Cum v-am promis, urmează a doua parte a reportajului cu Pierre Semudenge. Olandezul născut în Rwanda şi educat în Statele Unite ale Americii este de aproape cinci luni în România. Chiar dacă a petrecut ani buni în ţări mult mai dezvoltate din toate punctele de vedere, mijlocaşul este aproape să jure că nu va uita nicicând experinţele cu care s-a întâlnit în România. Despre o parte dintre ele deja am povestit aici. Urmează restul. Care nu sunt deloc puţine. Mai ales că intrăm un pic mai profund în sistemul AFC Rapid. Club pentru care, în mod cert, nu s-ar fi gândit că va juca vreodată. Dar acolo unde a sfârşit datorită lui Liţă Dumitru. Echipă al cărei golgheter a devenit în retur, jucând în pautele pe care şi le lua de la biroul din Pipera. Acolo unde a fost nevoit să lucreze ca un veritabil corporatist pentru a se întreţine.
Pierre Semudenge nu s-a putut apropia de bucatele tradiţionale
„Aşa cum ţi-am spus, sunt vegetarian, iar majoritatea mâncărurilor tradiţionale româneşti pe care aş fi putut să le încerc au acel ingredient pe care eu nu-l mai consum, numit carne. Motiv pentru care nu am gustat şi nu mi-am putut face o părere despre gastronomia românească, deşi din auzite staţi excelent la acest capitol”, explică amuzat Pierre Semudenge pentru 1923.ro. E drept însă că despre oamenii din Bucureşti a putut să îşi facă o impresie mult mai vastă. Pe care o expune în continuare: „Oamenii din România îmi plac! În general au un vibe bun, care îmi dă energie pozitivă. M-au făcut mereu să mă simt bine, să mă acomodez mai uşor. E drept, au fost şi oameni care atunci când mă vedeau se uitau mai ciudat la mine. Se vedea clar că nu erau obişnuiţi să vadă oameni care au culoarea pielii diferită. A fost amuzant.” Chiar dacă majoritatea timpului şi l-a petrecut în Bucureşti, Pierre a experimentat câte un pic şi din alte zone.
A vizitat Bucureşti, Constanţa şi… Roman!
Nu a prea avut ocazia să călătorească ce e drept, pentru că fotbalul şi serviciul i-au ocupat aproape tot timpul. Cu antrenamente şi tot tacâmul. Doar că nici pentru el Constanţa nu putea rămâne o locaţie nebifată, dar ceea ce surprinde este că s-a deplasat, o dată, chiar şi în îndepărtatul Roman. Orăşel mic din judeţul Neamţ. Iar când ne referim la distanţă, o raportăm la Bucureşti. „Nu am prea avut ocazia să mă plimb prin ţară, am explorat un pic Bucureştiul. Pe lângă faptul că este un oraş verde am remarcat şi rămăşiţele socialismului, blocurile sovietice. Altfel însă, ca oraş, capitala României este una foarte frumoasă. Este de locuit aici!”, ne explică Pierre cu gesturi largi, iar noi îi recomandăm să facă o tură şi prin Ardeal dacă va rămâne să joace în Liga 1. Până la urmă există ceva locuri din România care ar merita vizitate. Uşor, discuţia a alunecat tot spre fotbal şi, inevitabil, spre AFC Rapid. Acolo unde Semudenge a acceptat să joace doar pentru a nu-şi ieşi din mână.
Impresionat de familia AFC Rapid
„În cele trei luni în care am jucat la AFC Rapid am învăţat o grămadă de chestii. Pentru că simt că mă vei întreba ce anume m-a impresionat cel mai mult, îţi voi spune aşa: faptul că băieţii aceştia, foştii mei colegi, făceau ceea ce iubeau necondiţionat! Au fost fideli acestei echipe fără ca măcar să avem, în cea mai mare a timpului, un teren pe care să ne antrenăm. Îţi zic… aşa ceva eu nu am mai întâlnit în viaţa mea!”, ne explică Pierre Semudenge şi încă lasă uimirea să pună stăpânire pe mimica lui. Atunci când vine vorba de relaţiile interumane cu restul colegilor, dă şi câteva nume. Cu toate că ne explică foarte clar că relaţiile au fost bune cu absolut toţi colegii: „De Samoilă ţi-am spus deja. Apoi i-aş menţiona pe Pană, pe Vuk… Să nu uit de portar, de Oprea! Ce tip nebun! Mereu pus pe glume, amuzant. Să ştii că am fost, mereu, o adevărată familie.”
Pierre Semudenge şi relaţia cu antrenorii
Nici antrenorii nu au făcut excepţie de la cuvintele de laudă pe care Semudenge le-a împărţit. Pentru că atât cu Andrei Anghel Constantinescu, cât şi cu Robert Georgescu, mijlocaşul olandez a fost om de bază la AFC Rapid. „Cu Andrei am interacţionat prima dată. Cu toate că el era aproape neputincios, nu avea unde să ne ducă să facem antrenamente, a avut grijă să ne ţină în priză mental, să ne ajute să nu clacăm. Ne-a făcut existenţa mai uşoară. Apoi, Robert… Cu el a fost excelent, a ştiut cum să lucreze cu noi, din fericire măcar o dată cu venirea lui am început să ne antrenăm, s-au mai dezvoltat relaţiile de joc, s-a văzut un pic pe teren„, detaliază Pierre Semudenge pentru 1923.ro. Evident, punctul culminant al acestui material este meciul de pe Giuleşti. Nu partida în sine, una pec are nu ne-am fi dorit-o niciodată, contra Academia Rapid. Însă Pierre are ceva amintiri, în mod cert de acolo.
Războiul fratricid şi golul de pe Giuleşti
„Nu prea am înţeles treaba asta cu disputa dintre Academia şi AFC Rapid. Mi s-a spus că AFC Rapid este adevăratul Rapid, de aia am avut un şoc când am intrat pe Giuleşti. Mă aşteptam să aibă ambele echipe suporteri, dar toţi erau contra noastră… Păi dacă suntem noi Rapid, de ce lumea ne apostrofează? Pe teren a fost greu, fiindcă s-a văzut diferenţa de valoare, de pregătire. La ei jucau Pancu, Niculae, Maftei… Practic a fost un meci între bărbaţi şi băieţi. Noi nu ne antrenam pe nicăieri, aşa că nu aveam cum să scoatem mai mult. Dacă am fi avut pregătire, poate legam mai bine lucrurile. Suntem cu toţii fotbalişti, avem în sânge. Trebuie doar exerciţiu”, mai spune marcatorul golului de onoare al AFC Rapid în înfrângerea de atunci cu 5-1. După care îşi aminteşte cum Liţă Dumitru i-a spus că va juca pe stadionul pe care şi el a jucat mulţi ani. Pierre află astfel că omul care l-a descoperit în SUA a făcut junioratul lângă Podul Grant.
Cum a trăit meciul cu csa steaua
Semudenge nu a intrat în războiul fratricid, nu a pus întrebări. A rămas interesat doar să joace fotbal, iar un meci despre care nu aveam cum să nu îl întrebăm este 0-2 cu csa steaua. „Am jucat ceva mai bine, dar totuşi diferenţa de valoare şi, mai ales, de pregătire s-a simţit. În meciul ăla noi jucam mai adesea mingi lungi, ei legau pase la firul ierbii. Se vedea că sunt antrenaţi, că au relaţiile de joc formate. Nu prea puteam obţine mai mult decât am obţinut nici atunci”, încheie Pierre Semudenge povestea despre cele mai importante partide în care a jucat pentru AFC Rapid. Fiindcă în total au fost 14, chiar dacă în câteva a intrat ca rezervă. Important este că Pierre a dat tot ce a avut pentru a apăra culorile lui AFC Rapid şi, fireşte, pentru ca el să se poată dezvolta în continuare. Şi să ajungă acolo unde îşi doreşte cel mai mult, în fotbalul profesionist de nivel înalt. Aşteptăm să îl vedem în Liga 1!
