REPORTAJ / Alergând VMT, pe granița fostului Imperiu Austro-ungar

VMT
VMT

Competițiile de alergare în România devin, de la un an la altul, tot mai numeroase și din ce în ce mai bine organizate. Mai ales când vorbim despre cele montante, unde organizarea poate deveni o mare provocare. Ne oprim puțin acum pe Via Maria Theresia. O cursă înființată acum cinci ani de fundația Tășuleasa Social, cea din care face parte, ca membru fondator, Tibi Ușeriu. Știți voi, băiatul ăla care de trei ani la rând a câștigat o cursă de 500+ kilometri la Polul Nord. Și care participă constant la cele mai dure ultramaratoane de pe Glob. Popularitatea VMT a crescut natural, atingând un apogeu acum, în 2018, la a cincea ediție. Numai prin faptul că la start au luat parte și 40 de britanici spune totul. Ca să nu mai vorbim de suportul logistic oferit de nemți. Pe care i-a adus Alin, fratele lui Tibi.

Robert Hajnal deține recordul probei regină

Discuția nu este însă despre organizatori, chiar dacă este evident că creșterea acestui brand se datorează în bună măsură mediatizării lui Tibi din ultimii ani. Bun, dar Via Maria Theresia în sine este un element fundamental pentru amatorii de munte din România și nu numai. Desigur, poți alege dacă vrei să participi la semimaraton, maraton, ultramaraton sau triatlon. La alergarea de 80+ kilometri recordul este deținut de Robert Hajnal, care însă nu a participat și anul ăsta, fiindcă a avut o misiune mult mai importantă. Aceea de a cuceri lumea la Ultra Trail de Mont Blanc. Acolo unde a obținut un uriaș loc 2, la, practic, cea mai populară cursă de ultramaraton a Lumii. O performanță colosală pentru sportul românesc, despre care ar trebui să curgă rânduri întregi. Dincolo însă de campioni, revenim la evenimentul în sine, fiindcă VMT este pentru toată lumea, nu doar pentru oameni ca Robert Hajnal.

Muntele te tratează așa cum îl tratezi!

Oameni ca noi, pentru care o victorie la un astfel de semimaraton, pentru că doar de 22,5 kilometri este cazul, semnifică clasarea în prima jumătate, în prima treime, în primul sfert dintre cele câteva sute de participanți. Sau, uneori, la fel de victorioasă poate fi și evitarea unuia dintre ultimele locuri. Depinde de zi, depinde de formă, depinde de dispoziție. Și, mai ales, depinde cum tratezi muntele. Pentru că ce îi oferi, îți va da înapoi. Așa că nu e loc de subestimare. Pornirea în proba despre care discutăm începe cu ceva kilometri abrupți care pentru profani pot crea impresia că fac primii pași în lumea alpinismului. Numai că atunci când ajungi la 1900 de metri, ce vezi îți taie respirația. Nu ai cum să nu te oprești pentru a admira câteva minute întinderea nesfârșită și pentru a imortaliza câteva amintiri fotografice. Sintagma „a te bucura de cursă” capătă, în sfârșit, un sens real. Urmează coborârile în care jnepenii sunt adevărate suporturi care te ajută să nu o iei la vale rostogol.

Ușor poate oricine!

Forța necesară să treci toate astea ți le dau zecile de kilograme de pepene roșu proaspăt care te așteaptă la fiecare dintre cele șase puncte de alimentare de pe traseu. Și care te hidratează cum nici măcar cinci litri de apă n-o pot face. Și când te gândești că acolo sus, popularele lubenițe au fost urcate cu elicopterul! Organizarea e ca la carte, iar dedicația lui Tibi, „Ușor poate oricine!”, dată pe cartea 27 de pași, citită deja de mai bine de un an, crează o forță suplimentară. Traseul e superb, iar atunci când e greu îmi amintesc subit ce eforturi făceau oamenii care, pe același drum, în perioada Imperiului Austro-ungar aduceau mâncare pentru soldații grăniceri. Ăla da efort! Noi, până la urmă, avem acum încălțăminte mai bună. Ca tacâmul să fie complet, îmi mai amintesc și că pe aici se face granița dintre regiunile istorice Transilvania și Bucovina. Asta ca să mai uit de urcarea ce ne așteaptă înainte de finish.

VMT 5.0, un eveniment superb

Spre deosebire de oricare altă alergare montană, aceasta e altfel. Îți dă un vibe diferit. „Gata, la anul merg la marathon!”, îmi spun foarte decis în timp ce mai savurez câteva felii de pepene și un vin alb sec bun din 2001, și mă uit cu jind la medalia de finisher pe care o copilă mi-o așezase în jurul gâtului cu numai câteva minute mai devreme. Apoi mă duc la un duș ecologic, amenajat special pentru a da uitării măcar o parte din noroiul căpătat de pe traseu. Până acum, nu am întâlnit o cursă montană mai vibrantă decât VMT 5.0. Asta poate și datorită popularității lui Tibi Ușeriu. Însă fără o organizare impecabilă, nimic nu ar fi fost posibil. Piatra Fântânele chiar este un loc de ajuns măcar o dată în viață pentru amatorii de munte sau alergare. Iar dacă îți plac ambele și ești capabil să termini măcar o cursă de 22,5 kilometri, atunci evenimentul trebuie trecut pe lista de „must do”!