Dan Alexa: „La Rapid am fost cel mai iubit!”

dan alexa dinamo
Dan Alexa împinge Dinamo spre B

Dan Alexa a fost ”Chirurgul” fotbalului românesc, căpitanul lui Poli, piesă importantă la Dinamo, idol al tribunelor în Giuleşti. Până într-o zi când a sunat un telefon de la Timişoara. Era martie 2014, iar Dan Alexa (38 de ani) primea propunerea să pună ghetele în cui, să îi lase pe ciprioţii de la Anorthosis Famagusta şi să îmbrăţişeze o nouă meserie: cea de antrenor. La ACS Poli Timişoara, formaţia cu care a simţit însă gustul amar al retrogradării. Prima experienţă de principal s-a terminat cu o primă demisie.

Experienţele antrenorului Dan Alexa

Apoi, Alexa a mai trecut pe la Rapid, ASA Târgu Mureş şi Concordia Chiajna, pentru ca acum să vrea să scrie sitorie în Bărăgan şi să pună Călăraşiul pentru prima dată pe harta fotbalului românesc de prima ligă. Despre cât de lin curge apa la Dunărea, în Liga a 2-a, unde crede că arde vie flacăra Giuleştiului, dar şi despre Chiajna, Dinamo sau Poli Timişoara, puteţi citi în interviul acordat de Dan Alexa pentru ProSport.

Interviu Dan Alexa

Ai terminat anul cu Dunărea Călăraşi pe locul întâi. Cum a fost până acum experienţa de la Călăraşi şi ce planuri ai? Eşti mulţumit?
A fost un parcurs peste aşteptările noastre, ale tuturor, pentru că atunci când am preluat echipa (n.r. – în etapa a 4-a a actualului sezon) era pe penultimul loc, la egalitate de puncte cu cea de pe ultimul loc. Erau multe probleme din multe puncte de vedere. A fost un parcurs excepţional: din 18 meciuri, 15 victorii şi trei egaluri. Într-adevăr, acum este o emulaţie. S-a aprobat şi un buget pentru refacerea stadionului, pentru că lumea vorbeşte de Liga 1. Eu trebuie să fiu cu picioarele pe pământ şi să-i fac pe toţi să conştientizeze că în momentul acesta avem o şansă importantă, dar nimic nu e câştigat de azi. Avem un retur mult mai greu decât prima parte a campionatului.

Câte transferuri veţi face? Aţi anunţat deja două.
Am luat doi jucători, pe Alin Dobrosavevici şi Dino Spehar. Îmi doresc să mai aducem trei jucători, care sunt titulari la echipele lor. Sunt jucători care ar putea să crească foarte mult şi pe care am putea să-i avem şi anul viitor în eventualitatea că promovăm în Liga 1.

Dan Alexa o vede pe Dunăre Călăraşi în Liga 1

Te vezi antrenor la Călăraşi în Liga 1?
Da, absolut! Mă simt foarte bine. Am foarte multă linişte. Am parte de foarte multă încredere, pentru că pentru un antrenor asta este cel mai important. Lucrurile merg exact cum mi-aş dori. Pot să-mi fac meseria exact aşa cum vreau, iar dacă lucrurile rămân aşa, nu văd de ce nu aş rămâne. Am parte de un preşedinte care, din punctul meu de vedere, este foarte bun, iar atunci, pentru un antrenor, este mult mai uşor să reuşească.

Aţi putea evolua chiar la Călăraşi de la începutul sezonului dacă promovaţi?
Da, tocmai de aceea s-a aprobat o refinanţare. Nu ştiu care sunt termenii exact. Din bugetul Consiliului Judeţean s-a aprobat o sumă şi începe cosmetizarea stadionului pentru a jucat din vară pe arena modernizată.

Falimentul i-a frânt aripile la Rapid

De când eşti antrenor, ai fost deja la cinci echipe. Destul de multe în câţiva ani.
Da, dar am avut trei obiective îndeplinite. La Târgu Mureş am plecat în iarnă, pentru că începuseră problemele foarte mari şi am avut oferta de la Chiajna, pe care era greu să o pot refuza. Practic, la Poli am avut un an şi jumătate. La Rapid, un an, pentru că, din păcate, Rapidul a intrat în faliment şi nu am mai continuat. La Târgu Mureş a fost o jumătate de an, apoi Chiajna, unde mi-am îndeplinit obiectivul. Ştiţi foarte bine acel scandal, dar Chiajna mi-a prins foarte bine pentru experienţă. A fost o perioadă foarte grea, cu foarte mult stres, pe care am reuşit să îl depăşim într-un final, cu greu.

Crezi că ai avut şi ghinion? Au fost echipe precum Rapid şi Târgu Mureş unde nu ai plecat din raţiuni ce ţin de cum ţi-ai făcut meseria.
Nu. Până la urmă, Dumnezeu m-a ajutat. Ghinionul nu a fost doar al meu, ci a atâtor mii de rapidişti care iubesc echipa. Pentru că să intre în faliment Rapidul nu e doar un ghinion al lui Dan Alexa. E un ghinion al multor rapidişti care iubesc foarte mult echipa. La Târgu Mureş când am mers ştiam de la început ce probleme sunt. Nu s-a întâmplat ceva pe parcurs, cum s-a întâmplat cu cu Rapid. A fost neplata multor salarii, dar şi aşa am făcut 18 puncte pe teren, eram în afara zonei de retrogradare şi, să spun aşa, am lăsat echipa cu şanse de salvare.

Moment greu la Poli Timişoara

Ai pomenit de Rapid. Pentru tine, unde e Rapidul acum? Care dintre cele două echipe (n.r. – Academia Rapid sau AFC Rapid, ambele participante în Liga 4 Bucureşti)?
Pentru mine, Rapidul este în Liga a 4-a. Rapidul este în momentul când vin 5.000 de oameni la stadion. Am văzut derby-ul cu Steaua. La Academia Rapid este Pancu, Daniel Niculae, Maftei, Ionuţ Voicu. Ovidiu Burcă e preşedinte, rapidist. Iosif (n.r. – Mihai Iosif) antrenor secund.

Dan Alexa a promovat Rapidul, ca antrenor, în Liga 1, însă echipa giuleşteană nu a mai apucat să joace din nou în elita fotbalului românesc, deoarece a intrat în faliment

Care a fost cel mai greu moment din cariera de antrenor?
Cel mai greu moment a fost… Bine, când m-am apucat de antrenorat, la Poli Timişoara, am prins doar finalul de campionat şi, într-adevăr, eram conştient că era foarte greu de salvat echipa. Puteam să o facem dacă nu pierdem meciul acela cu Universitatea Cluj acasă (n.r. – 2-1, 21 aprilie 2014, a doua zi de Paşti). Chiar şi aşa, puteam să ne salvăm. Acela a fost un moment greu. Apoi, o perioadă foarte grea, încărcată emoţional şi ca şi stres, a fost cea de la Chiajna, unde am avut o perioadă lungă în care nu am câştigat. Deşi am început foarte bine acolo, după cinci etape eram pe locul 8 sau 9, dacă nu mă înşel. A urmat o perioadă proastă, foarte stresantă. Dar cred că din toată perioada aceea am ieşit cel mai bine, pentru că am acumulat foarte multă experienţă în situaţii într-adevăr speciale.

Dan Alexa şi meciul jucat de plăcere

În vară a fost şi ultimul tău meci ca jucător, la barajul de promovare în Liga a 3-a, în tricoul celor de la Viitorul Caransebeş. Cum a fost?
A fost mai mult un moft de-al meu, pentru că eu am început fotbalul la Caransebeş. Eu m-am lăsat, acum să fim sinceri, în Cipru. Acolo am jucat ultimul meci oficial. La Caransebeş era o echipă făcută din prietenii, nimeni nu se antrena. A fost aşa, mai mult să ne distrăm. Nu aveam nicio şansă la acel baraj. Mi-a plăcut lumea din tribună. Era frumos. Îmi era dor, aşa. Nu acela a fost meciul meu de retragere. Acela a fost ultimul meci oficial, dar m-am retras din Cipru. Acolo am pus punct carierei de fotbalist. Am avut şansă, şi aici un factor foarte important – şi am spus că îi voi mulţumi mereu – a fost primarul Robu, pentru că iei direct un jucător activ şi să-l pui antrenor când echipa e la retrogradare înseamnă foarte mult curaj. Şi el a avut mereu încredere în mine.

Revenirea ca jucător pentru un meci, la barajul de promovare în Liga 3, în tricoul echipei Viitorul Caransebeş, a fost, după spusele lui Dan Alexa, un moft

Deci, tu te bucuri că a fost aşa, o retragere bruscă.
Da, sunt mulţi jucători mari, mult mai mari ca mine, care, din păcate, au deja o perioadă foarte lungă de inactivitate, în care nu fac nimic. Eu am avut şansa acesta. Asta arată cât de iubit am fost în Timişoara şi cât de apreciat. Probabil, de fapt sigur, a contat şi trecutul meu ca fotbalist la Timişoara. Sunt unul dintre oamenii care au avut şansă şi îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că îmi oferă lucrurile acestea.

Impactul de la Dinamo şi iubirea de la Rapid

Ca jucător, care echipă şi-a pus totuşi cel mai mult amprenta asupra ta?
Fiecare echipă a contribuit la cariera mea. Dar echipa la care am sărit foarte mult în fotbalul mare şi de unde am ajuns şi la echipa naţională a fost Dinamo, pentru că am câştigat primul trofeu cu Dinamo, apoi prima Cupă, apoi eventul. De la Dinamo am ajuns în echipa naţională, iar echipa care mi-a dat greutate şi pe care am iubit-o efectiv şi m-am implicat total, din toate punctele de vedere, a fost Poli Timişoara. Pentru că am avut cinci ani de zile cu performanţe fantastice cu Timişoara. Din păcate, ne-a lipsit un trofeu.

Şi Rapid?

Am fost căpitanul unei echipe, care, eu cred – cu tot respectul pentru toate generaţiile care au fost la Timişoara – că a fost una dintre cele mai bune generaţii care a fost, aici, la Timişoara. O echipă care mi-a rămas la suflet a fost Rapidul, chiar dacă am jucat doar un an, pentru că la Rapid, pe Giuleşti, cred că am fost cel mai iubit dintre toate echipele la care am fost. Am simţit mereu iubirea lor şi pe mine asta m-a surprins şi am să o spun tot timpul: Rapidul îmi va rămâne în suflet. Iar Cipru, a fost o perioadă foarte frumoasă pentru familie, pentru mine. A fost aşa un final de carieră unde chiar aveam nevoie de Cipru.

Regretul de a rata titlul în 2011

Ai vorbit de trofeul pierdut cu Poli. S-a pierdut acel trofeu în meciul direct de la Galaţi sau era deja pierdut, dată fiind situaţia din acel moment?
Nu, nu, nu. Eu cred că noi am pierdut campionatul cu cele trei egaluri de acasă. Noi nu trebuia să ajungem niciodată să jucăm un meci decisiv la Galaţi, în care trebuia să câştigăm. Noi am făcut greşeli. Penalty ratat în minutul 90 cu Târgu Mureş, acasă, am făcut egal cu Pandurii, am făcut egal cu Astra Ploieşti. Aceste trei egaluri ne-au scos din lupta pentru titlu sau măcar ne-au dus în situaţia să jucăm la Galaţi. Eu ştiu foarte bine situaţia. Noi, jucătorii, nu preconizam că echipa va intra în insolvenţă. Erau foarte multe zvonuri, apăruse Marius Stan că nu ne vor lua dosarul (n.r. – Poli Timişoara nu a luat licenţa pentru sezonul 2011-2012). Nu acesta a fost motivul, sub nicio formă. Noi am pierdut campionatul atunci când am pierdut puncte importante acasă.

Alexa spune că Rapidul îi va rămâne mereu în suflet, însă pe Poli o iubeşte cel mai mult, chiar dacă Dinamo i-a adus cele mai mari satisfacţii în carieră

Momentul de tensiune maximă între jucători şi Marian Iancu

A fost şi acel comunicat de presă pe care l-aţi dat voi jucătorii. A fost acela cel mai greu moment la Poli?
Nu, a fost un moment… Într-adevăr, am dat comunicatul atunci. Am avut dreptate 100%, pentru că eram o echipă care înţelegeam absolut tot. Am avut foarte mulţi jucători de mare caracter în echipă şi o spun cu toată responsabilitatea. Aveam rezultate, ne băteam la titlu. Într-adevăr, aveam restanţe financiare. Începuseră să fie la două-trei luni, chiar cred că depăşisem puţin. Şi a apărut acel moment în care Marian Iancu ne-a acuzat prin presă. Ne-a luat aşa, pe fiecare la rând. Am considerat că este prea mult, cu toate că noi eram, în momentul acela, din multe puncte de vedere, ireproşabili, ţinând cont de situaţia financiară.

Marian Iancu, răul necesar

A fost greu să fii căpitan la clubul lui Marian Iancu? Era un om care punea foarte multă presiune.
A fost foarte greu. Cred că asta m-a ajutat foarte mult şi în ce înseamnă acum cariera mea de antrenor. Într-adevăr, Marian Iancu avea multe momente în care era imprevibil. Avea, aşa, o strategie să pună foarte multă presiune pe echipă, pe arbitri. Eu zic că a mers, dar a mers până la un punct, din păcate. Bine, era stilul lui. Din păcate, mulţi îl regretă pe Marian Iancu. De fapt, nu din păcate. Din păcate că nu mai există un om ca şi Marian Iancu, să bage bani la Poli.

Aşadar…

A fost foarte hulit, dar, acum, dând timpul înapoi, cred că, până la urmă, nu ştiu când vom mai avea o echipă să se bată la cupele europene, în grupe. Unul dintre merite este şi al lui Marian Iancu. Dar, într-adevăr, era un patron dificil. Un patron care punea foarte multă presiune şi un patron, care, pe lângă toate câte avea, să ştiţi că era unul dintre oamenii foarte inteligenţi, foarte sclipitori. Avea momente în care era foarte greu să duci o discuţie cu el dacă nu aveai argumente.

Dorinţele lui Dan Alexa pentru 2018

Ai mai lucra cu un om ca Marian Iancu, dacă ar fi o posibilitate?
Eu nu am lucrat cu el în relaţia antrenor-patron. Întrebare aceasta e pentru Dusan Uhrin, Sabău, Cosmin Contra, cei care l-au avut patron. Mie mi-e greu să spun acum, aş lucra sau nu.

Pentru 2018 ai vreo dorinţă aparte, un plan mai îndrăzneţ?
Îmi doresc să promovez cu Dunărea şi să intrăm pentru prima dată în istorie, pentru că cei de la Călăraşi nu au promovat niciodată în Liga 1. Acesta a fost şi motivul pentru care am acceptat Dunărea. Îmi doresc sănătate mie şi copiilor mei, pentru că este cel mai important.

Sursa: liga2.prosport.ro