ANALIZĂ / Ce înseamnă de fapt performanţa, domnilor?!

Marius Şumudică performanţa
Marius Şumudică a vorbit în stilul caracteristic şi performanţa

O retorică totuşi plină de subînţeles într-o perioadă în care performanţa a fost un cuvânt care a ajuns pe buzele tuturor. O dată cu necesitatea unui nou antrenor pe banca fcsb. Un astfel de articol nu şi-ar fi avut rostul dacă pe lista scurtă a lui Gigi Becali nu ar fi fost doi antrenori care într-un fel sau altul au sugerat că nu vor antrena vreodată acest club. Nu este o critică. Pentru că Marius Şumudică şi Dan Alexa au locurile lor nemuritoare în istoria Rapidului, indiferent de deciziile pe care le vor lua de acum înainte în carieră. Să fie clar din capul locului acest fapt. Este ilogic să judeci apartenenţa cuiva la istoria unei entităţi în funcţie de ce face când nu mai este legat fizic în vreun fel de aceasta.

Performanţa la fcsb…

Doar că gândul mă duce în altă parte… La acest fals miraj cu performanţa ca alibi pueril. Nu demult, Marius Şumudică spunea că iubeşte mai mult Rapidul decât propria familie şi că nu va putea merge niciodată la steaua sau fcsb. Nu e vreo concluzie obţinută pe surse, sunt vorbele sale, rostite cu discernământ. Acum, logic vorbind, nu poate fi Şumudică vinovat dacă şi le încalcă şi i-ar dezamăgi pe cei care chiar mai cred, în anul 2018 în vorbe. Eu nu cred, pe mine mă interesează doar faptele. Apoi când Şumudică a fost la Rapid, a demonstrat cu vârf şi îndesat că merită un loc în istoria acestui club. Pentru a îndulci cumva o posibilă trecere lină de la niciodată antrenor acolo la un posibil contract sinonim cu performanţa. Da, ăsta e termenul: „Eu vreau să fac performanţă!”

De ce nu performanţă în Arabia Suadită?!

Întrebarea de bun simţ este însă… ce e aia performanţa pe care cineva o invocă la fcsb? Câştigarea campinatului într-un fotbal ridicol? Calificarea, poate, în turul eliminatoriu al Ligii Europa din februarie? Dacă noi la asta ne raportăm când spunem performanţă, adevărul este că nici nu merităm mai mult. Nici să primim, nici măcar să sperăm că cineva va avea pretenţii mai ridicate de la noi. Fiindcă, dacă tot îi place performanţa, suntem convinşi că nimeni nu îl împiedică pe Marius Şumudică să câştige campionatul în Arabia Saudită! Ştiu, o să se invoce resursele financiare faţă de alte echipe, dar aici nu mai e relevant neapărat. Până la urmă să faci performanţă înseamnă şi să gâseşti soluţii prin care să compensezi anumite lipsuri. Cum a făcut, de exemplu, Ranieri în 2016 cu Leicester City. Sau Javier Irureta cu Deportivo La Coruna în 2000. Sunt numai două exemple, dar dovezi că se poate. Până la urmă nici Astra în 2017 nu avea bugetul fcsb, al CFR Cluj sau al Craiovei.

Sau, să spunem, Portugalia…?

Apoi, nimeni nu l-ar opri pe Marius Şumudică să preia o echipă de tradiţie din Portugalia, poate Belenenses, Guimaraes sau Setubal şi să o readucă în prim plan. Nu vorbim din prima despre marii granzi, cu toate că Şumi e un bun cunoscător al fotbalului portughez. Doar că, prin închegarea unui proiect reuşit la una din cele trei de mai sus, să spunem, ar putea merge şi mai sus. Poate cel puţin Sporting Lisabona. Unde ar putea avea mână liberă spre a ajunge la performanţa pe care ne-o flutură pe sub nas. Haide să fim serioşi, la fcsb, nu se poate face aşa ceva. Pentru că nivelul este prea jos. Şi asta se vede inclusiv din exporturile făcute de marea campioană a României. Care, fără excepţie, au dat chix afară. Că au fost şi alde Rădoi sau Olăroiu care i-au păcălit pe arabi, care chiar i-au considerat mari valori, e altă discuţie.

Performanţa ar fi câştigarea Ligii Europa cu fcsb

Numai că este ilar să aducem în discuţie performanţa când punem pe tapet astfel de campionate. Poate superioare celui românesc acum, dar la distanţă apreciabilă totuşi de fotbalul care contează. Inclusiv cel din China, să zicem. Unde Olăroiu ia 7 milioane de euro pe an şi termină pe 5. Asta da performanţă! Cu tot respectul, dar validarea succeselor din zona Golfului poate veni doar dacă ele apar şi în Vestul Europei. Altfel, e eterna vrăjeală şi goană după bani. A, dacă Marius Şumudică ar merge la fcsb şi ar câştiga Liga Europa, oricât de mult ne-ar deranja pe noi, ca rapidişti, acest succes, nu am avea cum să nu îi recunoaştem lui, ca profesionist, o mare performanţă. Numai că şansele să se întâmple asta sunt, de fapt, la fel de mari ca şi cele ca Marius Şumudică chiar să antreneze cu succes echipa lui Becali. Şi nu mă refer din punct de vedere al voinţei sale! Motivele sunt prea evidente pentru a mai fi dezbătute.

Mai degrabă ridicol decât performanţă la fcsb…

Despre Dan Alexa n-am făcut referire. Din mai multe motive. Cel mai important dintre toate fiind acela că el nu a fost atât de vehement ca Şumi când a venit vorba de a antrena fcsb. Cu toate că a declarat acum 14 luni că nu crede că ar lua în calcul să antreneze steaua pentru a nu pierde respectul dinamoviştilor sau rapidiştilor, nimic nu trebuie bătut în cuie. Mai ales că Dan Alexa a antrenat Rapidul într-o stagiune infernală, 2015-2016, fără bani. Aşa că, obiectiv vorbind, Rapid îi datorează mai multe lui decât el Rapidului. Doar că acest fals miraj al performanţei m-a determinat să aştern aceste rânduri. La fcsb nu se poate face performanţă. La fcsb sfârşeşti prin a deveni ridicol. Pentru că doar nu credem că Gigi Becali nu ar ordona primul 11, indiferent de antrenorul care este acolo. O fi frumos să discuţi cu el despre viaţă. Dar ca antrenor, pentru a atinge performanţa, o poţi face oriunde, mai puţin la fcsb. Asta dacă acest termen, performanţa, este înţeles în adevăratul sens al cuvântului de toată lumea…

Mircea

Aboneaza-te pentru a primi gratuit o colectie de cantece pentru RAPID

* indicates required

Vrei si tu una? Apasa AICI