Matei Moldoveanu, inginerul din centrul defensivei

0
3422
Matei Moldoveanu
AFC Rapid înainte de meciul cu Asalt. Matei Moldoveanu în dreapta sus!

Matei Moldoveanu a ales să joace la AFC Rapid în această vară, a anului 2017. Povestea sa este una aparte, precum este şi cea a lui Andrei Cristofor. Născut în 1992, Matei s-a apucat de fotbal abia la 12 ani. Nu a jucat vreodată la un supernivel, dar asta pentru că a excelat în alte domenii. Totuşi, Moldoveanu dă siguranţă ori de câte ori este folosit în centrul defensivei. Pe lângă asta, el a intrat în istorie fiind primul jucător care a marcat pentru AFC Rapid în liga a 4-a. Se întâmpla în victoria, scor 2-0, cu… Victoria Bucureşti! În etapa a 2-a. Celălalt gol a fost dat de Costi Berechet. Pentru a înţelege mai bine cine este Matei Moldoveanu, vă invităm să citiţi un interviu. Pe care acesta a avut amabilitatea să îl ofere în exclusivitate pentru 1923.ro.

Interviu Matei Moldoveanu

Când te-ai apucat să joci fotbal de performanţă, Matei Moldoveanu?

M-am apucat de fotbal de performanţă când aveam 12 ani. Împreună cu nişte vecini de la bloc ne-am hotărât să mergem toţi sa dăm o probă de joc, fără ştirea părinţilor. Rezultatul a fost excelent, antrenorul spunându-ne ulterior că ne opreşte pe toţi în cadrul lotului. Ceea ce ne-a făcut să începem să visăm la o carieră de jucători profesionişti.

Cât timp ai jucat pentru Rapid? Juniori, echipa a doua ş.a.m.d.

Hmmmm, păi la juniorii Rapidului am jucat patru ani şi jumătate, cam aşa. Dacă iau în calcul şi perioada de la echipa a doua, adică Rapid II, care juca în liga a 3-a pe atunci.

Ce colegi importanţi ai avut de-a lungul carierei, până în acest moment?

Am fost la aceeaşi grupă de vârstă (1992) cu Andrei Ciolacu şi Mădălin Martin. Însă făceam antrenamente două-trei grupe odată şi practic am fost coleg şi cu Alexandru Ioniţă II, dar şi Nicolae Vasile. Ulterior am devenit coleg cu fotbalişti şi mai consacraţi. Precum sunt Dacian Varga, Emil Dică, Marius Constantin sau Dani Coman. Pe când ei se antrenau cu Rapid II sau chiar jucau la satelitul clubului.

Amintirile lui Matei Moldoveanu: victoria cu steaua şi stadionul Giuleşti

Împărtăşeşte-ne cele mai frumoase amintiri pe care le-ai adunat până acum în cariera ta de fotbalist!

Sunt câteva momente de care îmi aduc aminte cu drag, cum ar fi victoria cu FC Naţional de la juniori republicani B. Pe o ploaie intensă, când ei ne-au condus cu 2-0 la pauză şi am câştigat în repriza a doua cu 5-2! Apoi este victoria cu steaua la juniori republicani A, când am reuşit să batem cu 1-0 şi pentru o perioadă am fost pe primul loc în clasament.  A urmat perioada cu Mişcarea CFR, unde unde s-a creeat o atmosferă placută. Cu multe speranţe privind renaşterea Rapidului şi mult romantism. A fost o perioadă frumoasă, de normalitate.

Ai ajuns să joci pe Giuleşti, probabil un vis devenit realitate…

Am fost onorat să fiu căpitanul echipei în această perioadă şi am jucat meciurile de acasă pe stadionul Giuleşti. Stadion la care visam încă din copilărie. A fost o satisfacţie imensă să joc acolo. Au existat şi câteva momente remarcabile, cum ar fi victoria cu Atletico pe care am obţinut-o în ultimele 10 minute, scor final 4-2, după ce ei ne-au condus cu 2-1 la pauză. Acel meci practic ne-a asigurat promovarea în liga a 4-a. De asemenea au fost meciuri pe Giuleşti în care am reuşit să marchez şi să obţinem victorii muncite. A fost într-adevăr o perioada frumoasă, în care, deşi jucam în liga 5, era un sentiment minunat să aperi culorile Rapidului. Să vezi cum vin oameni să te încurajeze la fiecare meci şi să te poţi bucura la final alături de ei la fiecare victorie. Un vis frumos!

Lucrează la o companie importantă

Cum s-a împăcat şcoala cu fotbalul? Şi cum se împacă acum serviciul?

Am încercat să îmbin şcoala şi sportul cât mai bine şi să nu neglijez vreuna. Nu era foarte uşor pentru că în fiecare zi plecam dimineaţa la 7 de acasă, mergeam la şcoală, iar ulterior plecam imediat la antrenament. Ajungeam seara, pe la 8-9 acasă. Pentru a le face pe amândouă, a fost nevoie de voinţă şi de multe renunţări. Nu a fost uşor, mai ales că eram copil. Însă făcându-le în paralel au contribuit extrem de mult la dezvoltarea mea. Atât educaţională, cât şi în plan sportiv.

Iar acum acelaşi lucru îl faci, dar cu jobul. Unde lucrezi?

Am terminat facultatea de Hidrotehnică, din cadrul Universităţii Tehnice de Construcţii Bucureşti, iar în acest domeniu important trebuie sa te pregateşti cu seriozitate. Mai ales la început, când nu ai prea multă experienţă. În prezent lucrez la Strabag, o companie importantă, cu tradiţie şi multe realizări atât în Romania, cât şi în lume..

Exersează mereu loviturile libere suplimentar

Bun, şi jucând la AFC Rapid îţi poţi permite să urmezi ambele drumuri în paralel. Cum ai ajuns la echipa lui Andrei Anghel Constantinescu?

În vară, când s-a înfiinţat Academia Rapid, atât preşedintele echipei, Daniel Niculae, cât şi managerul de proiect, Ovidiu Burca, mi-au spus că dacă vreau să rămân, ar trebui să vin la antremante mereu zi de zi, în mijlocul zilei. Programul meu de la serviciu nu-mi permitea să merg la antremente în timpul zilei, ci doar seara. Astfel am decis să nu renunţ la cariera profesională, gândindu-mă că este mai stabilă pentru viitorul meu o carieră în domeniul construcţiilor. Pentru a putea rămâne aproape de Rapid am ales împreună cu nişte foşti colegi de la Mişcarea CFR să mergem la AFC Rapid. Loc în care am găsit întelegerea necesară şi o atmosferă plăcută în plan sportiv.

De regulă tu execuţi loviturile libere. Exersezi suplimentar?

Exersez mereu loviturile libere. Rămân adesea după antrenamente să mă perfecţionez. Îmi pun obstacole care să fie cât mai apropiate cu situaţiile pe care le-aş putea întâlni în timpul meciurilor. În general improvizez din puţinele echipamente de care dispunem. Spre exemplu, folosesc beţe şi conuri pentru diferite obstacole, iar din veste marchez punctele pe care doresc să le ating cu mingea.

A pus la punct o „legendă” de carton a fotbalului românesc

L-ai pus la punct pe Marius Lăcătuş la meciul cu csa steaua!

La meciul cu csa steaua, fiind o rivalitate cunoscută, ambele echipe doreau să se impună. S-a jucat destul de tare şi intrările, deşi erau la minge, au fost tăioase. Marius Lacatuş, aşa cum îl ştim, a exagerat într-un moment de mare emoţie. Nu a existat vreun conflict dramatic provocat din partea vreunei tabere. Colegul meu, Narcis Ioniţă, după o contră mai puternică a primit al doilea galben şi a fost eliminat. Lăcătuş a simţit nevoia să intre pe teren şi să înjure, să ne ameninţe şi să îl îmbrâncească pe colegul meu. Chestiile astea nu mi s-au părut corecte! Nu prea aş vrea să vorbesc despre asta, nu merită! În esenţă, i-am spus că în afară de mine care sunt un pic mai mare, toţi colegii mei aveau între 18 şi 20 de ani şi că ar putea la vârsta dumnealui să le fie părinte. În plus, dacă dânsul este catalogat drept simbol al stelei… ar putea să aibă altă conduită.

Ce modele are Matei Moldoveanu în cariera lui?

Întotdeauna mi-au plăcut şi i-am admirat pe acei jucători care şi-au dublat talentul uriaş şi prin alte calităţi precum seriozitatea şi educaţia. În mod deosebit, pot recomanda ca modele demne de urmat pe Zinedine Zidane şi Steven Gerrard.