Maria Tănase, privighetoarea ce a intrat în legendă o dată cu Rapid

Maria Tănase Rapid
Maria Tănase a crescut o dată cu Rapid

Aboneaza-te pentru a primi gratuit o colectie de cantece pentru RAPID

* prin completarea adresei de email esti de acord sa-ti trimitem periodic informari cu privire la ofertele noastre si la articolele publicate pe site-ul 1923.ro
* indicates required

Nu este perioadă mai potrivită a anului decât cea a Crăciunului în care să savurezi la maximum creaţiile folclorice româneşti. Iar dacă asculţi cele mai reuşite piese populare din repertoriul mioritic gândul nu are cum să nu îţi zboare la Maria Tănase. Privighetoarea muzicii populare româneşti. Poate că prea puţini dintre cei care citesc aceste rânduri şi-o amintesc. Fiindcă marea artistă a plecat dintre noi în 1963. La doar 49 de ani. Din cauza unui cancer pulmonar… Legenda ei este totuşi la fel de vie şi azi, iar începuturile acestei legende se contopesc cu anii de glorie ai Rapidului. Pentru că, aşa cum ştim, ca mulţi alţi uriaşi artişti români, Rapidul a fost marea pasiune sportivă a frumoasei Maria Tănase.

Maria Tănase a fost omagiată în 2013 de galeria Rapidului

Lucru marcat pe măsură şi de peluza rapidistă. În 2013. La un meci de poveste în care, deşi în liga a doua, feroviarii spulberau în Cupa României pe Ceahlăul Piatra Neamţ. Mulţumită reuşitelor lui Martin, Doman şi Ciolacu. Atât de fulgerător şi imprevizibil s-au desfăşurat ostilităţile încât atunci când bannerul ce celebra 100 de ani de la naşterea marii artiste a fost coborât, tabela indica deja scorul de forfait. Privighetoarea s-a născut cu 10 ani înaintea Rapidului. Într-o zi de 25, aşa cum este şi cea din documentul de naştere al clubului de lângă Podul Grant. Nu vorbim de iunie, ci de septembrie. Uniunea dintre cele două entităţi – pentru că da, Maria Tănase este mai mult decât un om obişnuit, rămâne în istorie drept un artist cu un talent extraordinar – a devenit ireversibilă.

A crescut o dată cu marele Rapid, începând cu 1938

Mai ales în ceea ce primeşte primii paşi făcuţi pe scara ce i-a dus către nemurirea spirituală. Maria Tănase, născută în actualul cartier Tineretului, a început ascensiunea prin 1938, continuând în 1940. Afică fix anii în care Rapid, care avea să devină pasiunea ei sportivă supremă, cucerea pentru prima dată Europa. După meciuri memorabile cu Ujpest, Genoa, Hungaria sau Gradjanski. Şi după o finală pe care nu a mai jucat-o cu Ferencvaros. Două tipuri diferite de artă, dar apreciate la acea vreme de contemporani în mod egal. Iar pe Maria Tănase, cea care avea grijă, cu o meticulozitate de invidiat, să culeagă cântece folclorice româneşti din cele mai retrase cătune, niciun rapidist cu pedigree nu a putut-o uita.

Constantin Brâncuşi, marea ei dragoste

Aşa cum se întâmplă uneori, Maria Tănase şi-a cunoscut marea dragoste în braţele unui bărbat cu aproape 40 de ani mai în vârstă. Care nu era însă oricine, ci unul dintre cei mai mari artişti pe care România i-a dat în istoria sa. Uriaşul sculptor Constantin Brâncuşi. Se întâmpla în 1938, când frumoasa „privighetoare” avea 25 ani. An în care, marele Zsengeller cădea în genunchi pe Giuleşti, după ce, din postura de vicecampion mondial, era răpus de Rapid cu 4-0. După ce colosalul său Ujpest dădea, la Budapesta, o lecţie de fotbal echipei născute în atelierele Griviţa. 4-1, cu o triplă semnată tocmai de temutul atacant. Un an de poveste. Un an în care Maria Tănase şi Rapid au început să scrie istorie.

A plecat de pe patul de spital de dragul fanilor

Din păcate, prima divă – una reală, nu fabricată – a României nu a putut să îşi desăvârşească, poate, întreg potenţialul. Fiindcă a plecat dintre noi mult prea devreme, la nici 50 de ani. Cu toate astea, după ce i s-a făcut rău pe scenă, la un concert din Târgu Jiu şi după ce a aflat cauza cruntă, nu a renunţat. A luat o pauză de odihnă. Pe urmă a reluat ceea ce harul o îndemna să facă. Să bucure urechile şi privirile celor care aşteptau chiar ani să o vadă pe viu. Certată cu comuniştii, cum de altfel îi stă bine unui mare artist, Maria Tănase a lăsat o dorinţă înduioşătoare pe patul de moarte. Ar fi vrut ca în memoria ei să se construiască o fântână. Din păcate, deşi o dorinţă expusă timid, se pare că nimeni nu s-a putut îngriji de aşa ceva până în ziua de azi. Cu toate că sunt mai bine de 55 de ani de la decesul marii artiste…