubitor de fotbal. Chiar dacă este rapidist sau nu!

Este posibil, Doamne ajută!, ca aceste imagini să fie printre ultimele făcute în formatul actual al acestui stadion. Iar când Alex Ioniţă IV va debuta pe viitorea bijuterie de lângă Podul Grant, eventual cu gol, să îşi poată aminti de unchiul său. Cu care nici măcar nu s-a intersectat pe Pământ… Dar care a apucat totuşi să joace, în câteva meciuri de pregătire, pe iarba pe care juniorul a călcat-o, întâia dată la 1 an şi 9 luni.

Suntem în 2035 şi totul e schimbat în bine…

Într-un caz ideal, văzând cum arată arena ce-l înconjoară, prin 2035, să râdă neîncrezător că marele Rapid a jucat, cândva şi pe un teren atât de vintage. Vei reciti aceste rânduri, copile, după ce o să îţi vezi debutul şi vei primi răspunsul. Da, pe acel teren Rapid a jucat. Şi încă ce amintiri frumoase şi câte miliarde de lacrimi amare a strâns… Sperăm doar ca planurile să fie puse în practică. Aşa cum strigă toţi, deşi EURO 2020 este după colţ, iar din exterior, catedrala de lângă triaj pare eternă, impasibilă chiar şi în faţa scurgerii chinuitoare a timpului…

Aboneaza-te pentru a primi gratuit o colectie de cantece pentru RAPID

* indicates required