Dăm tot pentru culori, precum Pancu pe teren #4

iosif ţîră rapid
Ţîră este pe rândul de jos

Amintiri cu Fane Ţîră! Continuăm campania prin care publicăm poveştile minunate ale suporterilor. Cei care ne transmit la rapid@1923.ro faptele lor superbe de rapidişti. De această dată, imaginea carnetului de rapidist a venit însoţită şi de o istorisire pe măsură. Pe care o redăm integral. Fiindcă, mai clar de atât nu se poate reda rapidismul ereditar, transmis din tată în fiu pe distanţa mai multor generaţii.

Scrisoarea unui rapidist

Salutare Rapidiştii mei!

Tatăl şi bunicul meu au fost ceferişti. Eu i-am urmat, dar într-un alt fel. Am fot ofiţer M.Ap.N. de căi ferate şi transporturi şi cu toate astea nu am putut să divorţez de prima mea dragoste, Rapiduleţul. Am lucrat la o unitate de căi ferate din Chitila, unde în fiecare joi veneau să se instruiască, Gică Cârstea, Fane Ţîră etc. 1 zi pe săptămână făceau instrucţie. Ataşat am o legitimaţie de suporter al CS Rapid, din anul 1980, cu cotizaţia la zi cu toate că atunci eram doar elev. La Liceul Militar Ştefan cel Mare din Câmpulung Moldovenesc. Vreau să vă povestesc pe scurt o mică povestioară, fără să vă deranjez.

Ameninţări pentru Fane Ţîră

În toamna anului 1985, pe când lucram la Chitila, iar Fane Ţîră facea armata acolo am jucat cu steaua, care era pe cai mari. La pauză scorul era egal, 1-1. Ei, atunci s-au dus la cabina noastră cei de la steaua şi i-au întrebat pe ai noştri: „Băi unde vreţi să continue armata Fane Ţâră, aici sau la Târgu Mureş, Câmpulung Moldovenesc sau unde mai avem noi sateliţi?” Şi atunci, bineînţeles că a trebuit să ne dăm la o parte şi să îi lăsăm să ne bată până la urmă cu 2 la 1. Urât, dar cu toate că aveau echipă, acolo unde nu puteau făceau mizerii din astea.

Cam atât, deocamdată.

Vă salut şi vă respect,

Dorin MURARU, un om cu sânge vișiniu până la moarte și dincolo de ea!

Aboneaza-te pentru a primi gratuit o colectie de cantece pentru RAPID

* indicates required

Vrei si tu una? Apasa AICI