INTERVIU / Dialog de gală cu marele Wesley! A dat şase goluri în poarta Rapidului

Wesley ProSport
Wesley Lopes (C), de la FC Vaslui, se bucura dupa marcarea unui gol, in timpul meciului de fotbal cu FC Steaua, din cadrul etapei a XXVII-a a Ligii I, disputat in Bucuresti, vineri, 20 aprilie 2012. DIANA STOICA / MEDIAFAX FOTO / ProSport

ProSport, cu semnătura lui Cătălin Mureşanu, unul dintre puţinii jurnalişti adevăraţi din România, a realizat un interviu de senzaţie cu Wesley Lopes. Nu avem cum să nu vi-l redăm integral. Chiar şi pentru faptul că din cele 74 de goluri marcate în România, 64 în campionat şi 10 în Cupă, şase au fost în poarta Rapidului. Din fericire, majoritatea meciurilor, chiar dacă brazilianul ne-a dat gol, au fost cu happy-end pentru echipa din Giuleşti. Mai puţin partida cu CSMS Iaşi din 2014… Când golul lui mi-a stricat toată dispoziţia. Din cele şase goluri, cinci au fost pe Giuleşti. Toate sub ochii mei… Aşa că, iată, mai jos, articolul integral apărut în ProSport.

Articol eveniment cu Wesley Lopes în ProSport

Wesley Lopes, jucătorul străin cu cele mai multe goluri reuşite pe prima scenă a fotbalului românesc, vorbeşte despre perioada petrecută în Liga 1, recordul său, amintiri, viaţa din Brazilia şi momentul în care ziariştii din România şi Arabia Saudită l-au “omorât”. Wesley s-a reprofilat, joacă footvolley, cântă la mandolină în timpul liber şi… bea bere. Acasă, lângă Sao Paolo. A rămas la fel de modest, spune că iubeşte “Ţărănoaia”, adică Vasluiul, îşi salută bunicul din România, pe Viorel Hizo, regretă că nu a lucrat cu “nebunul” de Gigi Becali  şi declară, deschis, că încă aşteaptă ca recordul său să fie doborât, atenţionându-l pe “pretendentul” Eric: “îmi aduce aminte de Ousmane N’Doye, nu refuză niciun interviu!”

O discuţie cu Wesley te poartă prin vremuri în care îţi doreai să nu se mai termine un meci. Îţi deschide răni necicatrizate sau îţi provoacă scenarii de tot felul. E relaxat ca pe teren, conduce discuţia atunci când îşi doreşte şi mai scoate din când în când câte un artificiu tehnic.

CU PLUTA. La 38 de ani, ca la 18 ani. Fiul lui Wesley, Yuri, l-a băgat în şedinţă pe fostul golgheter al României FOTO arhivă personală

Interviu cu Wesley Lopes în ProSport

Wesley, nu prea mai  ştim nimic de tine. Cu ce te ocupi acum? Nu ne-am mai auzit de când… “ai murit”
Doamne fereşte! (râde cu poftă). Toată lumea credea că am murit atunci. În dimineaţa aceea, am primit telefoane de peste tot, din Columbia, din România, din Spania, din Portugalia. Chiar şi pe mama şi pe fratele meu i-au sunat oamenii să îi întrebe dacă este adevărat ce au scris ziarele… Stii cum am murit? Dormeam de tremura patul sub mine! Apoi am ieşit la bar cu prietenii, mi-am deschis o bere şi m-am amuzat de cele apărute.

Dar tu ştii că în România, timp de 2-3 ore, la emisiuni, la ştiri, pe site-uri, se spunea deja “Dumnezeu să-l odihnească! A fost un băiat extraordinar”, mulţi vorbeau despre tine la trecut?
Foarte bine că nu am murit, normal (râde), dar în acelaşi timp mă bucur că toţi cei care au vorbit atunci, la “moartea mea”, au vorbit frumos la adresa mea. Asta mă face să cred că am însemnat ceva pentru România.

Să revenim. Deci cu ce te ocupi în prezent? Mai joci fotbal?
Da, particip la turnee de fotbal pe plajă. Joc footvolley. Merg la plajă, mai alerg puţin. Cam aşa se desfăşoară zilele mele. Ah, am uitat: şi beau bere. (râde)

Povestea celor 62 de beri

Apropo de bere. Fostul tău coleg, Denis Zmeu, a povestit, la un moment dat, în ProSport, un episod despre tine, a zis că ai fi băut 62 de beri într-o noapte. E mit sau e realitate?
Doamne fereşte!  Nu cred că există cineva în lumea asta care să poată consuma 62 de beri într-o seară. Jur! Nici măcar n-am fost vreodată pe aproape, darămite să beau 62 de beri! Dacă eu pot să beau 62 de beri, voi puteţi să mă supuneţi la toate testele internaţionale posibile, la NASA şi la ce mai vreţi voi şi să mă daţi exemplu de extraterestru. (râde) Acum serios vorbind. Nu, nu este adevărat aşa ceva!

FOOTVOLLEY Idee pentru Răzvan Burleanu şi Gino Iorgulescu


„Mi-a zis cineva că a băut 62 de beri într-o noapte. Nu pot să cred. Şi la Vaslui mai bea, dar după meci. Ne adunam cu toţii, el lua patru-cinci beri. Hai, poate mai băga câteva, dar să ajungi la 62…”, Denis ZMEU, fost coleg cu Wesley la Vaslui, actual preparator fizic la Poli Iaşi, declaraţie pentru ProSport


„Da, Wesley bea bere, doar Corona, însă nu aveai ce să-i faci, era cel mai bun. Păi, era antrenament la ora 10:00 şi mergeam să-i văd. Ştiam că au fost la un chef. Anderson dormea în vestiar, nu avea nicio treabă, era Ignacio antrenor. scandal, dar ăştia care ‘erau în viaţă’ au ieşit la pregătire”, Adrian PORUMBOIU, fost ecuson FIFA şi patron FC Vaslui, declaraţie pentru ProSport


„Mă uitam la Wesley şi era fresh. Ştiam ce s-a întâmplat, că au stat până dimneaţă, dar nu aveai ce să-i zici. Nu a greşit o execuţie, trăgea la poartă, tot ce trebuie, era la capacitate sută la sută. Am lăsat capul în jos şi am zis: <<Băi, sunteţi nebuni la cap?! Cum să mă iau de el?”, Adrian PORUMBOIU, fost ecuson FIFA şi patron FC Vaslui, declaraţie pentru ProSport


JUPÂNII Hizo şi Porumboiu ştiau tot ce mişcă. Nu doar în echipă. Nu doar în Vaslui. În toată Moldova! FOTO ProSport

Informatorii lui Adrian Porumboiu

Porumboiu, unul dintre oamenii care au susţinut că mai consumai,  te-a numit o minune a naturii …
Da, Porumboi (n.r: brazilianul e obişnuit să îi pronunţe numele fără ultimul “u”)  tot timpul îmi spunea şi le repeta şi altora despre mine că sunt o forţă a naturii. Ceva inexplicabil pentru el. Dar mai e ceva: acolo la Vaslui toată lumea ştie despre toată lumea. Cu atât mai mult Porumboiu. Erau băieţi care se fereau să iasă la restaurant cu soţiile, de exemplu, pentru că a doua zi, se găsea întotdeauna cineva care să îl anunţe pe Porumboi ce se mânca sau se bea. Şi ajunsesem într-un moment în care Porumboi le spunea aşa: <<băieţi, dacă vreţi să ieşiţi în oraş, mergeţi cu Wesley, mâncaţi cu el, puteţi să beţi cu el, cafea, suc, bere, ce vreţi voi, dar a doua zi să fiţi şi voi la antrenamente aşa cum e el de fiecare dată>>

Erai mereu dat ca exemplu?
Da, pentru că e simplu. Atunci când lucrurile merg bine şi îţi faci datoria aşa cum trebuie, poţi să faci ce vrei, să te distrezi cum vrei în timpul tău liber. Dacă eşti un jucător <<puşcărie>> şi echipa ta e la fel, atunci stai acasă şi strofoacă-te să rezolvi problema, nu să îţi pese doar de distracţie.

Wesley adoră Ţărănoaia!

Cu alte cuvinte?
Mie îmi place să spun despre mine că aşa am fost mereu: serios şi conştiincios cu ce aveam de făcut. Meseria era pe primul plan, apoi distracţia şi timpul liber, ca o încununare a reuşitelor. Vaslui, sau cum îi zic eu  – “Ţărănoaia” – locul unde m-am simţit foarte bine şi mi-a plăcut foarte mult, era un oraş mic, oamenii m-au iubit pentru că au ştiut că sunt serios şi că muncesc.  Ştii ceva? Şi eu sunt ţăran. Şi am rămas ţăran. Şi am “murit” ţăran. (râde cu poftă)

Ai câştigat un titlu de golgheter, aţi jucat o finală de Cupă, dar nu aţi luat vreun trofeu. Cum a rămas pentru tine această nereuşită?
Pentru mine acest lucru a fost cel mai greu din toată perioada petrecută la Vaslui. Porumboiu a avut şi părţile sale bune şi mai puţin bune.  Dar nu trebuie uitat că a investit foarte mulţi bani pentru un oraş precum Vaslui, care nu avea nimic, în afară de oameni care muncesc mult şi atât.  Porumboiu le-a oferit  o echipă de fotbal foarte bună. Sigur că eu am jucat şi pentru mine, ca să câştig ceva, dar în special am vrut ca oraşul Vaslui să câştige un trofeu, să se bucure pentru câştigărera unui campionat sau a unei Cupe.

Marele regret al lui Wesley: că nu a câştigat nimic în România

De ce nu aţi câştigat? Care crezi că au fost motivele? Echipă aţi avut, bani au fost…
Echipa noastră a avut jucători foarte buni, condiţii de antrenament, salarii bune. Însă am întâlnit echipe la fel de bune: CFR Cluj, Steaua, apoi mai erau şi Unirea Urziceni, Dinamo, Rapid. E clar că am greşit noi ceva, undeva, poate patronul, poate antrenorul, poate şi noi jucătorii am avut o parte din vină. Iar adversarii noştri au speculat greşelile noastre şi au reuşit să câştige titluri. Toată lumea ştie că FC Vaslui a avut o echipă superbă care a jucat fotbal. Sânmărtean, Adailton, Pavlovic, Gladstone, Temwanjera şi mulţi alţii, jucători foarte valoroşi. Cred că motivele au fost mai multe, nu are rost să le mai dezbatem acum, dar per ansamblu vina ne aparţine tuturor, nu doar unuia singur.

A fost şi vorba de ghinion?
Da, am fost la o distanţă aşa de mică… (oftează). În acel an, 2012, când CFR Cluj a câştigat campionatul, a fost acel meci al lor cu U Cluj, iar în ultima etapă, dacă CFR câştiga partida, era campioană. La pauză, scorul era 2-0 pentru Universitatea Cluj. Ţin minte că eram în cantonament şi îmi era frică de ce urma să se întâmple pentru că noi, la acel scor, eram deja campioni.  Eram siguri că îl vom câştiga. Numai că Pantelis Kapetanos a fost extraordinar, CFR a întors şi a câştigat meciul, iar noi am pierdut titlul la limită, la un punct. A fost ceva neobişnuit, ciudat, nemaivăzut. Şi extrem de trist pentru noi.

Wesley a mărturisit pentru ProSport că ar fi putut lucra cu Becali

S-a vorbit mult după meciul acela. Porumboiu a zis că a fost ceva necurat la mijloc
Mda. Ei, bine, voi ştiţi că la voi acolo, în România, era o obişnuinţă ca Porumboiu să vorbească mult, de arbitraj, de tot ce îi trecea prin cap. Şi mai era un nebun acolo, prietenul meu, Gigi Becali, de care îmi placea foarte mult. La fel făcea şi el.

Pentru că ai adus vorba de Gigi, spune-mi, îţi pare rău că nu ai lucrat cu el? Te-a vrut la Steaua în mai multe rânduri
Eu cred că dacă am lucrat bine cu nebunul de Porumboiu, m-aş fi descurcat perfect cu nebunul de Gigi. (râde) Pentru că eram serios şi îmi vedeam de treabă. Ar fi ieşit bine. Eu tot timpul am fost responsabil să joc bine.

Wesley regretă şi că nu a jucat pentru Rapid

Nu crezi că Bucureştiul ar fi fost mult mai tentant pentru tine decât Vasluiul?
Nu ştiu. La Vaslui am avut tot, am câştigat foarte mulţi bani. Porumboiu a fost foarte corect cu mine, mi-a spus de la început că dacă voi munci, voi primi bani de la el. Ce cred, însă, este că nu a fost la fel  şi cu ceilalţi jucători şi poate că aici a fost o greşeală. Cred că a contat şi asta. Sunt mândru că Gigi Becali m-a vrut la Steaua, asta înseamnă că s-a văzut valoarea mea. Iar Steaua este cea mai cunoscută echipă din România, dar şi una dintre echipele cunoscute din Europa. A câştigat Cupa Campionilor, toţi o cunosc, iar pe mine mă onorează că am fost dorit la acea echipă.

Eu sunt trist că nu am câştigat nimic pentru Vaslui şi că nu am jucat la Steaua sau la un alt club mare pentru România, Dinamo sau Rapid, echipe cu galerii frumoase. Dar mă bucur în acelaşi timp că, atunci când eu am fost în România, FC Vaslui era o echipă foarte bună, a arătat fotbal de calitate.

Ştie despre falimentul în care a ajuns FC Vaslui

Ştii că FC Vaslui a intrat in faliment, iar acum există în ligile inferioare, exclusiv din dragostea fanilor, cei care fac eforturi pentru a ţine echipa.
Păcat. Dar aşa e în fotbal… Asta e viaţa. Mie nu prea mi-a plăcut să vorbesc. Uite, cum face Eric acum. El e diferit de mine, lui îi place să vorbească mult la televizor, în ziare. Să apară peste tot. Dacă i se cere un interviu, nu refuză niciodată (râde). Sau cum era Ousmane N’Doye. Îl iubesc pe Ousmane, era un băiat extraordinar, cu un suflet foarte mare. Era un personaj. Eu am fost altfel. Cât timp am fost la Vaslui, toţi ştiţi că evitam interviurile şi apariţiile la tv.

Ai pomenit de Eric! Recordul tău, cel mai bun marcator străin din istoria fotbalului românesc, rămâne în picioare…
Da, mă bucur. Am auzit că Eric s-a întors în România ca să întreacă recordul meu. Aşa e în fotbal, în sport, recordurile sunt făcute pentru a fi depăşite, nu pot decât să-i doresc mult succes.

ROMÂNIA, PUNTE DE LEGĂTURĂ ÎNTRE BRAZILIA ŞI ALBANIA Wesley şi Demollari, reuniţi de ProSport, la un reportaj cu Viorel Hizo „prim-solist” Foto: Cătălin Mureşanu

ProSport l-a pus faţă în faţă cu Demollari

Cât crezi că va mai rezista recordul tău? Tu l-ai depăşit pe Demollari, mult timp albanezul a fost numărul 1 în fotbalul românesc. La iniţiativa ProSport te-ai şi întâlnit cu el! Organizăm ceva cu tine şi Eric?
Da, da, cum să nu îmi amintesc? Nu ştiu ce să zic. Cum spuneam, ştiu că Eric vrea să mă întreacă, dar dacă voiam să îmi întăresc acest record, mă întorceam în România acum vreo doi ani, atunci când am primit câteva oferte şi rămâneam şi mult timp golgheterul străin al României. Dar am zis stop. Am vrut să rămân aici, cu soţia şi copilul meu.

Viaţa la camera 402, Racova, cu Adailton

De Adailton nu îţi e dor, colegul tău de cameră din veşnicul cantonament de la Racova?
Nu vreau să îl văd! (râde) Eu am dormit mai mult cu Adailton decât cu soţia mea, jur. Am stat nopţi în şir în cantonament cu el,  încât pot să spun că mi-am petrecut mai mult timp cu el decât cu nevastă-mea. Glumesc. Cum să nu îmi fie dor? Adailton a fost un jucător uluitor, un profesionist desăvârşit. Dar tot nu pot să uit că, înaintea fiecărui meci, cu 2-3 zile înainte chiar, noi intram în cantonament. Eram mai mult acolo decât acasă la mine. Nu mai pot să îl văd. Gata!

Nu pot uita camera 402, era camera noastră de la Racova. E adevărat, Adailton, la cât de profesionist era, a stat mai mult în cameră (râde). Să ştii că sunt mulţumit de ce am făcut în România! Cu siguranţă că, oricine îmi va întrece recordul, nu va reuşi să şteargă ce am însemnat eu, sau Adailton, Sânmărtean pentru România. Echipa noastră nu va fi uitată prea uşor.

Adailton şi Sânmărtean, pasatorii ideali

Într-un interviu realizat recent, Adailton a zis că trebuie să îl cinsteşti fiindcă ţi-a dat o mulţime de pase de gol. Spunea că el te-a făcut golgheter.
Da, şi pe el şi pe Sânmărtean. Şi Lucian mi-a dat o tonă de pase de gol! Aşa e. Dar, în fond, nici Cristiano Ronaldo nu joacă singur, tot e ajutat de colegi, nu?

Mai urmăreşti fotbalul din România?
Nu! Poate dacă mai era FC Vaslui… Dar nu prea mai sunt la curent, am alte preocupări acum. Ultimul meci urmărit a fost o partidă  disputată de Astra în Europa. Acum nu prea mai cunosc pe nimeni.

Wesley nu a vrut să vorbească în ProSport despre experienţa de la Iaşi

Ce s-a întâmplat la Iaşi? Nu ai mai reuşit acolo, care au fost motivele?
Nu vreau să mai vorbesc despre acea perioadă, deşi mi-ar fi uşor. Lumea mă cunoaşte, ştie câte am făcut şi ce fel de om sunt. Că au ieşit nişte vorbe ulterior, nu vreau să comentez pentru că ştiu că e uşor să vorbeşti de rău pe cineva. Acolo cred că au fost mai multe probleme, dar nu vreau să mai spun nimic pentru că ar fi urât din partea mea. Sunt fericit că Iaşi mi-a deschis uşa să mă întorc înapoi în România şi le mulţumesc pentru asta. Atât.

„SELECAO” Brazilianul a jucat mereu pentru doi suporteri care i-au dat forţă şi în momentele mai grele: soţia şi fiul său, Yuri

Wesley în ProSport: „Vaslui a fost New York pe lângă Riad”

Regreţi că ai plecat în acel moment în Arabia? Cu siguranţă că, din punct de vedere financiar, a fost mai bine pentru tine. Dar din punct de vedere sportiv  a fost un dezastru?
Perioada de acolo a fost foarte bună pentru mine. Am câştigat bani mulţi. Când am plecat de la Vaslui, am făcut un cantonament perfect, eram super bine pregătit. Dacă vă aduceţi aminte, la primul meci, cu Rapid, am dat două goluri. Însă când am ajuns în Arabia Saudită, mi-am dat seama că acolo nu se făcea o pregătire la fel de bună.

Aveam un singur antrenament pe zi, o singură oră şi atât. Normal că fizicul meu a mai scăzut până când ajunsesem la nivelul unui jucător arab. Dar chiar şi aşa, am reuşit să dau 12 goluri în 11 meciuri. E destul de greu să stai acolo, nu aveam ce să facem în timpul liber. Antrenamentele erau la ora 23:00, ajungeam acasă la 1 noaptea, mâncam, iar apoi stăteam o zi întreagă acasă fără să fac nimic altceva.

Nicuşor Stanciu, fostul tău coleg de la Vaslui, a ales să mergă în Arabia Saudită. Mulţi l-au condamnat pentru alegerea sa, mai ales că ar fi putut juca într-un campionat mult mai puternic.
Nu îmi permit să comentez, să dau eu sfaturi, repet, În România se vorbeşte mult. Eu spun atât: Pentru mine, Vaslui era New York în comparaţie cu Riad. (râde cu poftă)

Wesley în ProSport: „Îl iubesc pe bunicul meu, Viorel Hizo!”

În Columbia cum a fost? Ştim cu toţii publicul extraordinar de acolo…
Da, foarte frumos. Acolo există o adevărată cultură a fotbalului. Dar, din păcate, nu prea am avut şanse să joc, cu toate că mă antrenam foarte bine. Antrenorul a fost bun şi foarte corect cu mine. Mereu îmi explica motivele pentru care alegea să stau pe banca de rezerve. Jucătorul de pe postul meu era mai vechi şi juca foarte bine. Echipa mergea foarte. Şi de aceea antrenorul alegea uneori să rămân pe bancă. Chiar şi eu recunoşteam că aşa e corect, că nu erau motive să schimbe echipa pentru intra eu. Însă am continuat să muncesc la antrenamente.

Apropo de antrenori. În România ai lucrat cu Hizo, Lopez Caro, Augusto Inacio, Şumudică. Alături de care dintre te-ai simţit cel mai bine?
Cu toţi m-am înţeles foarte bine! Şi de toţi mi-a plăcut într-un anumit fel. Dar cel mai bine am lucrat cu Inacio şi cred că echipa a mers cel mai bine în acea perioadă. Atunci am fi putut câştiga şi un trofeu. Şi Şumudică era foarte bun. Şi Hizo, bunicul meu, la fel. Apropo, ce mai face Hizo? Mai antrenează?

Wesley nu se poate împăca cu gândul că a trebuit să se retragă

În câteva zile (n.r pe 6 februarie –  interviul a fost realizat la finele lunii ianuarie) este ziua dânsului. Împlineşte 72 de ani. Nu mai antrenează, însă e activ, intră la emisiuni, comentează tot ce se întâmplă.
Da, da, la fel ca mine acum. Doar că eu m-am mai îngrăşat un pic. Să-i transmiteţi „la mulţi ani” din partea mea. Îl iubesc pe “bunicul meu”! Când vin la Bucureşti, îl voi  suna să mă întâlnesc cu el.

Tu ai iubit fotbalul şi s-a văzut plăcerea de a juca fotbal. Cum ţi-a fost să iei decizia de a te retrage?
Foarte, foarte greu. Şi aşa o să-mi fie încă vreo o sută de ani de acum încolo. E foarte greu, mai ales când simţi că eşti într-o perioadă bună şi că parcă ai mai juca un pic şi încă un pic. Pentru  toţi cred că e foarte greu. Tu ai vrea să joci mereu, să te antrenezi, să fii cu băieţii, să ai un program strict. Acum, de exemplu, nu fac mai nimic. Mă trezesc la ce oră vreau, fac ce vreau.

TEMPO. Wesley a ţinut mereu ritmul. Şi la FC Vaslui, dar şi într-o formaţie încropită cu câţiva prieteni. Mandolina din copilărie i-a rămas aproape

Wesley a dezvăluit pentru ProSport care sunt noile sale pasiuni

Dar noi ştim că tu ai ocupaţie. Cânţi la mandolină…
Dar e doar pentru distracţie. Mă mai distrez şi eu cu băieţii , mai cântăm când e ziua vreunuia. Să ştii că ascult câteodată şi manele. Cum îl cheamă pe băiatul ăla al vostru care cântă manele? Florin Salam. Mie îmi place de el, îl mai ascult câteodată. Acolo în România, la Vaslui, îl auzeam peste tot.

Spuneai că joci footvolley. Mergi la turnee?
Da, cu prietenii. Asta pentru că m-am lăsat de fotbal şi mă doare mult. Fotbalul a fost viaţa mea, l-am iubit şi îl iubesc mult chiar şi acum. Unii jucători doar “lucrează” în fotbal, alţii îl iubesc. Aşa am fost şi eu.

Îţi dăm un sfat. Sună-l pe Sânmărtean, cheamă-l şi pe Adailton şi faceţi o echipă la fotbal pe plajă în Brazilia.
Eu, Adailton şi Sânmărtean putem să ne facem o echipă. Dar eu sunt antrenorul de noapte. Ei doi lucrează cu jucătorii ziua, la teren, şi eu îi bag în “cantonament” noaptea (râde cu poftă).

PUTERNIC ŞI AMĂRUI. La fotbal pe plajă, în Brazilia, Wesley s-a abonat la trofee. Succesele sunt urmate de sindrofii udate cu de toate

Wesley nu vrea să devină antrenor

Ziceai că te doare că te-ai despărţit de fotbal. Dar nu vrei să încerci să fii şi antrenor?
Nu, nu. Nu mă atrage! Pentru că, pentru mine, fotbalul trebuie să fie curat, onest. Eu nu o să accept  să vină un preşedinte sau un patron să îmi spună să bag în teren nu ştiu ce jucător. O să mă ia capul de nervi. Nu se întâmplă numai în România, ci şi în Europa, în Brazilia, peste tot ! Sunt multe interese la mijloc, interese ale impresarilor. Ori eu nu o să accept aşa ceva! Sunt 22 de jucători, toţi sunt la fel, nu doar câţiva. Wesley nu va fi niciodată antrenor exact din cauza asta! Nu, nu vreau. Mai bine stau aici la căldură. Eu sunt nebun şi nu pot! Chiar dacă am spus că îmi e foarte dor de cantonamente, de meciuri, de Adailton. (râde)

Mulţumim, Wesley. Şi să ne revedem cu bine!
Da, dar până atunci, trimiteţi-mi, vă rog, o tavă cu mici aici în Brazilia că mor de poftă. Nimic nu se compară cu micii voştri. Când o să mă întorc în Bucureşti, înainte să mă urc în avion, o să mă opresc la restaurantul de lângă aeroport şi o să-mi iau o tavă întreagă de mici, să îi am cu mine tot drumul (râde). Hai, vă pup. Salutări României!

MEXIC? Nu, doar Corona din dreapta provine din Mexic. Selfie din Brazilia FOTO arhivă personală

CV WESLEY Lopes da Silva

Născut: 10.11.1980 (Vila Velha ES,Brazilia)
Post: mijlocaş ofensiv, atacant

Debut în Liga I: 27.02.2009, Steaua – SC Vaslui 1-1 (1 gol)
Debut în Cupă: 14.04.2009, Unirea Urziceni – SC Vaslui 0-2 (1 gol)

2008-09    SC Vaslui    16/7    2/1
2009-10    SC Vaslui        31/12    6/2
2010-11    SC Vaslui    32/13    1/0
2011-12    SC Vaslui    33/27    5/7
2012-13    SC Vaslui    1/2    0/0
2014-15    CSMS Iaşi    8/3    2/0
Total Liga I: 121 jocuri,    64 goluri
Total cupă: 16 jocuri, 10 goluri

Borne din cariera lui Wesley în România

# Golgeterul Ligii I în 2011/12 (primul străin din istoria fotbalului nostru care a reuşit să-şi adjudece acest titlu), de asemenea în 2009/10 şi 2010/11 ocupând poziţia a treia în această ierarhie
# Cu cele 64 de goluri ocupă prima poziţie all-time a marcatorilor străini prezenţi în campionatul României
# Golgeterul Cupei României în 2011/12

Statistică: Răzvan TOMA

NU TAIE MINGEA. Foarfeca la Wesley se execută în cel mai pur mod FOTO: HOJDA

FRAŢI. Când vine Adailton să te felicite se simte parfumul de Parma FOTO MediafaxFOTBAL, NU ZGOMOT. Caseta unui meci din Liga 1, cu actori de calibru, frumoşi nebuni din Regie şi fotbal dătător de o stare de bine. FOTO arhiva ProSport

Aboneaza-te pentru a primi gratuit o colectie de cantece pentru RAPID

* indicates required